2,405 matches
-
le lipsea ceva pentru că își bătuseră capul cum să facă din om o păpușă pe sfori și dintr-o păpușă pe sfori ceva care să semene cît mai mult a om. Amîndoi râseră gros și cu poftă, întinseră țoiurile să ciocnească ,,ei, haide, dom'le adjutant, mai avem noi trei ceva sînge-n puță" și atunci Popianu a băut liniștit, știind că reușise pasul cel mare, așa și era, dacă-i socoteai pe toți trei împreuna, ceva sînge mai era. Pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așteptînd un semn, ar fi făcut totul cu eleganță, cu pricepere, discreție, dar n-ar fi avut nici un haz. Mihai Mihail trebuia să simtă din toate că este bine primit privit cu bunăvoință și chiar un dram de afecțiune. Au ciocnit paharele în tăcere, Mihail a gustat cu vîrful buzelor, l-a privit cu un aer de cunoscător și a băut. Putea să-i fi pus și pelin, la fel ar fi reacționat. "Deci...", a început și i-a căutat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adâncurile adâncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care‑l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stâncă pe alta, ciocnindu‑se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărând Într‑un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz‑ațipit. Poate era vis ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth‑Swanson - scuzați‑mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dânsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămân siderată, cum s‑o fi simțit doamna Nina Roth‑Swanson În Rusia „sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
își rezemă fruntea de ușa garajului și începu să numere, din ce în ce mai repede. Copiii se împrăștiară, tremurând febril la gândul ascunzătorii celei mai inspirate. Dezorientați, trecând de la o idee la alta, Ema și Silviu schimbară brusc direcția de mers și se ciocniră violent. Se ridicară de jos și se pitiră în clipa în care Dan termină numărătoarea, gata să se înece. Exista un loc tabu în gospodăria familiei: podul magaziei cu lemne. Copiii nu se apropiau nici măcar de ușa acesteia. Unele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
musafirilor veseli și puși pe șotii. Bica le antrena la rugăciune, făcea rozariul și le povestea viața sfinților, în vreme ce Luana, pitită în cochilia sufletului ei, îi invidia pe cei care, la ora aceea, se bucurau de momentele unice distrându-se, ciocnindu-și cupele de șampanie. Avea să se întoarcă la școală și să asculte, cu lacrimi în ochi, întâmplările trăite de sărbători de către colegii ei, banale, în fapt, în mai toate casele de români, dar care pentru ea reprezentau povești desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ca și cum i-ar fi ghicit spaimele, Renar se apropie cu grijă și-o prinse de mână. Fata se lipi de umărul lui și se lasă condusă prin negura deasă. Călcau, când și când, prin gropile de pe uliță, dezechilibrându-se și ciocnindu-se unul de celălalt. Mâna lui fermă încerca s-o susțină iar ochii verzi căutau zadarnic să întrevadă capcana următoare. Căldura mâinii care o susținea și apropierea tainică a trupului de băiat îi provocă o senzație necunoscută. La intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ați ascunselea pe sub materialul părtaș la joc, nu lăsă nici un bărbat să mănânce în tihnă bucatele de pe masă. Ștefan, îmbrăcat la costum, amuțise la intrarea în restaurant toată suflarea feminină. Și-au lăsat colegii în sala de festivitate să-și ciocnească, până la cioburi, cupele de șampanie. Au urcat tiptil în cameră, îngroziți de scârțâitul scărilor din lemn și de gândul că cineva i-ar putea urmări, furându-le clipa de singurătate. S-au oprit în mijlocul camerei și atunci când hainele au coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să nu mă atingi! Tentativele lui de comunicare se ciocneau de un zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală. Îi așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se aruncă într-un fotoliu, pândind-o cu coada ochiului și cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcut sau ce va face, noi ne vom aminti de ea prin vocea, suavă, care ne-a încântat de atâtea ori. Se așeză și o sudoare rece i se prelinse pe spate. Scăpase de explicații, fusese strigat următorul. La sfârșit, ciocniră câte o cupă de șampanie. Femeile nu conteneau să se mire de transformarea miraculoasă a colegei Leon, din fetița slabă și băiețoasă de odinioară în femeia superbă de astăzi. Aflând că nu are copii, răsuflară mai ușurate. Ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
subțire, se întinse spre ea o pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată, mizeria morală a oamenilor, domnișoară Leon? o întrebă una dintre femei. Se ciocnise de ceva fărâme dar se abținu să detalieze. Ei bine, ai ocazia să cunoști exemplarul cel mai performant în materie. Ți-o prezint pe Nuța Cordel. Ferește-te de creatura asta, continuă femeia, cu ochii ațintiți asupra chipului din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și Împingeau cărucioarele Încărcate cu alune, cu ziare vechi ori cu fructe. Vânzătorii din dughenele aliniate de-a lungul drumului Își strigau marfa, ceasuri, jucării, reviste, sticle cu benzină... De câteva ori, Margaret s-a temut că aveau să se ciocnească de vreo căruță trasă de cai, de vreun jeep ori de vreo bicicletă, Însă În ultima clipă becak-ul ocolea obstacolul. Treceau Întruna pe lângă vreun vehicul făcut zob sau pe lângă locul vreunui alt accident. Mașini nu prea erau, oricum prea puține
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a spus Karl, nu mai ține cuțitul așa. Pune-l Între degetul mare și arătător, doar nu-i creion! Adam a ocolit privirea lui Karl și a rămas cu ochii ațintiți la pian. Apoi a trântit cuțitul, care s-a ciocnit de buza farfuriei, de unde a sărit o picătură de sos pe fața de masă din linoleum. Ochii i s-au umplut de lacrimi fierbinți, a simțit În cap arsura Înțepăturii pe care de-acum o recunoștea. De data asta furia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dispus că trebuiau să mănânce ficat în sânge și să bea vin negru ca să recupereze sângele pierdut. Ajunși acolo nu au găsit ficat, în schimb au consumat o friptură de porc, făcută la grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit câte un pahar de vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-a întrebat neliniștită Carmina când a văzut că Ovidiu a întins mâna după sticla rămasă pe masă ca să-și mai toarne un pahar. Nu-i nimic, orice-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care lichidul nu se învolbură, nu țâșni în sus, ci rămase cuminte în sticlă, mai apoi se lăsă docil turnat în pahare. Momentul, în loc să fie festiv, se dovedise a fi, cumva, jenant prin lipsa de trăire a celor prezenți. Au ciocnit totuși unul de altul paharele, și-au mai spus vorbe protocolare, și-au zâmbit, dar pe urmă s-a retras fiecare în camera lui, parcă speriați de lipsa de sentimente. Mult timp după aceea, tatăl lui Ovidiu, a abordat față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vegetat prin apartament, fie mormăind câte un cântec, fie ațipind pe canapea sau telefonând la câte un prieten. Parcă trupurile lor căpătaseră proporții și se acoperiseră cu țepi, ca la arici, nu mai aveau loc unul de celălalt, mereu se ciocneau prin apartament, și se respingeau fără să scoată o vorbă, fugeau unul de altul dar, ca un făcut, se întâlneau în cele mai neașteptate colțuri, în balcon, la frigider, în baie, în hol, la bucătărie. Sidonia bâzâia cu aspiratorul, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a spus cineva că a văzut mașina lui Ovidiu, de aceea am venit, altfel aș fi mâncat la fermă. Dar nu-i păcat dacă mai deschidem o sticlă. Chiar așa, se însufleți ea și plecă să aducă paharele. În timp ce se ciocneau paharele, Fana îi inspectă curioasă pe Carmina, pe Dimitrie, cu respirația tăiată, fără să-și mai poată controla vorbele, urările de fericire adresate logodnicilor. Carmina înțelese că prietena ei era geloasă. Nu înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câmpie și, lateral, o casă cu toate ferestrele deschise? Desigur brazii aceea rezistau acolo la șes în plin soare, doar în ideea de grup. Era toamnă, bătea foarte tare vântul. Cu fața ascunsă între gulerul hainei, aproape că s-a ciocnit de profesorul Alexe așa cum mergea cu ochii mai mult închiși din pricina prafului, cu poalele hainei fluturând, gata să se desprindă din butoniere. Ah, dumneavoastră, murmură Carmina și se lăsă trasă sub streașina unui magazin. El o privi și coama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dormea prăbușit lângă dânsa. Mai apoi l-a auzit cum coboară scările sărind treptele din două în două, cum înainta pe aleea de ciment, cum trântea după el portiera mașinii. Li s-au adus aperitivele, cașcaval, măsline, șuncă presată. Au ciocnit paharele de coniac. Atunci bărbatul a întrebat-o dacă a fost căsătorită. Da, am fost, i-a răspuns Carmina. Apoi i-a ascultat la rândul ei destăinuirea. Fusese căsătorit, avea o fetiță, plătea pensie alimentară. Tu ai copii? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic, mă duc eu, am bani din banii de teniși ai lui Baby, aduc beri, bem, de care, mă gândeam, lui îi place în sticlă, orice, dar verde, iau bere la cutie care e în mod normal în sticlă verde, ciocnim, e cald și-i povestesc tot destul de repede. Am luat mega-muie și cică Filosoful are o iubită care vine din Maroc, căcat, mi-ai mai spus, da, și o așteaptă după 20, și Marius îmi zice în gară, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pe stradă până și cu un chinez cu care am jucat într-un spectacol și cu care am dansat în parcul palatului la Mogoșoaia, înainte de spectacol îmi cânta în chinezește ceva cu „a”-uri rotunjite în „o”, ca și cum s-ar ciocni un cristal de dinți, de cerul gurii, de cutia mea craniană, cu rezonanță, ce spui tu, ce înseamnă? Cerul e plin de nori, luna este, dar nu o văd prea clar, trece-un stol de rațe, dar nu știu unde se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
craniană, cu rezonanță, ce spui tu, ce înseamnă? Cerul e plin de nori, luna este, dar nu o văd prea clar, trece-un stol de rațe, dar nu știu unde se duc, nu le văd prea clar, iar „a”-ul lui iar ciocnește pahare de cristal în creierul din spatele urechii, așa este și iubirea mea pentru tine, neclară. Voi ucide resturile acestei senzații în strânsoarea în brațe a lui Cezar, la un bar, la miezul nopții, când voi dori să mă odihnesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și se așeză pe o colină, unde a început să se mărească. În câteva secunde, așezarea și gospodarii au ajuns la mărimea reală. Știind că sunt invizibilă, am început să mă plimb pe ulițele satului. Cât pe-aci să mă ciocnesc cu Nică, cel care mergea cu mâncare la lingurarii din Valea-Seacă. Lam urmărit. Mergând în pas voios, Nică ajunse la un tei bătrân și umbros. Apoi, numai ce-l văd că se urcă în tei, bagă mâna printre ramurile noduroase
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
arab din Paris, 11, rue Cadet, după cum scrie pe plic. De aceea e așa de scumpă, conchise clientul-perspicace cu gândul la oportunitatea semnării tratatului româno-ungar. Altfel spus, Brândușă e un comerciant original. Ajan Însuși recunoaște acest lucru, căci iată-l ciocnind un pahar cu dezidentul de ieri și de azi. Lumea din jur, alcoolul și, nu În ultimul rând, perfecta civilitate Îl obligau pe Ajan să-i zâmbească lui Brândușă cu toți dinții săi de aur adevărat. Neavând nici un dinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o sută de vodcă, vă rugăm. Prin analogie cu celebrul Salon al Refuzaților de la Paris, micuța Universitate „Petru Maior” era numită Universitatea Refuzaților. Miopia anilor '60 va fi cu siguranță aspru sancționată de Istorie. Așteptând acest moment filozoful și latinistul ciocneau, a câta oară, paharele cu votcă. Petru avea un singur motiv de a rămâne singur: presimțea apariției ei. Și ea apăru. Așa cum o știa: aceeași și totuși... O lumină nemaivăzută până atunci Îi lumina făptura. Ca și cum cineva ar fi cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]