2,672 matches
-
de oglindă la ceea ce s-ar putea numi "vârstele românului", de la modernism la postmodernism. O îmbătrânire? O deteriorarea ca semn a ceva iremediabil sfârșit sau doar o lentă evoluție spre încă nebănuita renaștere? Prin afirmarea acestui din urmă gând Corina Ciocârlie își încheie, cu un superb patetism cartea: ăChiar dacă răstignirea nu mai e urmată de înălțarea la cerul metafizic, seninătatea greu cucerita a bietului corp postmodern sugerează trecerea (prin renunțare sau orbire) din starea de confuzie în starea de armonie
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
sfioasa, tăcută, de nimeni luată în seamă, o "fântână lină / cu apă putină"ă (p. 249). Aș putea continua într-un singur fel, spunând că un fragment din "bietul corp postmodern" (un corp scriptural, firește) poate fi chiar cartea Corinei Ciocârlie, semn al unei vârste, și ea greu cucerita, măi senina și armonioasă. Probabil o nouă, o altă vârstă a chiar criticii literare române. Corina Ciocîrlie - Femei în fața oglinzii, Ed. Echinox, Cluj-napoca, 1998, 252 pag., preț 12.835 lei
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
un fragment din "bietul corp postmodern" (un corp scriptural, firește) poate fi chiar cartea Corinei Ciocârlie, semn al unei vârste, și ea greu cucerita, măi senina și armonioasă. Probabil o nouă, o altă vârstă a chiar criticii literare române. Corina Ciocîrlie - Femei în fața oglinzii, Ed. Echinox, Cluj-napoca, 1998, 252 pag., preț 12.835 lei
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
C. Rogozanu Cu un look de Gallimard (nu întâmplător!) a apărut la Scrisul Românesc nouă carte a lui Livius Ciocârlie: Caietele lui Cioran. Geneză volumului e simplă: la apariția Caietelor lui Cioran în Franța (1997), autorul a început lectură și însemnările. Cele din urmă, dovedindu-se mai mult decat simple notițe, au alcătuit până la urmă un volum. Cam asta ar
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
e simplă: la apariția Caietelor lui Cioran în Franța (1997), autorul a început lectură și însemnările. Cele din urmă, dovedindu-se mai mult decat simple notițe, au alcătuit până la urmă un volum. Cam asta ar fi explicatia-capcană pe care Livius Ciocârlie încearcă să o plaseze discret - însă un ochi atent nu poate să nu observe arhitectură complexă a cărții. Dezordinea Caietelor este abolita de o compartimentare exactă în noua capitole, fiecare tratând câte o "tema" (jurnalul, stilul, românii etc.). Divagația este
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
își propune să stabilească: "a. în ce ii semăn; b. prin ce ne deosebim; c. cum stăm noi de vorbă". Iar de la meditații profunde autorul trece rapid la adevărate declarații de dragoste: "Împărtășesc cu Cioran până și prostul gust". Livius Ciocârlie suferă (sau, ca și Cioran, se preface că suferă) de o lipsă de nebunie: "Quand l^habitude de regarder leș choses en face tourne à la mânie, on pleure le fou qu^on a été et qu^on n^est
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
Cioran îi "joacă" pe fiecare în parte, inclusiv pe Bibulie, cum era numit, în Trei într-o galera, omul cotidian: "Cioran mă contrazice (și nu o dată; își face din asta un obicei)". Caietele îi sunt foarte pe plac lui Livius Ciocârlie: "nu-i un Cioran în halat și păpuci". Acest tip de scriere "omite" evenimentul și privilegiază obsesia. Într-un jurnal obișnuit, personal, "cititorul n-are ce căuta. Devine voyeur". Interesantă e opinia că aceste Caiete continuă patetismul primului Cioran, cel
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
și privilegiază obsesia. Într-un jurnal obișnuit, personal, "cititorul n-are ce căuta. Devine voyeur". Interesantă e opinia că aceste Caiete continuă patetismul primului Cioran, cel care scria în română. Limba franceză produce "schimbarea la fața" - năravul, însă, rămâne același. Ciocârlie denunță ipocrizia unui Cioran care pretinde că nu poartă halat și păpuci. Un motiv în plus să-și exerseze în liniște scrisul polifonic, fragmentat. Comentariul lui poate lua cele mai imprevizibile înfățișări. La un moment dat citatul este: "27 mai
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
faceam în acea primăvară". Dincolo de jocurile literare, de strategiile subtile, un lucru e sigur: se poartă un dialog veritabil (deși indirect) între doi autori. La urma urmei "Cioran și cititorii lui s-au format de-a lungul vremii reciproc". Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1999, 272 pag., fără preț.
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
reprezintă o excentricitate. Oricum, realizată într-un timp record după cum mărturisesc autorii, aceasta antologie face foarte mult pentru promovarea "în afara" a poeților optzeciști și nouăzecisti admiși în noul canon, ajuns după multe încercări "the mainstream for the young poets". Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1999, 272 pag., fără preț.
O antologie internatională by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17745_a_19070]
-
Mircea Mihăieș Într-o serie de articole din "22", profesorul Livius Ciocârlie lansează intelectualilor și societății civile un mesaj pe cât de necesar, pe atât de tulburător. Constatând ascensiunea fără precedent a stângii demagogice, a neocomuniștilor și naționaliștilor care au ruinat, între 1990 și 1996, țara, dl. Ciocârlie îi îndeamnă pe cei care
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
articole din "22", profesorul Livius Ciocârlie lansează intelectualilor și societății civile un mesaj pe cât de necesar, pe atât de tulburător. Constatând ascensiunea fără precedent a stângii demagogice, a neocomuniștilor și naționaliștilor care au ruinat, între 1990 și 1996, țara, dl. Ciocârlie îi îndeamnă pe cei care, după victoria C.D.R., au pus condeiul în cui să-și facă din nou auzită vocea. Evident, în sprijinul ideilor democratice care au continuat să rămână, chiar după 1996, o pură și utopică speranță. Nu am
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
să iasă din hibernarea de trei ani și să reamintească unei populații la care deruta s-a transformat în deznădejde de ce e nevoie să voteze împotriva cleptocrației adunate sub drapelul iliescian. A sosit timpul să ne regăsim vocile, spune dl. Ciocârlie, să redeschidem ochii celor care, înspăimântați de tragediile din jur, nu mai doresc să vadă și să audă nimic. Decât, eventual, imaginea edulcorată a unui trecut sinistru, dar care, prin comparație cu ceea ce trăim, le poate părea paradisiac. Numai cine
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
trăim, le poate părea paradisiac. Numai cine nu-i cunoaște discreția înnăscută, lipsa oricărei veleități vaticinare și repulsia față de gargarismul grotesc al actorilor publici de la noi poate să aibă vreo îndoială în legătură cu mobilurile ieșirii în arenă a d-lui Livius Ciocârlie. întrupare a distincției spirituale și a inteligenței iluminate, autorul Marilor corespondențe ilustrează specia rarissimă a intelectualului-gentleman. L-am auzit, în nenumărate rânduri, recunoscând cu un fair-play capabil să te scoată din minți calitățile sau gesturile demne de laudă ale celor
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
corespondențe ilustrează specia rarissimă a intelectualului-gentleman. L-am auzit, în nenumărate rânduri, recunoscând cu un fair-play capabil să te scoată din minți calitățile sau gesturile demne de laudă ale celor mai neînduplecați adversari. Născut într-o lume de domni, dl. Ciocârlie face, totuși, o mică eroare: își imaginează că oamenii politici sunt plămădiți din același aluat cu domnia sa. Or, între adevărații, profunzii patrioți precum dl. Ciocârlie și banda de nenorociți care s-au cățărat de zece ani în cele mai importante
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
demne de laudă ale celor mai neînduplecați adversari. Născut într-o lume de domni, dl. Ciocârlie face, totuși, o mică eroare: își imaginează că oamenii politici sunt plămădiți din același aluat cu domnia sa. Or, între adevărații, profunzii patrioți precum dl. Ciocârlie și banda de nenorociți care s-au cățărat de zece ani în cele mai importante fotolii ale puterii nu e nici o legătură! Părăsirea C.D.R.-ului de către sprijinitori nu este imputabilă, în nici un fel, societății civile și intelectualității. Ci duplicitarismului, lăcomiei
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
intelectualității. Ci duplicitarismului, lăcomiei deșănțate și perpetuării unui etatism tragic pentru țară. Potentații de azi au călcat în picioare cu cinism promisiunile în numele cărora partea luminată a populației i-a sprijinit cu entuziasm. Drept urmare, cei la care face apel dl. Ciocârlie s-au cantonat pe două poziții. Marea majoritate au adoptat o tăcere semnificativă, punându-și pe chip masca îndurerată a dezamăgirii. O parte dintre ei, condiționați, probabil, de un temperament mai reactiv, au intrat fățiș în semi-opoziție, încercând cu disperare
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
pe-o iluzie prostească: plini de trufie, ei și-au spus în barbă că vor îmbrobodi electoratul, după cum i-au dus de nas pe propriii lor iventatori din Alianța Civică! Intelectualitatea la care face apel, atât de patetic, d-lui Ciocârlie, n-a fost trădată de Ion Iliescu (ucenicul ceaușeștian și-a arătat limpede intențiile: epoca sa a fost, fără nici o ambiguitate, epoca pancartelor care cereau "Moarte intelectualilor!"), ci de către Emil Constantinescu! De la primul n-am cerut nimic, de la al doilea
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
cere ajutorul? Evident, după ce vor prezenta explicații limpezi privind comportamentul incalificabil atât față de noi, cât și față de electoratul pe care - asta e situația! - l-am indus împreună în eroare. Și, evident, după ce vor cădea câteva capete. Amendez apelul d-lui Ciocârlie într-un punct esențial: sprijinirea actualilor guvernanți trebuie condiționată de o mare masă rotundă națională și de oferirea, de către politicieni, a unor garanții solide (există precedentul istoric al "Solidarității", într-un moment egal de dramatic pentru soarta Poloniei.) Altminteri, societatea
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
trebuie condiționată de o mare masă rotundă națională și de oferirea, de către politicieni, a unor garanții solide (există precedentul istoric al "Solidarității", într-un moment egal de dramatic pentru soarta Poloniei.) Altminteri, societatea civilă și intelectualii pe care încearcă dl. Ciocârlie să-i readucă pe scenă nu vor fi decât o pătură imorală de codoși, niște iresponsabili, abili, poate, în mânuirea condeiului, dar totalmente lipsiți de onoare. Oricât de mare ar fi spaima de revenirea hoardei iliesciene, mai frică ar trebui
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
C. Rogozanu În Femei în fața oglinzii de Corina Ciocârlie "personajul" este oglindă și nu femeia cum ne-ar putea face să credem titlul. Autoarea urmărește de-a lungul românului românesc "anamorfozarea treptată a realului", "capriciile speculare din proza românească" și nu are intenția să contureze vreun inedit chip feminin
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
și nu femeia cum ne-ar putea face să credem titlul. Autoarea urmărește de-a lungul românului românesc "anamorfozarea treptată a realului", "capriciile speculare din proza românească" și nu are intenția să contureze vreun inedit chip feminin. Așadar cartea Corinei Ciocârlie debutează cu o frustrare a așteptărilor cititorului (și, de ce nu, a cumpărătorului?). Partea întîi, "Peripețiile oglinzii în lumea Alisei", cuprinde capitole despre autori din prima jumătate a secolului: Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Ibrăileanu și Blecher. De ce lumea
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
Petrescu, Anton Holban, Ibrăileanu și Blecher. De ce lumea Alisei? Un raspuns ar putea fi prezentă personajului feminin în toate situațiile comentate. Pentru celălalt răspuns am putea opera o dezambiguizare punînd în locul Alisei cuvîntul "narator". De fapt asta e miza Corinei Ciocârlie: să stabilească momentul producerii inversiunii, al travestiului Alisei în narator. Nu întîmplător a doua jumătate a cărții (în care apar Ștefan Bănulescu, Gabriela Adamesteanu, George Bălăită, Radu Petrescu, Mircea Cărtărescu și Gheorghe Crăciun) va purta titlul: "Peripețiile Alisei în lumea
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
contexte precise; de la Bănulescu încoace oglindă este "stindardul," naratorului - un pasaj cu "oglindă" poate fi vital (consideră autoarea) pentru înțelegerea arhitecturii prozei respective. Toate capitolele au aceeași structură: un citat reprezentativ urmat de un comentariu care se generalizează treptat. Corina Ciocârlie alege excelent pasajele cu care-și argumentează afirmații uneori extrem de expresive: "Violul Nadinei și criza sexuală a lui Nory nu fac decît să confirme brutală luare în posesie: ărăscoalaă simțurilor e de fapt răzbunarea ărădăciniloră". Apar și exagerări atenuate totuși
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
etc. apar din ce in ce mai des în discursul critic. Reperarea tehnicilor noi ocupă primul plan și vînătoarea elementelor care "oglindesc" mobilitatea naratorului modern este destul de obositoare. Multe pagini sucomba în legitimări ale viziunii speculare. Foarte variate sînt referințele la care apelează Corina Ciocârlie. Pe langă criticii români (care nu sînt prea mulți: Nicolae Manolescu este cel mai des citat) apar citați scriitori precum Foucault, Baudrillard care pot lămuri și nu prea textele propuse de autoare. Relația gemelara din Nostalgia lui Mircea Cărtărescu este
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]