672 matches
-
tăcui. Se gândea și Voinea, mă gândeam și eu. Merserăm așa în tăcere. Intrarăm în poiană pe lângă stupi, sărirăm pârăul; Măriuca sta în prag, dreaptă și ne privea și fața-i părea palidă tare în umbra neagră a ușii. Cânele ciobănesc al pădurarului ne sări înainte, zburdând. Uite, vezi dumneata, zise Voinea, dacă dă cineva în cânele ista, el se întoarce și mușcă; el are mai mare drept decât dumneata și decât mine... Omul rabdă și tace... Asta-i o pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
erau absorbite de jocul cu păpușile, însă Viviana se cam plictisise; fiind mai mare, curiozitățile ei asupra vieții erau de altă natură. Cu ochi ageri, pândi un moment de neatenție al bunicii și se furișă spre cușca lui Ursu, câinele ciobănesc, paznicul curții. Cum o văzu că se apropie îi ieși în întâmpinare. Pe cât era de rău și de neîndurător cu străinii care intrau în curte, pe atât de blând și îngăduitor era cu fetița. Viviana se aruncă voinicește în spinarea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
în căpușorul ei plin de curiozități. Cam de mult se întreba ea cum o fi în căsuța lui Ursu și, fără a mai sta pe gânduri, se furișă iute în cușcă, lângă el. Însă, încăpătoare și confortabilă pentru un dulău ciobănesc, cușca se dovedi a fi prea mică pentru două suflete. Incomodat și puțin alertat de îndrăzneala copilei, dulăul voi să iasă din cușcă însă, deodată cu el făcu și Viviana aceeași încercare, dezamăgită probabil de interiorul căminului câinesc. Neavând loc
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de oameni masați În câmpie, unde Ștefan nu poate angaja lupta din cauza diferenței numerice. 28 august. Bătălii În munții Vrancei. Ne apropiem de zonele joase. Mesaje vin și pleacă. Cei doi voievozi pregătesc ceva. Pedestrimea s-a schimbat În straie ciobănești. Arcași travestiți au fost trimiși În avangardă. Mâine s-a ordonat... somn!!! Dacă nu mă Înșel, În 1462 Vlad a masacrat trupele lui Mahomed Într-un atac de noapte... 30 august. Seara. Copitele cailor sunt Învelite În cârpe. Vlad conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
obraznic cu fire de nisip lipite, strângea ghioci. Pe plaja din Vamă, dacă ți-aduci aminte, „granița“ era marcată doar de niște pietroaie puse în picioare, care puteau să treacă foarte bine neobservate. Seara, devorând clătitele generoase cu nume ușchite, Ciobănești, Văcărești, Îndopate, Dânsa-ntr-Însa ș.cl., nu pot opri să nu iasă la suprafață, din straturi abisale, amintirea clătitelor de-acasă. Am rămas cu o slăbiciune pentru clătite, deși printr-un fel de asociere proustiană ele ar fi trebuit să-mi evoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu mai sunt ruși, s-au făcut sovietici, nu mai cred În Dumnezeu... - Ba asta nu! Rusu tot rus rămâne: zgârii oleacă coaja de savietic, dai de pravoslavnic - ’i cunosc, așa-i conooos’, de pe vremea moscalilor... Rusu-i ca cânele ciobănesc, tre’ să știi cum să-l iei. Că, dacă-l iei cu ghinișoru, atuncea... Ș’ dacă ne dă și Dumnezeu oleacă de mână de-agiutor’, atuncea... Nu știu dacă Dumnezeu Îi va fi dat lui Moș Iacob oleacă de mână de-agiutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de noapte - când erau... Uite de ce n-am vrut să-mi schimb numele, când cu „repatrierea”. - N-are nimic latin, numele - cert este Însă că seamănă cu altenume țânțărești: Goga, Goja, Goșe, Joja, Boga, Loga, Moga... - Țânțărești, dar mai ales ciobănești, zice tata. Se pare că noi am venit Încoace... - adică Încolo, acolo a rămas Basarabia, săraca... - nu călări, ci la coada oii; nu cu lănci - cu bâte... Drumul Oilor... - Dar Drumul Oilor nu trecea prin ținutul Orheiului, ci mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
m-am aventurat să Încerc ceva nou și am comandat tăiței cu fructe de mare În sos picant și acrișor. Ambele feluri erau servite În castroane suficient de mari cât să conțină necesarul de hrană pe o zi al unui ciobănesc german și erau absolut delicioase, așa că am pornit să sorbim fericiți. Care mai e viața pe la sală? mă Întrebă Tom În timp ce-și termina, dintr-o sorbitură nesățioasă, berea de ginseng, a cărei etichetă ne spunea că, printre alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se face galben ca un mort, apoi cenușiu, apoi mov-spre-verde, în timp ce urlă demențial, scuipă, îi dă drumul Poetului și se retrage val-vârtej pe scări, în sus, așteptând și mârâind acolo, ca un zăvod ciobănesc stârnit, cam pe la jumătatea superioară a treptelor. Repede, repede, băieți! țipă Fratele, fără a se mai pierde în alte explicații. Unul dintre noi trebuie să ia sabia și să crape oglinda cu ea! Repede...! Boss, tu aține-te la ăla
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
era și câmp. Recurse la poziția stând în cap și începu numărătoarea sumei ideale a lui 9, adică 9999. Pe la 2009 meditația aritmetică îi fu întreruptă de un ușor clipocit. Din fericire nu era ceva personal. Se clipocea un maidanez ciobănesc care, asimilând aura energetică a maestrului, stătea tot în cap și cu piciorul în sus, pe cracul stâng, exact cel cu caiaua, continuând să... Să ne oprim aici fiindcă aici intervin cele două palme aparținătoare, cum avea să afle din
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zestre de bărbat. Cum era o vreme cu multă tensiune politică, urmăream zilnic Europa Liberă, fiindcă în colțul ăla de sub munte se prindea bine, fără paraziți. Bula de cristal mă înconjurase din nou. Vecinul din față avea o femelă de ciobănesc german, care spre sfârșitul primăverii a început să mă viziteze : se așeza cu labele pe fereastra deschisă, joasă, și mă privea insistent, curioasă, cum scriu. Am înțeles repede că e, la rândul ei, însărcinată : am invitat-o câteva săptămâni bune
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
năpraznice ale pneurilor de la mașini. Starea politică a națiunii Căldura cea mare, la vreme de amiază, singur în curte, pisoiul pe nume Mazarin stă tolănit în iarbă, cățelușa Daisy, la vreme de nici cinci luni, își poartă rasa, cea de ciobănesc german, prin arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de fructe ce abia la vremea brumelor târzii își vor arăta toate cele. Doar lucruri nesemnificative, doar nimicuri, doar fleacuri. Către acestea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dînd drumul la gaz. Imediat a scris la companie, cerînd ca mașina ei de gătit cu gaz să fie înlocuită cu una electrică, dar cum domnul Thaw trebuia să mănînce cînd se întorcea de la lucru, i-a pregătit o plăcintă ciobănească, strîngînd din buze mai mult decît în alte dăți. Fiul ei refuza întotdeauna plăcinta ciobănească sau alte feluri de mîncare al căror aspect îl dezgusta: fîșiile albe și buretoase de burtă, cîrnații moi ca un penis, inimi de oaie umplute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
După ce era pedepsit că nu mîncase un anumit fel de mîncare, nu i se mai dădea felul acela, ci primea un ou fiert. Totuși, după ce auzi ce întrebuințare îi găsiseră foștii chiriași cuptorului, băiatul se uită cu atenție la plăcinta ciobănească adusă la masă în seara aceea. în cele din urmă, arătă cu degetul și întrebă: — Poți să-mi dai o porție? Doamna Thaw se uită la soțul ei, apoi luă lingura și-i trînti o bucățoaie în farfurie. El privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Unthankului Mare. Apoi urma o pagină cu titlul: PRIMA ZI ORA 11 Sosirea și primirea delegaților de către lordul și lady Monboddo După aceea urmau o conferință de presă, un prînz, „prilej pentru un lobby social informal“, un concurs pentru cîini ciobănești, o întrecere între interpreți la fluier, un dineu cu discursuri, un spectacol al Companiei de Operă din Erse cu opera lui Purser, întîmplările nefericite ale lui Elphin, un foc de artificii și o petrecere. Lanark întoarse nerăbdător pagina și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
culcare. Întors În camera lui, Wakefield nu-și găsește somnul. Întîi, aude voci mînioase, cîini lătrînd, apoi zgomot de geamuri sparte și ceea ce pare a fi sunetul veselei sparte de pereți. Apoi vine mirosul acru al gazelor lacrimogene și un ciobănesc german cu dinții rînjiți se așează pe marginea patului mîrÎind la el. Toarnă Într-un pahar două sticluțe de whiskey din minibar și le dă pe gît. Ia meniul de room service cu mîini tremurătoare și numele hotelului, ștanțat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Își trase pe el halatul de baie și se strecură jos, cu inima strânsă din cauza lui Ben. Fără un cuvânt, aprinse lumina în bucătărie. Ben stătea îngenuncheat pe podea, cu brațele în jurul unui câine ce părea un hibrid nereușit între ciobănesc scoțian și lurcher. La gâtul jegos avea legată o eșarfă de barcagiu, cu buline, pe roșu și alb. Era, oricine ar fi recunoscut, o potaie jalnică. — Ben, exclamă tatăl lui pe un ton acuzator - văzând întinzându-i-se dinainte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
frunză de salată. A e prea rafinat, homar și foie gras. N-ar pregăti așa ceva decât pentru oaspeții din familia regală. B e salată de fructe de mare și miel la grătar. — Cum rămâne cu C? întrebă Fran curioasă. — Plăcintă ciobănească. Pentru cinele servite în bucătărie. Pregătită doar cu ciobănași de cea mai bună calitate, desigur. Fran simți că o trage cineva de rochie și o descoperi pe Lottie, cu tiara gata să-i cadă, cu limba scoasă din cauza efortului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unul cu cinci, unul cu două. Aveam caiet și știam câte are fiecare. La 400 de oi mulgătoare ieșea 7-8 găleți de 10-15 kile. Umblam pe coclauri, pășteam oi, stăteam în băț de corn. Aveam câini cu noi. Aveam șapte ciobănești și doi care întorc oile, niște căței mici și dacă oile depășeau limita le aducea înapoi. Caprele depășeau limita, era pericol. În 96 a venit crima. De la niște chestii de la bani. Avea omul respectriv să-mi dea un milion jumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
erau legați prin rudenie de sânge și aveau să fie în curând și prin avere. Iacob s-a dovedit un om foarte muncitor, priceput la animale - mai ales la câini. A transformat cele trei potăi ale lui Laban în adevărați ciobănești. Doar fluiera o dată și câinii erau la picioarele lui. Dacă bătea din palme, începeau să alerge în cerc și adunau turma. Când șuiera într-un fel anume, se puneau de pază cu atâta ferocitate că de atunci niciodată turmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de oi. Iacob s-a mai târguit și pentru doi servitori cu femeile lor. Iar în schimbul unui măgar și a unui taur bătrân, Iacob a fost de acord să-i lase doi câini, dintre care unu era cel mai bun ciobănesc. Toate bunurile Leei și ale Rahelei urmau să fie luate de Iacob, la fel bijuteriile și hainele purtate de Zilpa și de Bilha. Iacob a cerut și mantalele și lăncile fiilor săi, două războaie de țesut și douăzeci și patru de minae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
verii mei care stăteau în spatele lui Esau, mai ales la femei, care purtau o mulțime de brățări la glezne și la mâini și multe coliere la gât. După ce a primit animalele, lâna, mâncarea și al doilea cel mai bun câine ciobănesc al lui Iacob, Esau s-a întors spre fratele său și l-a întrebat, cu o voce care suna exact ca a tatălui meu: - Cine sunt acești bărbați falnici? Și Iacob și-a prezentat fiii, care au făcut o plecăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am luat și eu o înghițitură, era o pălincă iute de prune, atât de tare, că m-a apucat tusea, iar când am lăsat sticla jos, am văzut că se deschide ușa barăcii și, unul după altul, ies trei câini ciobănești uriași, fiecare era cam cât un Saint-Bernard, aveau capete mari și rotunde ca de urs, s-au oprit dinaintea noastră, nici nu lătrau, nici nu mârâiau, ne priveau numai, dar și-atât era de-ajuns, pentru c-am simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cur de vrăbii! se Însufleți Bruno. Vor să ne interzică sexul În grup și brânza de oaie, naziștii! Iar socialiștii sunt complicii lor. Sunt Împotriva oilor pentru că oile sunt de dreapta, În timp ce lupii sunt de stânga; totuși, lupii seamănă cu ciobăneștii germani, care sunt de extremă dreaptă. În cine să te mai Încrezi? Clătină cu tristețe din cap. — La ce hotel ai stat la Nisa? Întrebă el deodată. — La Windsor. — De ce la Windsor? Bruno Începea să se enerveze din nou. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
enorm de la un individ la altul și mai ales de la o specie la alta. Sistemele receptive ale mucoasei olfactive dispun de un număr variabil de celule receptoare (Le Magnen, 1969): 10 milioane la om și 200 de milioane la un ciobănesc german. Aceste diferențe, probabil de zece ori mai mari la nivelul creierului (bulbul olfactiv), explică extraordinarele performanțe ale unor specii. Câinele ciobănesc are o sensibilitate de un milion de ori mai mare decât cea a ființei umane. Iată de ce simte
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]