1,235 matches
-
experimentul Stern-Gerlach (1922) pentru momentul magnetic al electronului. Astăzi, experimentul Stern-Gerlach este privit ca justificare "a priori" a spinului electronic. Spinul electronului este descris de un operator hermitic, vector axial, formula 4, care satisface relațiile de comutare caracteristice pentru orice moment cinetic: Datele experimentale duc la concluzia că proiecția spinului electronului pe o direcție oarecare poate avea numai două valori: formula 7, deci spațiul stărilor de spin este un spațiu vectorial complex bidimensional. Vectorii proprii formula 8, comuni pentru operatorii formula 9 și formula 10, satisfac
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
matricii unitate și celor trei matrici Pauli. Drept consecință a faptului că spinul reprezintă un grad de libertate independent de mișcarea orbitală, spațiul stărilor devine produsul direct dintre spațiul configurațiilor (în care acționează operatorii asociați observabilelor ca poziție, impuls, moment cinetic orbital, ...) și spațiul bidimensional al spinului (în care acționează operatorii de spin). Funcția de stare a electronului depinde de "variabilele de poziție" formula 30 și de o "variabilă de spin" formula 31, care poate lua două valori (de exemplu "plus" și "minus
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
în care componentele sale se transformă la o rotație spațială, se numește "spinor". Experimentul Stern-Gerlach și analiza făcută de Kronig, Uhlenbeck și Goudsmit au pus în evidență faptul că electronul (de masă formula 44 și sarcină electrică formula 45) posedă un "moment cinetic" intrinsec formula 46 cu care este asociat un "moment magnetic" Mecanica cuantică nerelativistă indică formula 48 în bun acord cu experimentul. Faptul că această valoare pentru factorul Landé este dublă față de valoarea formula 49 corespunzătoare momentului cinetic orbital este cunoscut ca „anomalia magnetică
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
sarcină electrică formula 45) posedă un "moment cinetic" intrinsec formula 46 cu care este asociat un "moment magnetic" Mecanica cuantică nerelativistă indică formula 48 în bun acord cu experimentul. Faptul că această valoare pentru factorul Landé este dublă față de valoarea formula 49 corespunzătoare momentului cinetic orbital este cunoscut ca „anomalia magnetică a spinului”. Corecțiile relativiste indică formula 50 în excelent acord cu determinări experimentale moderne.
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
acestei descrieri, de o relevanță care le-a conferit rang de principiu, sunt noțiunile de "incertitudine" și "complementaritate". Relațiile de incertitudine pun în evidență existența unor perechi de mărimi fizice (cum sunt poziția și impulsul, sau componente diferite ale momentului cinetic) care nu pot fi determinate simultan oricât de precis, limita de precizie fiind impusă de existența unei mărimi fizice fundamentale: constanta Planck și fundamentat teoretic de principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Descrierea fenomenelor la scară atomică are un caracter complementar
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
Broglie, prin care unei particule libere i se asociază o undă plană, sugerează pentru componentele carteziene ale operatorului impuls forma unde formula 146 este operatorul gradient (nabla). Rezultă relațiile de comutare și componente diferite ale poziției și impulsului comută. Definiția momentului cinetic "orbital" este preluată din mecanica clasică, având în vedere că în dezvoltarea produselor de operatori ordinea factorilor trebuie păstrată: Rezultă relațiile de comutare Pătratul momentului cinetic orbital comută cu fiecare din componente: Aceste relații sunt postulate valabile, în general, pentru
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
Rezultă relațiile de comutare și componente diferite ale poziției și impulsului comută. Definiția momentului cinetic "orbital" este preluată din mecanica clasică, având în vedere că în dezvoltarea produselor de operatori ordinea factorilor trebuie păstrată: Rezultă relațiile de comutare Pătratul momentului cinetic orbital comută cu fiecare din componente: Aceste relații sunt postulate valabile, în general, pentru orice moment cinetic (orbital, de spin, sau rezultatul compunerii unor momente cinetice). Hamiltonianul clasic pentru o particulă de masă formula 159 aflată sub acțiunea unor forțe care
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
preluată din mecanica clasică, având în vedere că în dezvoltarea produselor de operatori ordinea factorilor trebuie păstrată: Rezultă relațiile de comutare Pătratul momentului cinetic orbital comută cu fiecare din componente: Aceste relații sunt postulate valabile, în general, pentru orice moment cinetic (orbital, de spin, sau rezultatul compunerii unor momente cinetice). Hamiltonianul clasic pentru o particulă de masă formula 159 aflată sub acțiunea unor forțe care derivă dintr-un potențial este suma energiei cinetice și a energiei potențiale: În cazul unei particule de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
dezvoltarea produselor de operatori ordinea factorilor trebuie păstrată: Rezultă relațiile de comutare Pătratul momentului cinetic orbital comută cu fiecare din componente: Aceste relații sunt postulate valabile, în general, pentru orice moment cinetic (orbital, de spin, sau rezultatul compunerii unor momente cinetice). Hamiltonianul clasic pentru o particulă de masă formula 159 aflată sub acțiunea unor forțe care derivă dintr-un potențial este suma energiei cinetice și a energiei potențiale: În cazul unei particule de sarcină electrică formula 162 aflată într-un câmp electromagnetic care
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
relații sunt postulate valabile, în general, pentru orice moment cinetic (orbital, de spin, sau rezultatul compunerii unor momente cinetice). Hamiltonianul clasic pentru o particulă de masă formula 159 aflată sub acțiunea unor forțe care derivă dintr-un potențial este suma energiei cinetice și a energiei potențiale: În cazul unei particule de sarcină electrică formula 162 aflată într-un câmp electromagnetic care derivă din potențialul vector formula 163 și potențialul scalar formula 164 relația precedentă devine unde formula 167 e viteza luminii în vid. În mecanica cuantică
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
fost director al Colegiului „Costache Negruzzi”, Iași. Prenumele copiilor: Adrian, Ovidiu. Liceul „N. Bălcescu”, Călărași, 1959. Facultatea de fizică, Universitatea „Al.I.CUZA”, Iași, 1965, șef de promoție. Doctor în fizică din 1977 cu o teză de doctorat asupra ecuațiilor cinetice cuantice pentru gaze moleculare care a fost publicată integral in "Studii și Cercetări de fizică", Ed Academiei, Tom 5, nr 30, 449-519, 1978. Principalele rezultate științifice din teză au fost publicate în articolele: O. Petrus, „On the Quantum Kinetic Equation
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
anul 1998. Pentru merite deosebite în muncă și activitatea obștească desfășurată, a fost decorat în anul 1997 cu Ordinul “Gloria Muncii”. În anul 1998 la Kiev (Ucraina), și-a susținut teza de doctorat în științe tehnice, realizând “un studiu al cineticii de uscare a prunelor cu utilizarea curenților de înaltă frecvență”, sub coordonarea prof. dr. ing. Andrei Lupașco, unul dintre cei mai notorii inventatori și cercetători din Republica Moldova. Vasile Tarlev a publicat peste 83 lucrări științifice, fiind autor a 13 brevete
Vasile Tarlev () [Corola-website/Science/296876_a_298205]
-
în rotație, și introducând anumite concepte specifice, cum ar fi ergosfera). Cu ajutorul geometriei globale, studiile ulterioare au arătat proprietăți mai generale ale găurilor negre. În ansamblu, ele sunt obiecte cosmice relativ simple, caracterizate prin unsprezece parametri, reprezentând energia, impulsul, momentul cinetic, poziția în timp și sarcina electrică. Aceasta este arătată de teorema unicității găurilor negre: nu există atribute distinctive diferite de la o gaură neagră la alte. Indiferent de complexitatea unui obiect care se transformă într-o gaură neagră, obiectul rezultat (după ce
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
totală a sistemului energia transportată spre infinit de undele gravitaționale, rezultatul este așa-numita masă Bondi. Ca și în fizica clasică, se poate arăta că aceste mase sunt mărimi pozitiv definite. Alte definiții globale corespunzătoare există pentru impuls și moment cinetic. Au existat o serie de alte încercări pentru definirea unor mărimi "cvasilocale", cum ar fi masa unui sistem izolat definită numai pe baza cantităților determinate într-o regiune finită de spațiu în care se află sistemul respectiv, în speranța de
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
test chi pătrat , fără a fi ajustat pentru comparații multiple NA- nu este aplicabil 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Farmacocinetica docetaxelului a fost evaluată la pacienți cu cancer după administrarea a 20 - 115 mg/ m în studiile de fază I . Profilul cinetic al docetaxelului nu depinde de doză și corespunde unui model farmacocinetic tricompartimental , cu timpi de înjumătățire plasmatică pentru fazele α , β și γ de 4 minute , 36 minute , respectiv 11, 1 ore . Faza tardivă se datorează , parțial , unui eflux relativ
Ro_254 () [Corola-website/Science/291013_a_292342]
-
test chi pătrat , fără a fi ajustat pentru comparații multiple NA- nu este aplicabil 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Farmacocinetica docetaxelului a fost evaluată la pacienți cu cancer după administrarea a 20 - 115 mg/ m în studiile de fază I . Profilul cinetic al docetaxelului nu depinde de doză și corespunde unui model farmacocinetic tricompartimental , cu timpi de înjumătățire plasmatică pentru fazele α , β și γ de 4 minute , 36 minute , respectiv 11, 1 ore . Faza tardivă se datorează , parțial , unui eflux relativ
Ro_254 () [Corola-website/Science/291013_a_292342]
-
dreapta, planul său spațiul, generează abstracții. De asemenea numărul, funcția, cercul, elipsa, sfera, etc, așa cum sunt definite funcțional-formalizant, sunt abstracții. Dar putem identifica abstracții interesante în orice domeniu al cunoașterii, astfel distingem abstracții în fizică, precum conceptele, energie, impuls, moment cinetic, masa, radiație. Putem separă abstracții importante în filozofie, precum existența, substanța, cauzalitate, finalism, categorie, creație, etc. Dacă fiecare cuvânt este o abstracție, omul nu operează lingvistic, decat aparent cu entități concrete, în fapt toate componentele limbajului sunt abstracții, cu diferite
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
o mișcare ondulatorie în același mediu care este și cauza fenomenelor electrice și magnetice. Unificarea luminii cu fenomenele electrice a condus la predicția existenței undelor radio. Maxwell a contribuit la dezvoltarea , un mijloc statistic de a descrie aspecte din teoria cinetică a gazelor. El este cunoscut și pentru prezentarea primei durabile în 1861 și pentru lucrarea fundamentală privind analiza cadrelor din grinzi și articulații de genul celor din multe poduri. Descoperirile sale au contribuit la intrarea în epoca fizicii moderne, a
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
a fost cauzat de lumina ultravioletă, care este puternic reflectată de unele vopsele roșii, și nu era în întregime blocată de filtrul roșu folosit, și în intervalul de sensibilitate al procesului fotografic folosit de Sutton. Maxwell a investigat și teoria cinetică a gazelor. Pornită de la Daniel Bernoulli, această teorie a progresat prin munca succesivă a lui , , James Joule, și, în special, a lui Rudolf Clausius, într-atât încât acuratețea sa generală era dincolo de orice îndoială; Ea a trecut însă printr-un
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
1859 și 1866, el a dezvoltat teoria distribuțiilor vitezei în particulele de gaz, operă mai târziu generalizată de către Ludwig Boltzmann. Formula, numită , dă proporția moleculelor de gaz care se deplasează la o anumită viteză la orice temperatură dată. În teoria cinetică, temperaturile și căldura implică numai mișcare moleculară. Această abordare a generalizat legile deja stabilite ale termodinamicii și a explicat observațiile și experimentele existente într-un mod mai bun decât se făcuse anterior. Munca lui Maxwell în termodinamică l-au determinat
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
Etapă nano" este reprezentată de lipozomi, micele, polimeri dendritici, nanoparticule (nanosfere și nanocapsule) și sistemele conjugate polimer-medicament (în care moleculă de medicament este legată chimic de moleculă de polimer). În aceste sisteme, matricea polimerică are nu numai rol în controlul cineticii de eliberare a PA, dar și în transportul activ sau pasiv al PA. Astfel se poate vorbi de terapia la țintă. Obiectivele terapiei la țintă constau în creșterea concentrației PA la locul de acțiune și reducerea concentrației PA în alte
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
doxorubicină) . Sistemele cu eliberare controlată urmăresc că un PA și o matrice polimerică, într-un mod economic, să dea un produs care, în contact cu organismul sau mediul înconjurător, să conducă la eliberarea în timp a PA după un profil cinetic ce corespunde cel mai bine unei situații cerute. Cel mai frecvent se dorește o viteză constantă de eliberare a PA, care în analogie cu cinetica chimică, corespunde unei cinetici de ordin zero. Un principiu comun de clasificarea a sistemelor cu
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
să conducă la eliberarea în timp a PA după un profil cinetic ce corespunde cel mai bine unei situații cerute. Cel mai frecvent se dorește o viteză constantă de eliberare a PA, care în analogie cu cinetica chimică, corespunde unei cinetici de ordin zero. Un principiu comun de clasificarea a sistemelor cu eliberare controlată are la bază modul de preparare a acestora. Astfel, ele se clasifică în: Sistemele fizice se clasifică la rândul lor în: PA amestecat fizic cu o matrice
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
cunoscuți în prepararea sistemelor cu suprafața erodabila. Stimuli cum ar fi temperatura, variația de pH, câmpuri magnetice și electrice, ultrasunetele, iradierea cu microunde și lumina vizibilă pot controla viteza de eliberare a PA. Aceste sisteme ajustează concentrația PA și profilul cinetic în funcție de nevoile fiziologice. Astfel, aceste sisteme încearcă să imite mecanismele naturale de biofeedback. De exemplu, există hidrogeluri sensibile la pH care se umflă în intestin sau colon. Odată începută umflarea, lanțul polimeric devine accesibil la atacul enzimelor specifice din colon
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
din reactoarele nucleare, fiind folosită ca sursă de putere și generează materialul fisionabil pentru armele nucleare. Amândouă consecințele se bazează pe capacitatea uraniului de a întreține o reacție nucleară în lanț. Uraniul epuizat (uraniul-238) este folosit în penetratorul cu energie cinetică și blindarea vehiculelor. Uraniul este folosit pe post de colorant în sticla de uraniu, producând diferite tente de culoare, de la portocaliu-roșu până la galben-lămâi. A fost de asemenea folosit și pentru a umbri și a da tente de culoare în arta
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]