2,402 matches
-
mi-ar fi replicat evropenește: "Românii să manifeste încredere în guvernul țării!" Și abia atunci aș fi înțeles că e vorba de guvernul României, doar că noi nu mai suntem demult români, ci o masă de manevră pentru o adunătură cinică și scelerată de ahtiați de putere și îmbogățire. Dl. Verheugen a marcat, totuși, un punct important: a arătat limpede că puțin îi pasă de România și de iluzoriile sale "integrări". Drept care trag grabnica concluzie: românii au tot atâta încredere în
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
diverse domenii non-canine. Hingheri la finanțe, hingheri la ministerele economice, hingheri la protecție socială. Ba chiar și hingheri ai "libertății de circulație", ai "democrației", ai "drepturilor omului" etc. Adică oameni ce și-au clădit cariere înfloritoare pe baza simplei și cinicei negustorii de vorbe și iluzii. Oameni în stare să provoace criză de nisip în Sahara și de apă sărată în Pacific vântură pe sub nasurile unei populații incapabile să facă distincția între interesul vital și demagogice viziuni de Taj Mahal. Tembelii
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
în acest caz ar fi ușor de spus că Eustațiu Stoenescu este fie victima unui complot al tăcerii - și se va vedea la momentul potrivit de ce s-ar putea justifica un asemenea complot -, fie obiectul eternei nerecunoștințe și al ignoranței cinice ale unei posterități mereu ingrate sau, la rigoare, chiar propria sa victimă, din pricina incapacității de a delega și viitorului cîte ceva din măreția antumă a gestului său artistic. În fapt, lucrurile sînt mult mai complicate și ele nu pot fi
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
și tensiunile, ratările succesive se îndesesc, alimentînd disperarea, erorile, crima. Cuplul cu Liviu Lucaci (Richard Roe) funcționează perfect în scena "baletată" a amorului, a desprinderii amantului din relație. În alt registru, bine gîndit actoricește, apare Liviu Lucaci la proces, rece, cinic, un macho, un trădător de profesie. Sînt multe de spus și, de aceea, voi reveni. Nu vreau să închei înainte de a remarca faptul că punerea "în pagină" a spectacolului, sugestia uniformizării și a automatismelor - de la decor, pînă la culoarea costumelor
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
pe lîngă suferințele îndurate de armeni în 1915". Ajutoarele financiare venite din America, la cererea ambasadorului, pentru a-i ajuta pe armeni au rămas inutilizabile practic. Iar Talaat, unul dintre șefii junilor turci, la protestul ambasadorului american, a primit răspunsul cinic că "politica noastră în privința armenilor este bătută în cuie și că nimic nu ne poate convinge s-o schimbăm. Nu mai vrem armeni în Anatolia - nicăieri". Iar oficialitățile germane la Constantinopol au sprijinit acest genocid. Astăzi ceea ce cer armenii este
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
de nominalizatul Joaquin Phoenix - e personaj real, renumit pentru hazardatele sale gesturi printre care acela de a coborî în arenă să înfrunte fiarele. Înfruntarea cinematografică se produce în inima amfiteatrului din centrul Romei (vezi Forumul recreat digital). Aici - urmînd sfaturile cinicului proprietar de luptători - Oliver Reed, admirabil în acest cîntec de lebădă, sclavul gladiator cîștigă simpatia maselor din tribune, intoxicate cu ludi circenses. Diversiune organizată prin care un ritual funerar a degenerat într-o formă criminală de exacerbare a violenței gratuite
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
și pițipoancelor strălucitoare,/ Am inventat noi poziții și limbi,/ În care au crescut imperii și popoare" (ibidem). Comportîndu-se astfel, Alexandru Mușina își relevă strategia contrapunctică pe care își întemeiază în largă măsură producția. Aceasta se desface într-o aparență anafectivă, cinică ori măcar blazată, și un entuziasm tineresc, un romantism de fond care șovăie a ieși la suprafață, clocotind precum un cazan încins în subsolul textului. Poetul e un romantic cifrat, un idealist ce-și înlocuiește pelerina fîlfîitoare cu o uniformă
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
un soi de hipnoză suprarealistă..." Vindecarea de boala cu pricina, PNL o datorează "bizantinului Valeriu Stoica", cel care "a decis corect părăsirea a ceva care mirosea de departe a coroane mortuare", adică a CDR, printr-o "realpolitik" eficientă și ușor cinică. Dl Vighi merge, evident, pe mîna bizantinului nr. 1 (fost nr. 2, pînă de curînd) al PNL. Nu e problema Cronicarului, sensibil doar la partea literară a articolului din Provincia, nu la "principiile și perspectivele" unui partid pe care (dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
perfecționistă și intransigentă, învingătoare, în fond, dar singură și neîndrăgită, tratată de ceilalți rece și științific, învinsă, cu alte cuvinte. Pe scenă drama piesei este desfăcută pe mai multe registre de interpretare, astfel încît, contrar așteptărilor, spiritul ludic și chiar cinic este prezent și pus în acțiune mare parte din spectacol. Probabil că este și etapa în care te supui, medical, la orice, necrezînd pînă la capăt că este vorba despre propria-ți persoană, că ți se poate întîmpla tocmai ție
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
și mai bine de la restaurația pedeseristă și lucrurile băltesc în eterna zonă a penibilului și a delăsării. Incapabili de reformă, plictisiți de ideea regândirii societății românești, oamenii lui Adrian Năstase trag de timp, așteptând ivirea cine știe cărui miracol. În afara câtorva declarații cinice ale premierului ("Domnii nemulțumiți din opoziție n-au decât să mai stea afară o tură!"), înafara proptirii tot mai ferme a regimului în parii securismului, nimic de semnalat. Nici o undă de speranță, nici un curent de aer proaspăt: aceleași figuri smochinit-tuciurii
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
atinge nici cu o floare, așa încât nu vor avea, peste un an sau doi, pe cine să dea vina. Acest articol nici măcar nu este o critică a politicii pedeserist-securiste, ci un simplu fragment de jurnal la instaurarea calmă, tacticoasă și cinică a tragediei.
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
ultraspectaculare, ci uneori preluîndu-le, dîndu-le altă turnură. Billy Elliot metamorfoza radical tema "americană" a succesului, La veuve de Saint-Pierre pătrunde cu intenții similare pe teritoriul unui exotism planetar, deși primele cadre sînt descurajante prin mimetismul efectelor exterioare, de o violență cinică. Ne închipuim oroarea resuscitată a unui Delluc care, proclamînd formula "que le cinéma français soit du cinéma et que le cinéma français soit français", deplîngea la "rasa" latină a gentileței și eleganței torentele de brutalități sîngeroase din produsele ecraniste ale
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
mai mic semn de căință. A ținut-o, pînă la moarte, pe-a lui. Posterității i s-ar fi putut cere să ierte, dacă Morand i-ar fi cerut-o. Cît despre uitare, problema asta nu se pune. Inteligentul și cinicul Morand ar fi trebuit s-o știe.
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
membrii CNSAS să nu se fi întrebat, cînd s-a constatat greșeala, ce s-a întîmplat, vreme de două luni, în viața de zi cu zi, a profesorului învinuit pe nedrept? Unul dintre înalții judecători ai sufletelor noastre a declarat cinic că "astfel de erori pot să mai apară", fiindcă, vezi Doamne, "nimic nu e etern din ce emitem noi". Nu de eternitatea acuzațiilor e însă vorba, ci de corectitudinea lor. Și de ce ar fi obligatoriu ca erorile să se repete
Profesorul și CNSAS by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16384_a_17709]
-
nu doar purtătoare, ci, într-un fel, o complice. Știe, dar ascunde, cocoloșește, nu spune. Mărturisirea din cea de-a doua scrisoare este tulburătoare și atunci cînd o citești, dar și atunci cînd o "vezi" interpretată de Rodica Negrea: și cinică, și ironică, de detașată, și rece, și profund îndurerată, marcată de descoperirea iubirii tăinuite care-i va modifica chiar raportul cu propria ființă. Rodica Negrea joacă pe muchie de cuțit un soi de spovedanie a victimei în fața călăului. Criza iremediată
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
aventură călătoriei la Neapole cu toata ființă, cu furie și frenezie la gîndul morții apropiate, aparent singura opțiune care i-a mai rămas. Pe tot parcursul călătoriei redevine pedantul Fausto, lipsit de inhibiții; doar în scurte momente uită să fie cinic și imposibil; folosește spațiul public aproape că un dandy. De altfel Ciccio se arătă nu o dată impresionat de înfățișarea lui: "L-am privit cu nesfîrșită îndoială, admirîndu-l din cap pînă-n picioare pentru cicatricele și ciupiturile de pe față, nodul impecabil de la
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
muzică actriței și interpretei Ada Mîlea (la fel ca și în Eu cînd vreau să fluier, fluier de la Tîrgu-Mureș) un clochord ce rătăcește cu "țara în rănită" împreună cu destinele celor implicați, ale lor și ale altora. Comentariul muzical realist și cinic, funcționează perfect că un contrapunct, în el strîngîndu-se zațul existențial dat de momentele punctuale alese pentru exemplificare. Meritul regizorului este acela de a-i fi provocat pe tinerii actori de a trăi o realitate imediată și zguduitoare a prezentului lor
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
E o întrebare pe care Hanta însuși și-o pune permanent, în rătăcirile sale prin viscerele orașului, sau in viscerele memoriei sale. El e un ins obosit de viață, trist și totuși suficient de naiv încît să nu fi devenit cinic sau pesimist. Cărțile pe care le citește, după ce le-a recuperat, îl tulbură, îl neliniștesc, pentru că cu ajutorul lor înțelege că ar trebui să facă mai mult, că ar trebui să facă altceva. Un bătrîn profesor de filozofie, senil, pe care
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
sală era frig, mărturisesc că am avut o seară bună. Și asta datorită celor întîmplate pe scenă. Alegerea textului mi s-a părut cea dintîi șansă. Linia umorului negru, sentimentul situațiilor fără ieșire, a unor destine dirijate într-o manieră cinică, mocnirea disperărilor și a eșecurilor în spatele zîmbetelor metalice, ispita morbidului ca mod de a trăi, capătă pe scenă accente acute. Spiritul ludic devine tușa dominantă pentru întregul "tablou", nelăsînd situațiile să fie superficial grele sau melodramatice sau să aibă aerul
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
cromatic spectacolul este bine desenat, în alb-murdar și negru, o tensiune între viață și moarte ce sfîrșește într-o viață moartă. Ceea ce titlul piesei ar fi putut imprima un ton patetic, montarea transformă atmosfera într-una mai degrabă vitală și cinică. Experiența regizorală, și nu numai, a Iarinei Demian merită felicitări, mai ales că nu este un simplu exercițiu, ci o construcție serioasă, coerentă, o propunere rotundă și pertinentă. Nu așa stau lucrurile, din păcate, cu Anna Karenina, spectacol pus în
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
adevărul și măștile acesteia. Din mrejele ambiguității se țes și cele 6 tablouri ale piesei "Ulise în cal". Nenumărate sunt glosele, inclusiv cele dramatice, la celebrul cal troian, varianta lui Iosif Naghiu fiind una a confruntării între zelul războinic de cinic condottier al grecului Ulise și colportajul sarcastic al Ziaristului, pătruns și el în cal, purtător de mesaj pacifist. Piesa este un continuu balans de aluzii și contestări între livrescul homeric interpretat cu simț critic de Ulise și analiza finală de
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
nu fi aflat nimic despre "marea grijă" a lui Ion Ilici Iliescu față de cultura română. Ceva-ceva, totuși, îmi amintesc: și anume, de crizele cronice de hârtie, de lunile în care în România fesenistă revistele culturale s-au prăbușit în indiferența cinică a "emanaților", îmi amintesc de taxele aberante pe comerțul cu cartea și de multe alte isprăvi petrecute sub domnia acestui "protector" al spiritului! De altfel, dl. Iliescu nu are nici un motiv, dar absolut nici unul, să domnească într-o țară în
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
performanță creînd, prin muzica funebră și fulgurante ralentiuri, senzația unei călătorii dincolo de bine și rău, dincolo de moarte. Cîțiva prieteni de joacă, preadolescenți de diferite rase dintr-un orășel din Carolina de Nord, sînt părtași la un accident fatal. Cu inocență cinică este evocat puștiul de culoare ce-și dorea să ajungă un George Washington. Finalul, într-un stil suprarealist, recapitulează cîteva dintre fetișurile "visului american". Cam de aceeași vîrstă sînt și eroii din alaska.de pe care autoarea, münicheneza Esther Gronenborn, îi
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
versiune, datată 1996 (aproximativ 150 de pagini). Cartea prezintă interes pentru specialiști și, prin câteva zeci de pagini inspirate, pentru nespecialiști. Mircea Nedelciu, lider de opinie al prozatorilor generației '80, lucid și rațional, capabil să ia distanță critică - și chiar cinică - față de orice formă de sentimentalism, nu mai este aici atât de consecvent cu sine, lăsându-se absorbit adeseori de retrăirea unor momente autobiografice, ca un bătrân care răsfoiește un album cu fotografii de familie. Din când în când, însă, el
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
probe indubitabile! La fel, va sosi momentul să-i cerem socoteală celui mai bizar dintre jurnaliștii români, Ion Cristoiu, pe numele său. Omul care a introdus în presa românească vulgaritatea fără perdea face, în acest moment, un joc nu doar cinic, dar și periculos. în loc să atragă atenția românilor mai puțin informați asupra primejdiei mortale în care ne aflăm, titanul din Găești face pe niznaiul și, cu eforturi supraumane, practică tehnica "adormirii vigilenței". Ion Cristoiu nu e atât de prost încât să
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]