587 matches
-
să nu mai rămâie picior de ciocoi, să le piară vița și sămînța! Învârtea toporul deasupra capului... Glasul răgușit avea izbucniri de trâmbiță spartă: ― Destul am răbdat și-am suferit... Acu vreau să mă răcoresc!... Trebuie să beau sânge de ciocoi, altfel îmi ard bojocii! Se repezi cu toporul la ferestrele conacului. Geamurile și cercevelele se risipiră țăndări, pe rând. Ceilalți țărani, molipsindu-se îndată de furia lui distrugătoare, se năpustiră și ei, cu ce le cădea în mână, să spargă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soldați, cât de mulți, n-are de ce să le fie frică, fiindcă soldații sunt tot țărani și nu vor trage în oameni, ba, dacă s-or întărîta, vor trece și ei de partea astălaltă și atunci să-i vezi pe ciocoi... Se pomenea din ce în ce mai des de boierul Miron, fără să se mai ferească nimeni. Se ridicau și glasuri care-l înjurau, iar Toader Strîmbu ajunse să strige în gura mare: ― Numai hoțul cel bătrân e de vină că ne-a copleșit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sperând fiecare să aibă o parte mai mare. Acum, că nu mai sunt boieri, socoteau că ar fi bine să nu tărăgăneze măsurătoarea, că dacă vor apuca să-și ia ce li se cuvine, apoi degeaba se vor mai întoarce ciocoii, că oamenii nu vor da înapoi pământul nici morți. Toți aveau păreri cum ar trebui făcută împărțirea, ca să fie mai dreaptă, firește fiecare chibzuind că adevărat dreaptă nu poate fi decât cea care i-ar atribui lui lotul cel mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și întrebîndu-se din ochi. Pe urmă, pe măsură ce se convingeau că trebuie să fie adevărată, mirarea se transformă în uimire: ― Dar ei nu știu porunca lui vodă?... Ori nici ei nu vor să asculte poruncile și s-au dat de partea ciocoilor? Și încetul cu încetul satul fu cuprins de indignare și de mânie, în bătătura cârciumii se strânse repede o mulțime de oameni și femei. Toți vorbeau răstit și pe toate fețele era incrustată o desperare aprigă. Întrebările se ciocneau într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petrică!... A venit Petrică!... Uite-l pe Petrică! Stați, c-a picat Petrică! ― Da ce-i, oameni buni? întrebă dânsul, văzând vălmășeala în cârciumă. Ce-a mai făcut nea Cristache, de v-ați apucat să-l jecmăniți ca pe-un ciocoi? În vreme ce unii ocărau pe cârciumar, alții se frământau să-i vestească apropierea armatei, care cu spaimă, care cu mânie și toți cu priviri întrebătoare, ca și când de răspunsul lui ar fi atârnat soarta tuturor. Ignat Cercel vorbi mai jalnic: ― Acu ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împrejur, gâfâind încă de ostenelile din cârciumă, răcneau când și când, ca să-și dovedească puterile și curajul. Cei care nimeriseră la băuturi nu se mai urneau din cârciumă și horeau cu foc un cântec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi. ― Toată lumea, cu mic, cu mare, să iasă în capul satului! porunci Petre, ascuțit și sec, ca la armată. Trebui să explice de mai multe ori că nimeni să nu vie cu mâna goală, ci fiecare să se înarmeze cu ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un vânt nehotărât. Era o legănare într-o parte și într-alta, căreia clocotul de urlete îi împrumuta o înfățișare războinică. ― Nu ne trebuie boieri! Ați venit să ne omorîți?... Noi nu ne speriem de soldați!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... Să nu trageți, fraților!... Prefectul împietrise pe șosea, privind vălmășagul de țărani și murmurând în neștire: ― Calm, calm, domnilor... Primul-procuror Grecescu rămăsese câțiva pași mai înapoi, iar maiorul, abia strunindu-și nerăbdarea, gâdila cu pintenii coastele calului, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i poartă mitră, Poart - un skiptru ș-alt nimică Ca și craiul cel de pică Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede, stă să-i zică Că-i Vlădica din Hîrlău. - Am avut un om al casei, - Zise dânsul - un ciocoi, A murit, și anul azi-i S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea ciubucul Se apucă, bată-l cucul, Ca să-mi strice - mpărăția - Și nu pot ca să-l apucu-l, Ori să-i stric fărmăcăria. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o sută cinci zeci de oi Și cinci mii șaizeci de miei, Șapte scroafe cu purcei. 66 Und-te duci tu, copiliță, Numa-n fustă și-n polcuță? - La grădina cu trei nuci Să dau apă la viței, Gurița la doi ciocoi, Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI 158} 67 Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. Fă-i, Marițo, vânzători Că și neica-i negustor, Negustor de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un ban. Ce folos de cușmă lungă Dacă nu-s parale-n pungă, Mai bine mai rătungioară Și parale grămăgioară. 218 Frunză verde bărăboi, La moară la Dorohoi Merge - un car cu patru boi, Încărcat cu păpușoi. Dinapoia carului E ciocoiul satului. - Bun ajunsul, măi țărane! - Nu-ți mulțămesc, măi cucoane! - Măi țărane, tu ești beat? - Latri, ciocoi gulerat! 233 {EminescuOpVI 234} Că de - asară n-am mâncat Și tu zici că eu îs beat! Iar ciocoiul satului Cu năravul dracului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
păpușoi. Dinapoia carului E ciocoiul satului. - Bun ajunsul, măi țărane! - Nu-ți mulțămesc, măi cucoane! - Măi țărane, tu ești beat? - Latri, ciocoi gulerat! 233 {EminescuOpVI 234} Că de - asară n-am mâncat Și tu zici că eu îs beat! Iar ciocoiul satului Cu năravul dracului Pune-o mână pe oblânc Alt-o bagă-n sân, adânc, Și scoate - un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit Și - avîntîndu-l într-o parte Trage la țăran pe spate; Trage una, trage două Trage mereu Pân-la nouă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
într-o parte Trage la țăran pe spate; Trage una, trage două Trage mereu Pân-la nouă. Iar țăranul satului, Cu năravul dracului, Bagă mâna pe sub scoarță Și scoate - o măciucă groasă, Groasă, groasă, ciotoroasă, Și - avîntîndu-o în late Trage la ciocoi pe spate, Trage una, trage două, Trage patruzeci și nouă. - Măi Ioane Bălăbane! Rău mă dor cele ciolane, Dă-mi răchiu de trei părale Să mă ung eu la spinare Că - un țăran m-a bătut tare! - Așa-ți trebe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
purtat prea bine, De rugină că le-am șters Și n-am fost pretențios. Ia mâncați, mâncați și beți Voi copii, băeți, Ș-apoi să încălicați Și pe mine mă urmați. Iată merg și eu cu voi, Pe la cânii de ciocoi, Că au obicei din ei De-ntreabă pe musafiri De unde sunt și cum îi chiamă. Și pe voi de v-o -ntreba S-o lăsați pe seama mea, Că voi nu știți a vă da, A vă da seamă de ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ș-o lăsați, Mergem în munții Carpați Acolo să v-așezați, Mâncări bune să mâncați Căprioare să vânați, C-o dulceaț-așa de bună Care ține - o săptămână. 287 {EminescuOpVI 288} {EminescuOpVI 289} {EminescuOpVI 290} Și prin munții Carpați Avem și ciocoi bogați, Voi cu mine să-i călcați, Raza armelor să le - arătați, La chimir bani să băgați. Când din casă vom eși Și pe drum vom întîlni Săraci, femei și bărbați Cîte-o liră să le dați, De poteră să-ntrebați
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi influențat de unele partizi, de hommeni quu o potere zilnică, de jurăminte și de promisiuni de căință. Quăqui toate quote ei vor spune, vom reveni iarăși la proverbul " Lupul părul îl schimbă, dar naravu nu; Niqui salcia pom niqui ciocoiul hommu" - Bravo Qurierul Bolgradului, ziar politiqu, quomerquial, agriquol! Minte la el cât glas la pește. [2 iunie 1876] GERMANIA ["SCRISOAREA CĂTRE SUVERANI.. "] Scrisoarea către suverani care notifică suirea pe tron a sultanului Murad al V se așteaptă să sosească încă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vede cum eristica Orientului, compțiunea logicii și cugetării grece în cea alexandrină, a trecut la români în toată uscăciunea ființei sale. Să nu creadă nimenea că numai noi sîntem de vină la căderea noastră. E un lanț întreg de cauze. Ciocoiul turc a fost eristic, cel grec asemenea, cel român asemenea, însă de zece ori mai rău decât cei precedenți. ["CE SĂ VĂ SPUN? IUBESC ACEST POPOR... "] 2257 Ce să vă spun? Iubesc acest popor bun, blând, omenos, pe spatele căruia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
numai după ce i-au făcut două zile de secere pe lanul de grâu sub supravegherea vechilului, a restituit năpatcile luate samavolnic. Am înfățișat întâmplarea concretă pentru ca viitorimea să cunoască, pe baza realităților și nu a vorbelor, care erau relațiile dintre ciocoii, ajunși boieri, și țăranii satelor și cum arăta „democrația”, atât de mult trâmbițată în ultima vreme, în perioada interbelică, adică atunci când se pretinde că am atins cea mai înaltă treaptă a democrației din istoria românească. Era democrația sacului cu bani
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
De fapt, „Glasul țăranului” aparținând muncitorilor de la sate și orașe înseamnă populația de tot felul a Tutovei: țăra ni, muncitori dar fi funcționari, juriști, doctori ori alți intel ectuali. Ziarul apare o dată pe săptămână, sub conducerea unui comitet, îndreptat împotriva „ciocoilor lui Averescu și a spuselor domnului V. Georgescu - Bârlad, fost prefect de Tutova, dar și a domnului Constantin Stere aflat în fruntea Partidului Țărănesc”. Deci semnul electoral „Crucea” se ridică împotriva „Secerei”, dar învinge „Steaua ”în... șase raze ... Numărul 1
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
consumă mult, mor. - Războiul de 100 de ani a durat puțin mai mult. - Ghiță o omoară pe Ana cu propria lui mână, băgându-i gheara până-n gât. - Răscoala începu spre seară și țăranii își aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi. - Țăranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta... - Lui Ion, Florica nu-i aparținea în întregime, fiindcă ceva din ea era și a lui George Buluc. - Sublocotenentul Roșu avea un singur ficat și ăla găurit în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
celebrele cuvinte ale cântecului proletar nu-i nici o mântuire, în regi, ciocoi sau Dumnezei" fiindcă poporul acesta, nu trebuia să afle prea curând adevărul acesta, iar când îl vor afla, să fie prea îndobitociți ca să mai înțeleagă mesajul. Acum în privința ciocoilor și mai ales al regilor, în mintea bravului dobitoc român, apele s-au mai ales și deși așa cam în pâclă, a început să distingă un colț de adevăr, ceea ce îl face uneori să mai mârâie câinește, într-un dinte
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
scris odată un articol care a plăcut celor foarte puțini care l-au citit, și anume "Prejunimism". Făceam analiza unui text din Nicolae Filimon și spuneam: dacă analizezi imagistica și lucrurile pe care le sugerează (nu era vorba de romanul Ciocoii vechi și noi, ci de notele lui de călătorie), rezultatul este că găsim niște concepte junimiste. Eu cred că la Ion Ghica se pot găsi lucruri asemănătoare. Pe Alecsandri aproape că îl consider ca făcând parte dintre junimiști în bună
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
3.2.3. Perspectiva narativă Perspectiva narativă este un concept prin care se definește punctul de vedere al naratorului în raport cu universul diegetic, cu personajele care evoluează în spațiul ficțiunii artistice. Modelul narativ tradițional avea ca prezență dominantă naratorul omniscient (de la Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon la Ion al lui Rebreanu, de exemplu), în timp ce proza modernă optează pentru viziunea internă a unui personaj narator (Ștefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu, de pildă), ori pentru focalizarea multiplă, asociind punctele de vedere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
obiectiv, formulat la persoana a IIIa (narațiune heterodiegetică), întrun registru stilistic ce nu se diferențiază de discursul personajelor. Construcția epică închisă, simetrică sau circulară, se bazează pe principii compoziționale clasice. În literatura română, romanul tradițional este reprezentat de Nicolae Filimon (Ciocoii vechi și noi), Ioan Slavici (Mara), Mihail Sadoveanu (Baltagul, Neamul Șoimăreștilor), Ionel Teodoreanu (La Medeleni) etc. Romanele tradiționale sunt, în general, obiective, în timp ce romancierii moderni aleg, preponderent, discursul subiectiv: - Romanul modern „este o creație care se folosește de o povestire
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
avuție (10); istorie (10); înstărit (10); om (10); țăran (10); gras (8); nobil (7); rege (7); conac (6); aristocrat (5); aur (5); fudul (5); mare (5); moșie (5); moșier (5); patron (5); putere (5); sărac (5); bărbat (4); căciulă (4); ciocoi (4); hoț (4); mîndru (4); pămînt (4); poveste (4); rău (4); sclav (4); vechi (4); burghez (3); cucoană (3); domn (3); negustor (3); palat (3); președinte (3); trecut (3); zgîrcit (3); baron (2); barosan (2); blană (2); bogătan (2); boss
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
apartamentul său fostul actor face posibilă încarnarea imediată a personajelor și momentelor uitate. În felul acesta reînvie Tovarășul Paleu, locuitorul unei lumi absurde care condamnă în orice moment sistemul burghezo-moșieresc, pe care prin exces de zel îl consideră format din "ciocoi"; un tovarăș Paleu care în fața lămpii de interogatoriu ar spune orice, și ar inventa orice poveste oricît ar fi ea de ciudată pentru a nu fi afectat. Distractiv la început, odată încheiat "momentul artistic" nu mai e decît un sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]