714 matches
-
supuse tranzacțiilor bilaterale de piață. „Prețul - remarcă R. Barre - este valoarea unui bun în termeni monetari, adică raportul de schimb care se stabilește între bun și monedă.”<footnote Niță Dobrotă, op. cit., p. 169. footnote> Oscar Wilde a spus că un cinic este „cel care cunoaște prețul oricărui lucru, dar nu și valoarea sa.” Dar conceptele de preț și valoare nu pot fi separate. În calitate de consumatori, prețul este ceea ce suntem dispuși să plătim pentru un bun sau serviciu. Cât anume suntem dispuși
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
Să rămânem pragmatici. Să ne obișnuim cu ceea ce e mai aproape, mai palpabil: faptele și nu zisele. Chiar și redus astfel la cele dobândite în cursul vieții, exercițiul va rămâne unul dezinvolt și îndoielnic prin aceea că-l forțează pe cinicul care face oficiul de jurat să categorisească și să tipizeze. E o nesocotință, i se va spune cu bună-credință să pui în același sac, ici, ulema* și pe adeptul sufismului, pe Abd el-Kader și pe molahul Omer, colo pe "evreul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vest etc. -, nume ca Gogu Rădulescu, Niculescu-Mizil, D. Popescu, Ștefan Andrei, În frunte cu cel care a trebuit „să plece” primul, artizanul politicii externe din ultimii ani ai lui Dej și din primii ai succesorului său, inteligentul și, se pare, cinicul - dar și pedantul! - Ion Gheorghe Maurer!...Ă Dar... de ce oare intelighenția noastră, ce număra Încă, În ciuda valului tot mai masiv de emigranți culturali, nume sonore și valoroase, de ce oare nu a reușit, făcând front comun, să opună dictatorului tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
revoluție În studierea istoriei filozofiei, mutând accentul major de la socratici și platonicieni către presocratici, care, din punct de vedere nietzschenian au reprezentat cu adevărat nucleul important al gândirii antice, prin școlile lor numeroase și cu adevărat originale (eleații, heraclitienii, stoicii, cinicii, pitagoreicii etc.Ă, În timp ce, spune Nietzsche, prin Socrate și Platon nu asistăm decât la un fenomen de „eclectism” filozofic, decadent la urma urmei! Cum pasajul și Întreaga operă citată mă atrag nespus, nu mă pot Împiedica să nu citez un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fulgerător, iar acel loc fix, care era casa lui, dar și un reazem al unei normalități a ființei, o negare a absurdului istoric și gestual al protipendadei - ce nu era măcar „roșie”, ci oportunistă pur și simplu, jalnic, și brutală, cinic oportunistă! - acel loc nu mai era! Dispăruse din fața ochilor noștri, ceea ce Însemna că nu existase niciodată! Atât de brutale, de vehemente pot părea faptele - de altfel firești - Într-o Încordare ca aceea pe care au trăit-o literații, artiștii români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
văzut astăzi cum spunea regizorul Marelui jaf comunist, Alexandru Solomon ca un proto-reality-show. Combinat cu un snuff movie : toți protagoniștii Reconstituirii sunt morți au fost omorâți... Dar e puțin probabil să existe sau să fi existat un regizor-scenarist atât de cinic precum regizorii-scenariști ai Republicii Populare Române. ”Artiști emeriți”, când nu artiști ai poporului, aceștia au ridicat crima de stat la rangul uneia dintre artele frumoase ; în orice caz, au ridicat-o la rangul de film. Reconstituirea lui Calotescu nu e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu-i spusesem că-l văd pe Bernard, dar a avut Noël grijă să-i spună că ne mai văzuserăm, fapt ce i-a prilejuit lui Ivasiuc observația, privindu-mă în ochi, deoarece mă roșisem, probabil, că „așa sunt jurnaliștii: cinici!”. În seara aceea lungă, ce s-a continuat până dimineață, spre zori, „cei doi”, Bernard și Ivasiuc, s-au „ciondănit” serios. De altfel, de la primele „aperitive”, Bernard i-a pus lui Ivasiuc banda cu o emisiune ce se dăduse pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai mult sau mai puțin mutuale complicități și, printre primii, trebuie să dau exemplul lui Zaharia Stancu, căruia încă și azi unii îi poartă o bună amintire. El a fost nu numai „martor”, dar și „complice” șefilor barbari, inculți (cu excepția cinicului Leonte Răutuă, ai culturii staniliste, când ocupa posturi înalte și veștejea în fraze dure, deloc echivoce, nu numai pe „slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității românești, executând, cu un anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să-l cauți tu, îi spun eu încet, aproape în șoaptă, eliberîndu-i mîinile. "Aș vrea să-l găsesc eu, / Înaintea hoților de lucruri sfinte", adaug, apoi mă plec și iau de jos sacoșa, vrînd să mă îndrept spre ușă. Ești cinic, Mihai, îmi spune ea pe un ton amar. Uneori, aprob eu din cap, chiar și cinismul poate da roade comestibile. Prefațîndu-ți volumul, un critic a spus: "S-ar părea că Ina Cristian a găsit arcușul sfînt..." Acum, vin eu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lungul istoriei. Lasă literatura! Ține-te mai bine de serviciu. Fă-ți datoria acolo cum trebuie, cu tragere de inimă... Și-n ce, mă rog, se măsoară "tragerea de inimă"? În... În sticla de coniac primită de la pacient? întreb eu cinic. În exploatarea sentimentelor umane în condiții limită? Livia tresare și mă privește fix, cu mîinile încleștate pe capetele cordonului de la capot. Hm! surîde ea ironic, eu încă nu am fost dată disponibilă... Nu, că de tine e nevoie. Ai un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aici; căci ceea ce caută nu va găsi. Dacă însă și această carte de calicie (arhaism: declarare de faliment ) de autor românesc nu ar fi de ajuns ca să sperie pe cineva de la citirea acestor șire, atuncea vom începe anume pentru acest cinic nesperios și anume: PRECUVÎNTARE Cocheta damă: Lumea - are un stabiliment de foto și litografie în care fabrică pe fiecare zi mii și mii de bilete a la miniute, cum s-ar zice, care au pe-o parte un nume oarecare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ă Cred că voi fi avocat. Un avocat al noilor curți. ă Prin urmare crezi în domina legii? ă Cred că voi fi în stare să-i fac scăpați pe vinovați și pe nebuni. ă Dar nu pari atât de cinic precum spui. ă Ce altceva poți face cu o diplomă în drept. ă Ai putea fi un magistrat. Magistrat investigator. ă În acel caz voi îndeplini funcția contrară. Incriminarea nevinovaților. ă Îmi retrag vorbele. La urma urmei ești un cinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cinic precum spui. ă Ce altceva poți face cu o diplomă în drept. ă Ai putea fi un magistrat. Magistrat investigator. ă În acel caz voi îndeplini funcția contrară. Incriminarea nevinovaților. ă Îmi retrag vorbele. La urma urmei ești un cinic, zâmbi Porfiri cu indulgență. ă Sunt prea mari. Virginski își băgă demonstrativ un picior în cizmă. ă Poți foarte bine să porți o pereche de șosete în plus. ă și mai aveți încă o pereche de șosete? ă Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pantaloni. Abe o admira pe maică‑sa, Își ura tatăl și Își disprețuia sora. Dar nici Keynes, ca să ne mai Întoarcem o dată la el, nu a avut mare lucru de spus despre istoria familiei Clemenceau. Acesta din urmă era un cinic usturător; Îi detesta pe nemți și nu avea Încredere În ei; la masa de negocieri purta tot timpul mănuși din antilopă gri. Dar să lăsăm la o parte mănușile - ce vreau eu să spun e că nu urmărim să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lungi peste lumina reflectată de creștetul lui chel și să scoată un strigăt hazliu. Am impresia că această descriere pe care i‑o fac o să vă determine să‑l acuzați de mizantropie. Ravelstein era tot ce doriți, numai mizantrop și cinic nu. În nici un caz. Era generos cât se poate - un rezervor, o sursă de energie pentru studenții pe care‑i accepta. Mulți studenți porneau de la premisa democratică potrivit căreia profesorul trebuia să‑i Îndatoreze și să‑și Împărtășească ideile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Știi ce-o să se-ntâmple. Noile costume vor veni și vor vorbi despre raționalizarea și reducerea personalului. Numai că n-or să raționalizeze și nici n-or să reducă propriul personal. Mylene o privi, uimită de un comentariu atât de cinic din partea femeii de la etajul șase pe care, în ciuda firii ei plăcute, o considerau tot un „costum“. —Păi, tu nu ai de ce să-ți faci griji, zise ea într-un sfârșit. Tu ești aranjată cu slujba ta măreață. Darcey avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
studentă, excepțional pregătită, care nu reușește să-i răspundă profesorului de ce se insistă atâta în text pe cuvântul „obișnuită”. De milă, profesorul îi dă nota 10, observând în gând cât e de neînzestrată feminin. Decorul e prezentat în stilul ironistului cinic Teodor Mazilu: „Generos cât un continent, trotuarul dinspre complex servea drept refugiu pentru zeci și sute de inși, care, indiferent de convingerile lor filosofice, tândăleau pe trepte... Alții, în schimb, hălăduiau prin imensa piață, parcurgând fără exigență tot ce întâlneau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
Deleuze, Foucault, Baudrillard) și noi fenomenologi (Henry, Bruckner, Glucksmann, Morin), tot stîngiști și nonconformiști. Există un termen grec care îi caracterizează și anume parresia, însemnînd sinceritate, vorbire deschisă, îndrăzneala de a spune ce trebuie spus cu aproape orice risc. Sunt cinici (de la grecescul kynos cîine), tot în sensul grecesc al cuvîntului, ofensatori, libertini, scandalagii, rebeli, provocatori și infami și, în general, lipsiți de originalitate. Unii vor să-și schimbe existența prin filosofie, alții vor să renunțe la ceea ce li se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
alta în atitudinea față de Rusia, cu pagubă de fiecare dată: "noi însă am rămas consecuenți, adică rezervați, plini de respect, dar demni și hotărâți." (30 aprilie 1878). Am văzut cum Ion C. Brătianu a încercat un act de demnitate în fața cinicului duplicitar Bismarck, încercând să argumenteze cu moțiunea G. Vernescu, semnată de 46 de parlamentari și votată pe 26 ianuarie 1878, care stipula că nu trebuie cedată nici i palmă de pământ dintre granițele țării în schimbul Dobrogei. Principele Carol I însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
o sută patruzeci de milioane de ruși ai federației în fața a douăzeci de milioane de români. Se întreabă Golubițki: "De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere? La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua și ultima treaptă a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Onfray e coabitarea unui talent indubitabil (oricine deschide măcar una din cele peste 20 de cărți pe care le-a scris într-un ritm de cavalcadă spăimoasă simte că autorul are darul limbii) cu o stupefiantă dezinhibare morală. E un cinic voios, gîngurind de satisfacție la contemplarea declinului Europei, declin căruia îi îmblînzește urmările prin facile rețete ale fericirii generale. Drama lui Onfray stă în premisele poziției sale. Nimeni nu poate face filozofie declarîndu-se ateu, materialist și hedonist. E ca și cum ți-
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
fericit fără a-i stînjeni pe alții și fără a-și dăuna sieși. Hedonistului acestuia orizontal îi contempli tîrîtul, îi admiri șerpuirile, după care te întorci la vulturi. Cam asta e senzația cu care rămîi citindu-l pe Onfray. Un cinic jovial care te intrigă fără să te înalțe, scremîndu-se din nevoia de a susține o platitudine care putea fi spusă și fără sprijinul educației filozofice. Dar să încheiem oprindu-ne asupra „hapaxului" lui Onfray. Termenul desemnează un eveniment neașteptat în
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
a insinuat de curînd, n-a avut funcții, n-avea bani, umbla prin Europa cu salamul în raniță...). E ciudat (sau poate că nu e ciudat) că indivizi care nu au crezut în nimic decît în propria lor chiverniseală, oportuniști, cinici, ba chiar răufăcători, mai au șansa de a fi acceptați sau iertați ("asta era situația..."), dar un drept-credincios trebuie înfierat și pus la zid (exact așa au procedat Partidele Comuniste cu drept-credincioșii, decenii de-a rîndul...). Deci, Babu a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
vechiul "complice", ci cu Jiquidi care filosofează pentru el în înregistrări pe bandă, trimise prin poștă, despre "relația de fond, abisală, eternă, între călău și victimă". Jiquidi îi domină pe cei din mediul său altfel decât Mârzea care este un cinic jovial, pus mereu pe chefuri ,oricât de lungi, pe glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
lungi, pe glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și prin ceva ce cumpănitul, raționalul Callimachi, crede că este forța bătrânului
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]