KorAP: Find »[drukola/base=ciob & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...102 >

2,546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

Oricât de nemiloasă ar fi viața, poți să mergi mai departe. Înveți să brodezi. Faci o veioză de sticlă colorată. Duc formele în bucătărie; pe lumină, văd că sunt albastre, gri și albe. Sunt din plastic rigid și casant. Niște cioburi minuscule. Șindrile, obloane și uluci minuscule. Trepte, coloane și tocuri minuscule. Nu-ți poți da seama dacă e o casă sau un spital. Ușițe și pereți de cărămidă. Pe masa din buctărie stau împrăștiate bucațile dintr-o școală sau dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
sună pagerul. E un număr pe care nu-l cunosc. Pagerul zice că este foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater însângerat care se cască în piciorul meu. Îl ține în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
la soția mea, nu știu de ce. La soția și fata mea. Sirenele și mașinile de pompieri nu ne-au lăsat să adormim toată noaptea. — Tot locul ăla, Hambarul cu cărți, era ca o vizuină de șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene albaste și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
agale. Alți porci stau împreună cu găinile la umbra de sub prelata magazinului de metalo-chimice. Vraja de stăpânire îți permite să-ți proiectezi conștiința în corpul fizic al altei ființe. Mă uit lung la el și-l întreb dacă nu cumva râde ciob de oală spartă. — Și-n animale, și-n oameni, zice dom’ sergent; poți să intri cam în orice trup viu. Și eu zic mda, mie-mi spui... Trecem pe lângă omul care zugrăvește ashram-ul cel roz și dom’ sergent zice: — Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen. Și în jurul meu se înfășoară ceva rece și sticlos. Niște bucăți ascuțite din ceva care atârnă mi se înfășoară în jurul gâtului și mi se înfig în păr. — Candelabrul, Carl! zice Helen. Ai grijă! Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele reci de sticlă și lumânările false. Brațele și picioarele mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Mona strigă: — Du-te la centrul medical New Continuum! Sper să nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
îi este încețoșată și groasă. Din gură îi sar stropi de sânge. Doar uitându-mă la ea, și mă și doare piciorul. Eu, unul, sunt bine, zic. Și Helen zice: — Mă bucur. Trusa ei cosmetică e azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și-l îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-a ales și de cercei, și de coliere, și de inele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

-l abordeze. Vă ascult spune fata, însoțindu-și vorbele de un surîs larg, născut din fiorul plăcut ce a cuprins-o, dîndu-și seama că privirea tînărului din față o măsoară altfel decît ochii multor bărbați. Mă scutiți de datoria adunării cioburilor? întrebă Mihai, arătînd cu privirea spre femeia care a adus o găleată, o mătură și un făraș, începînd să curețe locul. Vă rămîne datoria, nu știu cît de plăcută, de-a le achita răspunde fata, retrăgîndu-se odată cu Mihai, să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mătură și un făraș, începînd să curețe locul. Vă rămîne datoria, nu știu cît de plăcută, de-a le achita răspunde fata, retrăgîndu-se odată cu Mihai, să poată femeia face curat. Să mergem la casă arată ea cu privirea. Păcat de cioburi! surîde Mihai trist, auzindu-le cum cad cu zgomot în găleată. Le-aș fi luat acasă, ori... Se zice că poartă noroc. Nu credeți? Dacă ar crede asta toți cumpărătorii, n-ar rămîne o sticlă întreagă. Aveți bani să plătiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
frumoasă și corectă inflexiune a vocii. Nu vă mai trebuie? Mi-o înapoiați cînd vă aduc banii șoptește Mihnai, ieșind dintre rafturi odată cu șefa magazinului, apropiindu-se de casă. Opriți o sută patruzeci spune el casieriței întinzîndu-i două sute. Păcat de cioburi surîde șefei, aflată lîngă umărul lui, strîmtorată, mototolind în mîini revista. Mihai ia restul, mulțumește, și pornește spre ieșire, băgînd din mers banii în portmoneu. Abia prin dreptul raionului de mezeluri, chiar lîngă ușă, întoarce privirea spre casa de la autoservire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spectatorul din fotoliu, surîde trist, rotește iar paharul în mînă, un gest rotund ca o sîrbă, vrea să bea, dar oprește brațul la jumătatea drumului spre gură, îl întinde puțin și, cu ciudă, izbește paharul de piatra cioplită, însoțind zgomotul cioburilor cu o înjurătură la adresa vieții. Apoi, calm, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, dar cu ochii umezi, se întoarce spre Mihai și-l întreabă, imitîndu-și soția: "Aimez-vous Brahms?" Dar pentru că Mihai tace, impunîndu-și cu greu să rămînă calm, merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în București, în cizelarea gesturilor, de la felul cum țin tacîmurile în mînă la masă, pînă la clipa astrală a fiecărei întîlniri cu o femeie... Noroc de viscolul acesta că mi-a dat prilejul unei priviri în adîncul sufletului, să readun cioburile pe care am scris numele acelei Doamne Ana... Să cred că m-am blazat de pe acum? Chiar gîndul că aș putea ajunge ginerele lui nea Toader... ca o călătorie scurtă, cu o cursă directă... Cît am să mai rămîn aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

armată, cu un efectiv de un milion de soldați, de care dispunea primul împărat al dinastiei Qin. Armata de teracotă a fost descoperită din întâmplare, în 1974, de câțiva săteni care săpau un puț. Oamenii au scos la iveală câteva cioburi de ceramică. Necunoscându-le valoarea au încercat să le vândă. Văzând cioburile, un arheolog și-a dat imediat seama de valoarea lor inestimabilă și a anunțat autoritățile în domeniu. Așa au început săpăturile în zonă, care au scos la iveală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
primul împărat al dinastiei Qin. Armata de teracotă a fost descoperită din întâmplare, în 1974, de câțiva săteni care săpau un puț. Oamenii au scos la iveală câteva cioburi de ceramică. Necunoscându-le valoarea au încercat să le vândă. Văzând cioburile, un arheolog și-a dat imediat seama de valoarea lor inestimabilă și a anunțat autoritățile în domeniu. Așa au început săpăturile în zonă, care au scos la iveală impresionanta armată de soldați și cai de teracotă. Specialiștii estimează că în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

camera mică, ci eram jos, pe pământul ca o bătătură, într-un loc din care Pobeda se vedea parcată de-a lungul. Și normal c-am nimerit, am nimerit din prima, i-am făcut parbrizul pulbere, am umplut capota de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a sucit mâinile la spate până au venit plutonierul și nevastă-sa (asistenta care îmi făcuse o dată moldamin, când eram răcit), țipau roșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
trebuie și el să se poarte frumos cu puștii, altminteri suportă consecințe, chiar dacă motocicleta e închisă într-un garaj, departe. Iarna, după tiruri întețite cu bulgări în ferestrele lui de la sufragerie sau de la dormitor, face cunoștință cu asprimea gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie. Gustul acela dulce, ca halvița, este însă ispititor și pervers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică-su plecase la mare cu o cercetătoare creață, aflată la început de drum. 3. când multe, multe chipuri sunt aplecate asupra ta, când auzi voci îngrijorate și când simți răceala pardoselii întinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

spuse de cîteva ori: „Trebuie să rezist, trebuie să rezist, trebuie să rezist!“ - ca și cum simplul fapt de a rămîne În picioare, În vreme ce grozăviile vieții lui trecute se instalau În mintea-i răvășită, i-ar fi dat puteri. PARTEA A TREIA CIOBURI ȘI CRÎMPEIE CAPITOLUL I MOARTEA ROMANĂ „O treabă ca asta nu prea putea să fie plăcută.“ Micul duce 1 Rowe urcă scările de piatră Împreună cu omul În uniformă albastră, care-l duse apoi pe un coridor cu o mulțime de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cealaltă cabină și se căznea să-i deschidă ușa. Peste umărul lui, putu vedea fața uluită a domnului Bridges și ochii holbați ai lui Davis. — Repede, dă-mi pălăria! exclamă Rowe apucînd melonul lui Davis și spărgînd geamul ușii. Printre cioburile de sticlă Îl zări pe Cost-Travers-Ford: ședea pe scaunul rezervat clienților, aplecat Înainte, În fața oglinzii triple, cu beregata tăiată de foarfecele pe care-l ținea Încă Între genunchi. Murise ca un legionar roman. „De data asta, Își spuse Rowe În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de muncitori ce se duceau la lucru; pe marile artere industriale, sute de bărbați și femei se revărsau din stațiile de metrou; din adăposturi ieșeau oameni vîrstnici, corect Îmbrăcați, cu umbrele și serviete de piele. Pe Gower Street, măturătorii strîngeau cioburile geamurilor; o clădire fumega În lumina proaspătă a dimineții, ca o lumînare pe care vreun chefliu ar fi uitat s-o stingă. GÎndul că, În timp ce ei stăteau pe insulița aceea și n-auzeau decît zgomotul cazmalelor, deasupra Londrei se dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
O seară la doamna Bellairs Cap. V - Între somn și trezire Cap. VI - Pierdut fără urmă Cap. VII - Un transport de cărți PARTEA A DOUA - UN OM FERICIT Cap. I - Convorbiri În Arcadia Cap. II - Pavilionul special PARTEA A TREIA - CIOBURI ȘI CRÎMPEIE Cap. I - Moarte romană Cap. II - Curățenia Cap. III - Numere greșite PARTEA A PATRA - UN OM ÎNTREG Cap. I - Sfîrșitul călătoriei . E vorba de jubileul regelui George al V-lea (1865-1936), care și-a sărbătorit, În 1935, douăzeci și cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

am coborât din mașină tocmai se apropia o decapotabilă albă al cărei șofer făcea semn cu farurile. M-am împiedicat, genunchiul drept cedând după efortul șofatului. La picioarele mele se afla un amestec de frunze moarte, pachete de țigări și cioburi de sticlă. Acele fragmente de parbriz securizat spart, împinse într-o parte de generații întregi de infirmieri de ambulanță, formau o grămăjoară. M-am uitat în jos la acel colier prăfos, reziduuri ale o mie de accidente de mașină. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
controlez mașina, mi-am apăsat vârful penisului de rama inferioară a volanului. Mașina se avântă spre primul punct de impact - refugiul median. Liniile marcatoare se deșirau pe diagonală sub noi și claxonul unei mașini sună slab în spatele meu. Valurile de cioburi de parbriz scânteiau în lumina soarelui ca niște heliografe. Sperma îmi țâșni din penis. Pierzând controlul mașinii, roata din față se lovi de bordura refugiului median, împrăștiind o tornadă de praf și pachete de țigări peste parbriz. Mașina viră de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
pe după curbura externă a coapselor lui Helen până la fermoarul desfăcut al hainei sale. Pe când dinții ca niște lame îmi tăiau încheieturile degetelor, am simțit dinții ei cum mă mușcă de lobul urechii. Ascuțimea acestor dureri îmi aduse aminte de mușcătura cioburilor de parbriz în timpul accidentului. Își depărtă picioarele și am început să masez meșa de nailon care-i acoperea pubisul, un văl fermecat pentru despicătura acelei doctorițe atât de serioase. Privind-o drept în față - o față a cărei gură insistentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]