1,570 matches
-
câtorva poeme remarcabile. Densitatea aforistică a acestei lirici e, pe alocuri, uimitoare. În poemul “Chibzuieli” fiecare vers este un aforism. Niciunul banal, niciunul plat sau inept. În fiecare lucește câte un ciob de înțelepciune. Unele sunt simple și monumentale, par cioplite în marmură: „Pomul Cunoașterii nu este și Pomul Iubirii.” Există în scrisul acesta o rafinată lipsă de rafinament. În ciuda lucidității tăioase nu se poate spune că, în structura sa, acest poet e doar cerebralitate rece. Dincolo de suprafața “solidă” a acestor
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
Eu chipul l-am avut în piatră. Căldură ta din măruntaie m-a umplut, Suflet că soarele îmi arde-n vatra. Că bradul mă înalt, eu, din sămânță, Din ridurile tale cuaternale. Poala lui verde mi-e aripi în ființă Cioplită-n rocă muntelui, mariei sale. Eu mă înalt spre cer cu vântul, Cu firele de praf ce le ridică ; De pe-a mea frunte rece-mi duce gândul Și îl coboară-n stropii care pică. Pe-afară rece, din clocot
STATUIA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367790_a_369119]
-
o căsătorie care să se împlinească. Un soț, o soție și Dumnezeu. Căsătoria poate fi o legătură minunată care să împlinească în mod desăvârșit pe parteneri, dar numai dacă Dumnezeu este în ea. Piatra de temelie a căsătoriei a fost cioplită și pusă la locul ei încă de la crearea lumii. Omul poate considera că fiind ideea lui, dar greșește!"... Carole Mayhall - "S-a petrecut cam pe la mijlocul celor trei perioade în care Jack și cu mine am stricat logodna de trei ori
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
Învierii ce se repetă an de an. Suntem două jumătăți mitologice venite din înalt, Un trup cu două suflete pe veci îngemănate Când îl doare pe unul plânge celălat, Iar când bucuria ne cuprinde pe-nserate E târziu căci vremea ne cioplise în bazalt. Farmec În grădina mea se adună Zânele în nopți cu luna Și se prind de mâini încet Lin săltând în menuet. Eu cuprins de nerăbdare Stau cu umbră în așteptare, Închid ochii, deschid ochii, În vârtejul alb de
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
sănătatea moțului cu carul. Adu-ți și tu aminte o clipă cel puțin Și lasă o picătură să coboare Când vei ciocni ulcica cea cu vin Și celui ce-a lăsat în doaga lui sudoare. Și moțului ce-a sângerat cioplind Și calului ce-a tras plin de suspin Și moaței ce a pus pe masă mămăliga Și Domnului o rugă spre toți s-aplece mila. 2. Rugămintea poetului Doamne, eu când m-am ivit Nu știu cum ai socotit, Ca să fiu o
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Toate Articolele Autorului Când trec apele somnului, dau semn râurilor care le poartă, ziua-i colorată într-o cuvertură de fluturi, amiaza a prins coaje sticloasă de lumină, a devenit fluidă ca mierea. Sfătuindu-mă cu piatra pe care o cioplesc în ea voi locui mai mult decât în mine vecin cu bronzul fără picioare. Când timpul va căuta prin unghere, voi ieși dezbrăcat de întunericul uimit de lumină, pe scara ei voi urca. Iubirea cui mă va atinge și cât
FLUIDĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367524_a_368853]
-
să se înțeleagă că este un împrumut de la skipetari (albanez) sau, mai curând, că este moștenit din substrat. Dar în albaneză kopaç înseamnă „ciot, buturugă, buștean, trunchi de arbore“. Cei ce-1 consideră autohton se referă la rădăcina i.e. *kep -„cioplesc pietre, tai“, cf. gr. kopto „sap, tai“, v.sl. skopiți „a tăia în bucăți“, lit. kapoti, let. kapat „a toca, a tăia mărunt“ etc. (istoria cuvântului la I.I. Russu, ER, p. 294). Dar derivarea din verbul cu sensul „a tăia“ este
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367530_a_368859]
-
-nchid ușa, În focul tău când ard mi-e veselă cenușă. ***** E gură mea pe trupul tău arcuș Cântând iubirii celesta melodie Și dragostea țâșnește că și-o apă vie În patul tău când îmi găsesc culcuș. Mi te-a cioplit chiar sufletul cu dalta, În tine regăsesc ce gandu-a plăsmuit, A mea mi te-aș dori pan la sfârșit, Nu te-aș schimba femeie cu vreo altă. Mi-e dragostea un fluviu nesfârșit Tu-mi ești șalupa de salvare
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
sculptează și vinde o parte din opere pentru a putea să-și plătească studiile. În 1904 pleacă la Paris pe jos, lucrează în diverse locuri și strânge bani pentru a urma Școală de Arte din Paris (clasa lui Antonin Mercie) . Cioplește bustul patronului restaurantului în care lucra, fapt care l-a făcut cunoscut în zonă, datorită măiestriei execuției acelui bust. A sculptat mult, atât în lemn dar și în piatră și metal. Brâncuși începe să fie tot mai sigur pe drumul
ANIVERSAREA NASTERII LUI CONSTANTIN BRANCUSI de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367168_a_368497]
-
ÎN TREI PĂRȚI, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 83 din 24 martie 2011. PERSONAJELE: Constantin Brâncuși, Domnișoara Pogany, Mama artistului, Dumnezeu Vocea BRÂNCUȘI ( ESEU TEATROLOGIC ) Un atelier de sculptură. Se văd în el bucăți de marmură necioplite, altele cioplite într-o formă incipientă. De asemenea atelierul lui Brâncuși îți sugerează de la început imaginea unui interior țărănesc. Între scenă și atelier se vede un geam, un fel de perete de sticlă transparentă, iar sculptorul și obiectele care formează interiorul atelierului
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
se văd prin acest geam, care-ți poate sugera incomunicabilitatea sau cerul. Sau că ceea ce se întâmplă pe scenă se petrece în cealălaltă dimensiune. Pe toată durata spectacolului se va vedea sculptorul stând pe scaunul său, sau în picioare, și cioplind. Sau mișcându-se prin atelier, ori odihnindu-se, sau fumând, iar gândurile și ideile lui, limbajul său interior se ... Citește mai mult PERSONAJELE:Constantin Brâncuși,Domnișoara Pogany,Mama artistului,DumnezeuVoceaBRÂNCUȘI( ESEU TEATROLOGIC )Un atelier de sculptură. Se văd în el
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
ori odihnindu-se, sau fumând, iar gândurile și ideile lui, limbajul său interior se ... Citește mai mult PERSONAJELE:Constantin Brâncuși,Domnișoara Pogany,Mama artistului,DumnezeuVoceaBRÂNCUȘI( ESEU TEATROLOGIC )Un atelier de sculptură. Se văd în el bucăți de marmură necioplite, altele cioplite într-o formă incipientă. De asemenea atelierul lui Brâncuși îți sugerează de la început imaginea unui interior țărănesc. Între scenă și atelier se vede un geam, un fel de perete de sticlă transparentă, iar sculptorul și obiectele care formează interiorul atelierului
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
se văd prin acest geam, care-ți poate sugera incomunicabilitatea sau cerul. Sau că ceea ce se întâmplă pe scenă se petrece în cealălaltă dimensiune. Pe toată durata spectacolului se va vedea sculptorul stând pe scaunul său, sau în picioare, și cioplind. Sau mișcându-se prin atelier, ori odihnindu-se, sau fumând, iar gândurile și ideile lui, limbajul său interior se ... Abonare la articolele scrise de Ștefan dumitrescu
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
farmecul. Forța, energia și măreția bărbătească pe care o emană David, splendida lui siluetă, musculatura, nările palpitând de viață, cutele frunții arătând puterea de concentrare, linia senzuală a buzelor și multe alte amănunte ale expresiei, au determinat celebritatea acestei statui. Cioplită într-un bloc de marmură și având o înălțime de patru metri, a fost nevoie de trei zile pentru a fi transportată în Piața Signoria din centrul Florenței. Mai târziu, pentru a o proteja de intemperii, am citit că originalul
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
povestesc, călușarii formaseră o nouă ceată. Unii flăcăi se însuraseră, alții plecaseră la București, la muncă, iar sarcina de a alcătui ceata, îi revenea Vătafului. Acesta trimitea fiecărui flăcău, ales cu grijă dinainte, gâtul cu cap de cal (Ciocul Călușului), cioplit din lemn de alun și învelit într-o blană de iepure, dar și „porunca” de a se prezenta, în a patra miercuri de la Paște, într-o poiană secretă din pădurea Sinica, unde avea loc Nașterea Călușului. Aici, în mare taină
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
lemn de alun și învelit într-o blană de iepure, dar și „porunca” de a se prezenta, în a patra miercuri de la Paște, într-o poiană secretă din pădurea Sinica, unde avea loc Nașterea Călușului. Aici, în mare taină, se ciopleau Steagul și Ciocul Călușului, în prezența căruia se Depunea Jurământul față de Vătaf. În prima marțe de după Rusalii avea loc *Îngroparea Călușului. Ceata era formată din 9 dansatori plus mutul, stegarul și doi lăutari. În total 13 oameni. Din cei 9
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
prefacerea pietrei? Ce folosință dădea din daltă stanelor brute cărate din carieră? M-am ridicat „copăcel” Și tata mă lua cu el, Mergeam cu tata Ilie Sus în deal la chetrărie, Să aleagă chiatră bună Pentru colaci de fântână. Și cioplea, dragul meu tată Roți de mori și cruci de chiatră Și-atunci când cioplea, cânta Tot cânta și fluiera... Cântecul îi dădea energie și spor, ori îi ținea de urât, ori credea că piatra îl ascultă și se schimbă supusă sub
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
am ridicat „copăcel” Și tata mă lua cu el, Mergeam cu tata Ilie Sus în deal la chetrărie, Să aleagă chiatră bună Pentru colaci de fântână. Și cioplea, dragul meu tată Roți de mori și cruci de chiatră Și-atunci când cioplea, cânta Tot cânta și fluiera... Cântecul îi dădea energie și spor, ori îi ținea de urât, ori credea că piatra îl ascultă și se schimbă supusă sub vrajă în formele lucrurilor pe care pietrarii din vechi timpuri le-au făurit
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
de urât, ori credea că piatra îl ascultă și se schimbă supusă sub vrajă în formele lucrurilor pe care pietrarii din vechi timpuri le-au făurit, ori toate acestea? ...Eu l-am întrebat odată: - De ce cânți și fluieri, tată Atunci când cioplești în chiatră? - Cânt și fluier că mi-i drag, Cu cântecu-n chiatră sap Și chiatra mă înțelege, După gândul meu se drege! Iată o frumoasă zămislire de mit, a unui cuget curat de țăran moldovean, cu har și harnic! Credea
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
absențe bine determinate de unii create uneori căutate de răutatea primului cuvânt rostit câtă nepăsare în mine,în jur o viață risipită pierdută,regăsită de nimeni citită scriu,scriu nimic nu pot a face tristețea asta nu îmi dă pace cioplesc gânduri printre rânduri în nopți rătăcite pe o bancă ruptă din mine,de tine de anii ce curg după mine Referință Bibliografică: DE VORBĂ CU TIMPUL / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie
DE VORBĂ CU TIMPUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368712_a_370041]
-
buze ne scriam cu dor de cremeni topind zăpada din scrisori de soare. tu ai plecat, târziu, când osul vieții ți-a pus năframa peste viul grai, uscând în mine, peste tot, nămeții rămași în tolba cu-nfloriri de mai. cioplesc și azi în lemn de nuc prin plete umbre-mi dau de veste că-s singur Doamne, și mă duc să prind cu aripi, o poveste. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: N-a fost doar poveste! / Doina Bezea : Confluențe Literare
N-A FOST DOAR POVESTE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368755_a_370084]
-
Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului Femeia În trupul ei ea încinge cuptor , Scaldă de-amor și de dragoste dor - Buza ei moale sărutul tânjește În pântecul ei viața auzi cum cioplește. Se unduie-n vânt cu ochii în stele Buzele-i murmură cânt ne-nțeles Bărbatului dată de tatăl ceresc Alături să-i fie la bune și rele. Când zâmbet senin și când întristare, Cum viața în drum potrivește - Bărbatul amoru-i poftește
FEMEIA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364671_a_366000]
-
vrem să-i dăm Afară pe străbuni din țara lor Prin nepăsarea noastră și avem Curajul să mai spunem dor. Noi suntem cei care continuăm Să risipim cetățile vestite Și nu vedem că a lor suflete În fiecare piatră sunt cioplite. Cei din Carpați și cei din Vatican, Dacii de pe Arcul lui Constantin Îi lasă repetenți azi pe istorici, Cultura românească e-n declin. Referință Bibliografică: ISTORICI REPETENȚI / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19
ISTORICI REPETENŢI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364691_a_366020]
-
le era grea ca lumina pietrelor de moară în saci ce nu lasă niciodată grâul să moară... Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă spartă Vizigoții au ieșit din pădurea Anonimului proprietar, În sângele lor încolțiseră săgețile arborilor singuratici, Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și termine războinicii armele așteptând pe-o cărare Și-a agățat fântâna inversă de-o grindă Să curgă
LUMINA PIETRELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364732_a_366061]
-
tânărul îndrăgostit, care-și imortalizează marea iubire, în scoața copacului falnic, pentru cea care... încă o crede aleasa sufletului său pentru o viață, iar naiul său glăsuiește versuri alese: „Pe stejarul din vâlcea, / Sculptată-i inima mea.../ Atuncea când o ciopleam,/ Pentru tine o făceam, Floare dragă, te iubeam./ Stejarul când s-o usca,/ Ai să vezi inima mea.../ Uitată a fost de tine,/ Când te-ai despărțit de mine; Ai lăsat tristețe-n lume/ Suflețelul tău, ce spune?”. Apoi deslușesc
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]