3,709 matches
-
ușițele astea din fier forjat - și să pătrundem în incinta semănată cu iarbă și veșnicie. Tinda e ușor blocată de un monument - deloc înalt, în raport cu tavanul cerului - pe care un vultur cu aripile mari deschise se pleacă în pioșenie. în cioc ține o sabie; cui îi mai trebuie? flăcăii aceștia abia o lăsaseră din mână când au venit să se odihnească aici - și tare și-ar fi dorit, dacă ar mai fi izbutit să se ridice, în locul sabiei o coasă, ori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
apropia latiera de ceașcă și turnam un volum mai mare de lapte pentru a crea o inimioara în mijloc. În acest mod cremă va rămâne la suprafață, dar, pe masura ce învățăm, vom putea crea diferite desene: lalea, rosetta sau lebădă etc. Ciocul latierei trebuie să fie cât mai aproape de suprafață de contact (suprafață de desen), pentru un latte art reușit. Spor la treabă și multă bafta!
Ristretto [Corola-blog/BlogPost/96578_a_97870]
-
apropia latiera de ceașcă și turnam un volum mai mare de lapte pentru a crea o inimioara în mijloc. În acest mod cremă va rămâne la suprafață, dar, pe masura ce învățăm, vom putea crea diferite desene: lalea, rosetta sau lebădă etc. Ciocul latierei trebuie să fie cât mai aproape de suprafață de contact (suprafață de desen), pentru un latte art reușit. Spor la treabă și multă bafta!
Crema de lapte [Corola-blog/BlogPost/96622_a_97914]
-
scrijelesc pe dinăuntru o mandală fără centru/ și mă simt ca-n pojghița apoasă dintre pui și coaja de ou// (...)// trăiesc într-un creier ca o spiră neagră/ mă ghemuiesc aici ca un fetus în borcan/ din cînd în cînd ciocurile reci ale puilor ciugulindu-se pe spate/ unul cîte unul pînă la sînge și loviturile tot mai dese/ spintecîndu-mi țeasta// cu greu răzbat pînă la mine urletele voastre/ reproșurile voastre că nu trăiesc cea ce scriu/ cu pași imprevizibili vine
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
tare pe scări, sau râde cu hohote de bas. Uneori vine în vizită, de Paștele răsăritean, sărbătorit cu o săptămână după cel latin, Monseniorul Bârlea, un cleric cu o barbă rotunjită atent, poartă, de fapt, mai mult "un pizzo", un cioc, cum spun ei, românii. Monseniorul ține de Congregația Bisericii Orientale, e un om discret, are gesturile calme, surâde, oarecum melancolic, este, se vede, dedicat rugăciunii, dar sub calm bănuiești hotărârea. Asta spun ochii lui. Tainica flacără dinăutru e protejată de
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
o caută lectorul, privitorul, în opera de artă”. Să fie cumva într-o asemenea „sănătoasă” meditație și o urmă de pragmatism valah? N-ar fi exclus, deoarece scriitorul, oltean de obîrșie, îl evocă pe un bunic al d-sale, „Ștefan Cioc, din satul Bălțații de Jos - astăzi Dumbrava - , primul țăran din sat care a purtat pălărie”. Așadar o modernizare, o estetizare sui- generis ! Dar Barbu Cioculescu e un paseist incurabil. Neavînd o legătură aievea cu „belepoca” de care e totuși organic
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
se încovoia, își dădu seama că nu poate trăi fără ea, așa că îl rugă pe secretar să-l prezinte noului procuror. Acesta semăna cu o maimuță înțeleaptă. Plimbîndu-se cu Ippolit Matveevici între castelul Tamarei și vulturul împăiat care ținea în cioc o cupă pentru donații, procurorul Bour se scărpina șmecherește după ureche, relatînd ultimele noutăți din Petersburg. În aceeași seară, Vorobianinov avu ocazia să se converseze chiar de cîteva ori cu Elena Stanislavovna despre situația dezastruoasă a copiilor orfani și despre
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
de soarele Toscanei văzut la tv. cum niște timbre pe plic stau fixate de lumina lui care orbește fațada o face de rîs și nici o pasăre nu mai soarbe încrezătoare din paharul tău de-amiază nici o pasăre nu cade cu ciocul sleit în farfurie treptat aerul se-adună-n fereastra localului ca-ntr-un plămîn aerul pe care sticla pătată de muște l-a inspirat și-ntîrzie să-l expire.
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
pe lume, tot ei mă ceartă. Să pună mâna și să facă alți doi copii și rezolvă situația. Ce este așa de greu de făcut doi copii? Nu spune Mamy că vorbești cu barza și imediat vine cu ei în cioc? Îți aduce chiar o fetiță și un băiețel, dacă așa comnzi. Așa că să vorbească mai repede că m-am săturat să mă joc singur. Cred că mai este un pic și se termină sportul. Putem deci să începem povestitul. S-
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
În frac și în bocanci de lac. Privește lumea ca un zeu, Cu șarm de țap și cu tupeu, Apoi se-oprește pe un dâmb Și unui gând zâmbește strâmb. Răsună în salcâm: Boc! Boc! El are barbă dar și cioc, Își umflă mușchii de pe piept Să pară caprelor deștept. Se uită-n juru-i pe furiș Și rupe-o floare de măcriș Și-o ia cu el s-o dea în dar, V-aș spune cui, dar n-am habar!... Referință
ŢAPUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385264_a_386593]
-
toți îi văd, Cum i-am văzut mereu! Cum îi vedeam, când eram mic, Cu plugul la arat, Și-apoi din poală semănând, Porumb cu bobul lat. În urma lor, un cârd de ciori, Scurmau de zor pământul, Adunau boabele în cioc, Și se pierdeau ca vântul. -Nu le-alungați, că e păcat! Ziceau bătrânii satului... -Să hărănească, poate au pui, Și ele-s ale Domnului! Îi vedeam vara, pe arșiță, Doar în cămăși cum secerau, Cum legau grâul snop cu snop
DOAMNE, CUM TRECE VREMEA..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385278_a_386607]
-
O renegi pe soru-ta? -Ce soră? Eu sunt singurul copil la părinți, n-am surori. Mă cheamă Ștrul. -Bine Ștrul dragă, ai uitat când erai copil și te încăierai cu gâștele pe dude iar soru-ta Ingrid te salva mereu din ciocul lor? Prefă-te că-ți amintești că ai totuși o soră mai mare și vino când te cheamă, să o iei de la Vedea cu bagajul pe Ingrid. Pe la ora17,30 cred că voi ajunge. Ai înțeles? -Ehee! Tu ești Ingrid
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
și între vecini , nu pleacă niciodată fără să le strângă mâna și să le ureze o zi bună. Printre atâtea răsărituri bradul din curtea casei rămâne tot verde, acoperișul casei bătrânești tot roșu, din cuibul de pe horn berzele își întind ciocurile până la soare pigulindu-l, un bob, încă un bob, până când înserarea îmi aduce în casă somnul. Între atâtea răsărituri, unele cu fulgi de nea altele cu pomi în floare, între cele cu cregile îndoindu-se sub poame și cele cu
POEM CU CIOCÂRLII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360256_a_361585]
-
ei. Dar nu pentru ea se temea, ci pentru puișorii care rămâneau singuri în cuib. De multe ori, zbura departe, foarte departe, pe câmpuri unde țăranii cultivau tot felul de grâne. Semințele care le găsea pe ogor, le aduna în ciocul ei mic și cu bucurie zbura înapoi la cuib. Toamna își îndrepta privirile spre cer privind stolurile de păsări care plecau spre țările calde. Tare ar fi vrut și ea să poată zbura acolo unde iarna nu venea niciodată. Dorea
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
vină zile mai bune și pentru ea. Zilele treceau rând pe rând iar vrăbiuța noastră zi de zi se avânta tot mai departe să găsească de-ale gurii. Cea mai mare bucurie a ei era însă când puișorii ciripind deschideau ciocurile pentru a fi hrăniți. Atunci, uita de orice oboseală, frig, arșiță și chiar de pușca vânătorului care nu de puține ori era gata, gata să o atingă. În cuib uita și de păsările răpitoare care dădeau târcoale puilor. Era bucuroasă
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
freacă palmele de bucurie, biletul cade sub birou) Stai așa, nu zbura păsărea!... (îngenunchează, ia biletul și-l privește cu admirație, îl sărută și citește mai departe) „Pisicuța pregătește ceva bun de ciugulit... Aduci la Pisicuța ta... apă vie-n cioc?” Aduc, iubita mea. (scrie repede pe bilet) „Te pup dulce, Canarul”. (împăturește biletul cu tandrețe, îi trimite o bezea și-l pune sub banda caschetei, apoi se tolănește pe bancheta de lângă fereastră) Acum... să tragă Canarul un pui de somn
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
este chemat în audiență la Piusicuță. Broscoiul se dă la fund trei zile”. (zâmbind) Ce-mi sunt și fetele astea de la Nufărul, fac pe enigmaticele (citește distrat) „Pisicuța pregătește ceva bun pentru ciugulit. Aduci la Pisicuța ta... apă vie-n cioc?”. (râde cu satisfacție) Bravo!...mi-ați plăcut, fetelor. (zeflemitor) De unde mai găsiți voi apă vie să sculați pisica moartă?!... Ha-ha-ha!... (aruncă bilețelu în coș, își pune cascheta pe cap și se duce la fereastră să vadă ce mai face Dodoloanță
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
pitici ai Transilvaniei”. Emisiunea este formată din patru timbre care ilustrează: Elopteryx nopcsai, din categoria micilor dinozauri carnivori, ce vânau în turmă (valoare - 21 000 de lei); Telmatosaurus transsylvanicus, erbivor cu înălțimea de aproape 2 m, din neamul „dinozaurilor cu cioc de rață” (31 000 de lei); Struthiosaurus transilvanicus, dinozaur erbivor, cu talia până la 3,5 m (35 000 de lei); Hatzegopteryx thambema, „monstrul înaripat de Hațeg”, cu un craniu de 3 m lungime și anvergura aripilor de 12 m (47
Agenda2005-11-05-general6 () [Corola-journal/Journalistic/283481_a_284810]
-
Toate Articolele Autorului Pe malul de bazalt așteaptă-o hidra; Se uită ochi în ochi apoi, fatal, Le-nghite noaptea rece de metal. Pe vârful unui munte impozant Se-așază un cocor de diamant, Cu aripi translucide, de oglindă, Și ciocul gata-gata să mă prindă. Sub fagul care doar ce-a desfrunzit M-adun lângă o frunză de granit, Din palmă ciugulește câte-un graur, Cu pene rubinii și cioc de aur. Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș, Se-agită câte
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
așază un cocor de diamant, Cu aripi translucide, de oglindă, Și ciocul gata-gata să mă prindă. Sub fagul care doar ce-a desfrunzit M-adun lângă o frunză de granit, Din palmă ciugulește câte-un graur, Cu pene rubinii și cioc de aur. Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș, Se-agită câte-un cărăbuș de pluș, Iar luna se aprinde-n colț de cer Și cerul își desprinde-o stea de fier. Privesc la melci sticloși și fără case, La fluturii
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
de cobalt apare-o vidra,Pe malul de bazalt așteaptă-o hidra;Se uită ochi în ochi apoi, fatal,Le-nghite noaptea rece de metal.Pe vârful unui munte impozantSe-așază un cocor de diamant,Cu aripi translucide, de oglindă,Si ciocul gata-gata să mă prindă.Sub fagul care doar ce-a desfrunzitM-adun lângă o frunză de granit,Din palmă ciugulește câte-un graur,Cu pene rubinii și cioc de aur.Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș,Se-agită câte-un cărăbuș
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
unui munte impozantSe-așază un cocor de diamant,Cu aripi translucide, de oglindă,Si ciocul gata-gata să mă prindă.Sub fagul care doar ce-a desfrunzitM-adun lângă o frunză de granit,Din palmă ciugulește câte-un graur,Cu pene rubinii și cioc de aur.Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș,Se-agită câte-un cărăbuș de pluș,Iar luna se aprinde-n colț de cerși cerul își desprinde-o stea de fier.Privesc la melci sticloși și fără case,La fluturii de
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SCHIMBAREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Copil vesel și fără vârstă fluturi în sânge respiri, îmi urcă prin trup ramuri înverzind în ciocul zburătoarelor albe. De-mi cântă în oase vântul timpul rămâne pe loc, așa cum se coc în lumină fructe devin înmiresmând flori de surâs. Cu senin vrând să mă bucur îngerii o țin într-un cântec căci ceva se duce-n
SCHIMBAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384429_a_385758]
-
Doamna Găină, așteptând-o pe vecină și rugându-se în gând puii să-i vadă venind. Timpu-acesta, Doamna Rață, pasăre foarte isteață, scoase din pământul moale câțiva viermișori, la soare și să vezi, că de îndată, sub poiată, se arată ciocuri mici și pofticioase piuind cam zgomotoase! -Iată unde-ți sunt fugarii, dau năvală ca barbarii când e vorba de mâncare, fără nici o supărare, râde măcăind vecina, bucuroasă că găina poate să se liniștească și să se gospodărească toată ziua-n
AJUTORUL (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384625_a_385954]
-
umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]