885 matches
-
în primul rând la reprezentările cultuale, nu la imaginile tout court, nici la simbolurile de cult aniconice, ca de exemplu, stelele (pl. de la „stelă”). Izvoarele biblice utilizează însă un amplu vocabular pentru a indica obiectele de cult: pesel, reprezentare divină cioplită sau sculptată; massekâ, reprezentare executată prin topire (Ex 32,4; 2Reg 17,16); semel, „idol”, „statuie” (Dt 4,16; Ez 8,3), ‘ășabbîm, „idoli”, „efigii” (Mih 1,7; cf. Is 2,8); gillulîm, și altele. Așadar, nu este ușor să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să se rupă, nici să se despice.» Aceste întărituri sunt îndeobște înconjurate și de un șanț, peste care duce un podeț ce se poate ridica. Întăriturile construite după sistema romană, constau din lagăre întărite, pătrate sau dreptunghiulare, construite din pietre cioplite, cu patru sau mai multe porți, cu șanțuri, valuri și propugnaculum roman. La atacul precum și la apărarea cetăților, Dacii întrebuințau aproape aceleași mijloace ce se văd puse în lucrare și de Romani, și care constituiau oare cum zestrea comună a
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
operațiunilor sale și un loc ușor de aprovizionat, așa el nu face un pas înaintea lui în teritoriul Daciei, fără a acoperi di-napoile sale cu lucrări de întărituri. Acestea au un caracter de trăinicie de tot pronunțat, lucrate din piatră cioplită, unele din ele chiar cu ornamentări. Dacii se retrăseseră înlăuntrul țării, părăsind după cât se vede cetățile lor de pe lângă Dunăre, precum Lederata, Arcidava, Centum-Putea. Ei însă căutau să cunoască mișcările și direcțiunea pe care o lua armata romană prin spioni, din
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și aici pereții erau perfect șlefuiți, dar lacul utilizat era diferit fără îndoială, căci nuanța lor era mult mai deschisă. Efectul era splendid, iar mobilierul luxos și covorul imens ― cel puțin 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Nu trecură decât câteva secunde și o ciocănitură răsună în ușa ce dădea în coridorul principal. Apoi aceasta se deschise și în prag apăru Thorson. 13 Bărbatul cel înalt era așa cum și-l amintea Gosseyn, un chip, cu trăsături parcă cioplite, un nas coroiat, un trup puternic. Chiar de la început, poziția lui Thorson îi fusese evidentă. Omul de care toată lumea se teme, agentul lui Enrc. Acum ochii lui întunecați îl cercetau pe Gosseyn. ― Încă nu te-ai îmbrăcat! ― zise el tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Dar anestezia care-i tulbură simțurile, îi perturbă și activitatea cerebrală. Când vederea i se limpezi din nou. constată că decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși și inegali, cu numeroase cotloane întunecate. Gosseyn ascunse distorsorul într-unul din ungherele mai ferite. Apoi, cu multe precauții, se târî către deschizătură. Tunelul urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Întunecat, Gosseyn își privi inamicul intrând în cameră. Și acesta era Thorson din păcate, nu Crang. Să fi fost Prescott, și tot era mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Își revenise. Vă rog să țineți seama că se și dezgolise un pic, în spasmele agoniei. Asta i-aș fi trecut-o cu vederea, dar nici așa : «Salvatorule !». Simțeam că mi se face greață... Mă uitam la ea, avea fața cioplită parcă în var nestins și părul îl avea ca de argint, nu-mi mai luam ochii de pe el. Avea și păduchi...“ „Avea“, a convenit doamna Gerda, „cum să nu aibă ? Eha bolnavă, nu se putea pieptăna...“. Glasul îi tremura ușor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și aici pereții erau perfect șlefuiți, dar lacul utilizat era diferit fără îndoială, căci nuanța lor era mult mai deschisă. Efectul era splendid, iar mobilierul luxos și covorul imens ― cel puțin 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Nu trecură decât câteva secunde și o ciocănitură răsună în ușa ce dădea în coridorul principal. Apoi aceasta se deschise și în prag apăru Thorson. 13 Bărbatul cel înalt era așa cum și-l amintea Gosseyn, un chip, cu trăsături parcă cioplite, un nas coroiat, un trup puternic. Chiar de la început, poziția lui Thorson îi fusese evidentă. Omul de care toată lumea se teme, agentul lui Enrc. Acum ochii lui întunecați îl cercetau pe Gosseyn. ― Încă nu te-ai îmbrăcat! ― zise el tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Dar anestezia care-i tulbură simțurile, îi perturbă și activitatea cerebrală. Când vederea i se limpezi din nou. constată că decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși și inegali, cu numeroase cotloane întunecate. Gosseyn ascunse distorsorul într-unul din ungherele mai ferite. Apoi, cu multe precauții, se târî către deschizătură. Tunelul urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Întunecat, Gosseyn își privi inamicul intrând în cameră. Și acesta era Thorson din păcate, nu Crang. Să fi fost Prescott, și tot era mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și 26 de adolescenți. S-au descoperit doar morminte de inhumație care, în funcție de tip, pot fi împărțite astfel: a) mormintele de tip cistă (60% din totalul celor descoperite erau făcute din piatră), construite din lespezi de piatră sau de calcar, cioplite sumar sau chiar nefasonate, câte două pe laturi, mai rar câte trei sau patru, și câte una la capete. Câteva morminte construite din câte 2-3 rânduri de blocuri, cioplite pe fețele interioare și la rosturi. Deasupra au fost acoperite cu
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
normal noi enumerăm cele 10 Porunci în forma catehetică. Iată cele zece porunci: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din pământul Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei în afară de mine. Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare cu cele ce sunt sus în cer și cu cele ce sunt jos pe pământ. Să nu iei numele Domnului, Dumnezeului tău în deșert. Adu-ți aminte de ziua sabatului, ca să o sfințești. Cinstește pe
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
în iubire, și atunci când nu o simt; cred în Dumnezeu, și atunci când tace». (Inscripție pe un zid în ghetoul din Varșovia) «Neliniștită este inima noastră până când nu se odihnește în Tine, o, Doamne». (Sfântul Augustin) «Să nu-ți faci chip cioplit...» Sensul acestei porunci nu este atât de simplu de înțeles. Ne vom apropia de sensul ei, dacă o vom lua în considerație împreună cu porunca care urmează. 2. „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert” Respectarea acestei porunci protejează
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam, dar la sfârșit m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
partea cealaltă a tăbliței, în spațiul dintre text și data de la capăt, repetat apoi într-un alt colț și, din nou, pe margini. Nu fusese făcut cu un cilindru, sigiliul utilizat de regi și de oamenii bogați, tubul din piatră cioplită care putea fi rulat pe lutul moale, lăsând astfel un semn unic, o semnătură. Nici nu erau urme în formă de semicerc, care ar fi putut fi imprimate pe tăbliță de unghia degetului mare de la mâna dreaptă a autorului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și fără lumină electrică În camere, dar exista În schimb lumină electrică la parter. Nu era apă curentă, apa era furnizată de un puț din mijlocul unei curți care fusese probabil acoperită cu două secole În urmă. Ziduri din piatră cioplită. Vedere admirabilă asupra unui peisaj de coline pe care l-am declarat mai frumos decît Grecia, unde nu fuseserăm niciodată. Casa pe care părinții mei o Închiriau În fiecare vară la Vaucluse, o enormă clădire cu douăzeci și cinci de camere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam, dar la sfârșit m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Întunecată În cartierul evreiesc se grămădeau dughenele scunde ale târgului de Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz, de grilajul căreia atârnau țurțuri lungi, se deschidea bolta unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei mușcau inele de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote inexplicabile se rostogoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
camera, am început să studiez pereții vopsiți în alb și am urmărit un păianjen țesându-și pânza într-un colț. Am văzut un terafim străin în nișele pereților și m-am întins ca să ating piciorul patului unde dormea stăpâna mea, cioplit ca o labă de animal imens. Am inhalat aroma patului meu - fân îndulcit cu mirosul unei flori necunoscute. Camera era plină de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie mozaicată, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
desenate, pe care le primisem de la foștii colegi ai lui tata, cuțitul de vânătoare, un tomahawk, praștia, arcul, pistoalele de jucărie, trei patroane vechi care încă mai miroseau a praf de pușcă, cele trei echipe de fotbal cu nasturi, șahul cioplit manual a cărui cutie, înăuntru, avea și joc de table, posterele mele, unul câte unul, calendarul de buzunar cu actrițe, pe care-l țineam ascuns sub fundul sertarului de jos, cariocile în treizeșase de culori, din care mai scria doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar primitiv, cioplit rudimentar În granit, după modelul dolmenului de la Ty Kern. - Un sanctuar celtic, murmură Marie, uluită. Cripta asta e un autentic templu păgîn, un loc de cult. Druizii săvîrșeau aici ritualuri legate de sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare către specialistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
te urmez... O porni, cu Marie pe urmele lui, printr-un culoar Îngust care se lărgea devenind un loc de trecere destul de Înalt ca să poată Înainta abia Încovoindu-se. În mod vizibil, nu era ceva recent, pereții din granit grosolan cioplit păreau că Înfruntaseră timpul, aerul era Închis, dar perfect respirabil. Merseră timp de cîteva minute care li se părură foarte lungi. Lucas Își număra pașii, calculînd. - Opt sute de metri... Am tot făcut zigzaguri, mă Întreb unde se deschide... - Dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri din ea, au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el. Am râs În sinea mea și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]