1,428 matches
-
DE UN SĂRUT PE SUFLET! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 484 din 28 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Deodată, simt ceva în mine... Un dor ce-ncearcă să se-anine, Cum florile de balsamine La subsuoară-ntr-un ciorchine. O sete, dar nu-mi este sete, Că vinu-i vechi, o să-mă-mbete; O foame, dar nu-mi este foame, Căci pe pământ sunt multe poame. Mi-e dor de-un cântec, dar nu-i cântec; De vreun blestem sau
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354379_a_355708]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului au hohotit castanii peste stradă cu albul florii verdele spoiesc ciorchinii reuniți într-o arcadă cu umbra lor răcoarea o sporesc iar cei din parcuri cuvertura albă așează pe coroane dolofane țesând în aer răcoroasă salbă pe creștetul luminii diafane un hohot de culoare azi cuprinde simeza mediocră citadină creează un
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]
-
II. PRIMĂVARĂ, de Ionica Baicu , publicat în Ediția nr. 1251 din 04 iunie 2014. Azi au înflorit salcâmii își scriu alba epopee, Azi își împletesc nebunii, Flori ciorchine pe alee. Sunt atâta de obraznici, Răspândind în jur mireasma, Se-odihnesc sub ei bătrânii Cu nepoții lor în preajmă. Sub o creangă stă ascunsă O băncuță învechită, Unde-și găsesc adăpost Un băiat și-a lui iubită. El o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/354029_a_355358]
-
albi pornesc în vânt, Îi cuprind în a lor vrajă. Se privesc, se-ating, se strâng, Doar salcâmii stau de strajă. Ionica , 27 mai 2014 ... Citește mai mult Azi au înflorit salcâmiiîși scriu alba epopee,Azi își împletesc nebunii,Flori ciorchine pe alee.Sunt atâta de obraznici, Răspândind în jur mireasma,Se-odihnesc sub ei bătrâniiCu nepoții lor în preajmă.Sub o creangă stă ascunsăO băncuță învechită,Unde-și găsesc adăpostUn băiat și-a lui iubită. El o soarbe cu nesaț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/354029_a_355358]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARĂ Autor: Ionica Baicu Publicat în: Ediția nr. 1251 din 04 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Azi au înflorit salcâmii își scriu alba epopee, Azi își împletesc nebunii, Flori ciorchine pe alee. Sunt atâta de obraznici, Răspândind în jur mireasma, Se-odihnesc sub ei bătrânii Cu nepoții lor în preajmă. Sub o creangă stă ascunsă O băncuță învechită, Unde-și găsesc adăpost Un băiat și-a lui iubită. El o
PRIMĂVARĂ de IONICA BAICU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354028_a_355357]
-
ani fur aerul pământului în plămânii acum obosiți alerg după cercul fericirii iluzive arcuri sufocă mutismul uman scot verbele pe taraba poeziei mă satur să alerg printre consoane a picta mișcarea static este ca un gest al mâinii care rupe ciorchinele de strugure în plin cântec al viței de vie când cercul atinge degetele picioarelor fac saltul înapoi în cușca sălbaticului umedă trecere așteaptă gândul apoi zborul lui descrie o singură aripă în care tu și eu încercuim silabele scădem consoanele
VOCALELE DISTANŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353128_a_354457]
-
alei aliniind copaci ne răsucim cu pașii moi lăsând visele să se adape în tăcută alunecare a apei unduitoare. Linul zbor pe seninul fără nor duce și aduce mereu nemuritorul dor. Armonie în formare, bobi ț ele lucitoare, strânse în ciorchine de culoare aprind roșia văpaie. Ne intimidează a stejarului grandoare, facem o reverență iederii în urcare și mai adăugăm î nc-o splendoare sub a vieții îmbrățișare. Referință Bibliografică: Ultimă zi caldă de septembrie / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ULTIMĂ ZI CALDĂ DE SEPTEMBRIE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353142_a_354471]
-
cu mâneca cu altiță, tablă și râuri pe mânecă, iar P.1302, cu o altiță în care apar elemente de noutate în decorarea mînecii, fiind formată de două benzi mai late brodate cu arnici de culoare neagră, cu motivul decorativ ciorchinele intercalate cu o fâșie mai îngustă brodată cu mătase galben deschis cu motivul decorativ frunza de viță. Mâneca se termină cu un încreț îngust, iar pe mânecă mai apare motivul prerupt ciorchinele. Structura altiței se continuă și pe stan. (aducînd
COLECŢIA DE TEXTILE-PORT POPULAR A MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER. de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353213_a_354542]
-
cu arnici de culoare neagră, cu motivul decorativ ciorchinele intercalate cu o fâșie mai îngustă brodată cu mătase galben deschis cu motivul decorativ frunza de viță. Mâneca se termină cu un încreț îngust, iar pe mânecă mai apare motivul prerupt ciorchinele. Structura altiței se continuă și pe stan. (aducînd aminte de cămășile cu ciupag pe stan). Această caracteristică se observă și la P.307. Alte 4 ciupage au mâneca în tablă pe de-a întregul, toate au mîneca strânsă în pumnași
COLECŢIA DE TEXTILE-PORT POPULAR A MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER. de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353213_a_354542]
-
1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului CE VREMURI... Pogoară lumina-n grădină Pe aripi frânte de vânt, Albinele dau zor în stupină, Cu florile făcând legământ. Livada bătrână se-nclină Ca baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine anină De ram și rodu-și revarsă. Cântă-n tufiș o turturică; În sat din frunza de fag O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în
CE VREMURI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352674_a_354003]
-
fiu și eu naș la un vițel. Mâine vreau să merg să-ți vizitez locul de muncă. Și așa nu am ce face acasă toată ziua. Mă plictisesc. Am săpat legumele, am legat corzile de viță ce atârnau din cauza greutății ciorchinilor. Mai este puțin și vor începe să se coacă. Apropo, am gustat vinul din damigeana din magazie. Mi-a plăcut. - Tata se pricepea la obținerea unui vin curat dacă strugurii erau bine copți. - Am gătit ceva pentru cină, ce am
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Văzut-am o mlădiță într-o vie, Cum se-ntindea sub razele de soare. Călătorea prin ea cu frenezie, Esența ce-o făcea să crească mare. Ciorchinele, acum inflorescență, Stătea buimac, privind a lumii taină. Își ascundea fragila inocență, Sub frunza ce fusese Evei haină. O rază de lumină îl dezmiardă, Căldură aducându-i de la soare, Printre povești ce vrea să nu se piardă Și-apoi să
MIRACOLUL DIN VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353748_a_355077]
-
sărăcia pământului sărăturos, plin de ciulini printre tulpinile firave de porumb sau floarea soarelui, nerecoltate încă. De-a lungul terasamentului de cale ferată, pe partea stângă de mers se înșiruiau zeci de copaci, plopi și sălcii în care se aninau ciorchine de vâsc. Până atunci, eram convins că această plantă parazită se dezvoltă numai pe crengile de plop, însă în zona vasluiană acestea atârnau în număr destul de mare de crengile sălciilor destul de numeroase în peisaj. Intrarea în Iași până la gara Nicolina
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
Cândva iubisem o infirmieră, dar ea nu mai trăia. Medicul legist constată moartea crapului. Bietul de el, era un crap bun. Iubita se trezește. Iadul se preface în Paradis. Numai Eu și Ea, în rest , liniște. Omul este cules de ciorchinii din vie. Acum vinul e om și omul e vin. Căldura și lumina pătrund în organele omului. Se ajunge la un mare incendiu. Femeia e cauza, bărbatul - efectul. Iar dincolo - marea care așteaptă. Eu nu mă voi încarcera într-un
MOZAICUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357418_a_358747]
-
Kurt trecu vijelios prin sala de așteptare în care secretara tocmai alegea următorul pacient. A prins în ultima clipă ascensorul rapid al blocului apoi s-a îndreptat spre locul accidentului strigând: „faceți loc, sunt medic”. Lumea care contempla accidentul făcuse ciorchine în jurul mașinii zdrobite și respectuos a făcut loc medicului. Acesta a scos din fiarele răsucite întâi o femeie căreia, după o scurtă consultare i-a făcut un fel de injecție după care s-a ocupat de ceilalți trei accidentați. Între
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
-mprejur, Calotă fusese acela care alertase pe oamenii din barul aflat în apropiere. Majoritatea ... criță. Or, aici, în Valea Lupilor, satul vinului de viță nobilă, vin regesc, unde se întâmplase nenorocirea, barul era la ceasurile acelea târzii de noapte, arhiplin. Ciorchine. Aici se bea fără măsură. Beau de sting capiii de familie. Beau tinerii. Beau bătrânii. Singurii mai cumpătați. Beau femeile.Care, uneori ies trotilate din birtul cu pricina Pe trei cărări ... ”(pag.33) Aceasta este lumea din care autorul, în
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
un sunet care-l trezi definitiv din gândurile lui. Era alarma, anunța că s-a terminat bombardamentul pe ziua aceea. Apoi forfota de dinainte, în sens invers, căruțe, mașini , trăsuri, tramvaie se înghesuiau printre dărâmături să-și facă loc, oamenii, ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai apărea, capul lui va rânji ce va mai rânji sus acolo pe gard
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
calde și nedeclarate. Asta e convingerea mea! Intemeiată pe gesturi mici, poate nesemnificative pentru alții. O dată, la sfârșitul Festivității lansării volumului al treilea din „Dicționarul (său) neconnvențional”, la Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, se adunase în jurul său un bogat ciorchine de oameni. M-am apropiat și eu, să-l felicit. Eram însă în afara cercului-ciorchine, căci nu suport să mă-nghesui. Cineva îl „croșeta” nepermițând și altora, care așteptau, să-i spună o vorbă bună. Mirodan ridica din când în când
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
pământ și oamenii aceștia nu mai au nici o speranță acum. Iar Copacul abundenței își înălța coroana până dincolo de acoperișul lumii. De aici de jos, prin acest Internet celest se poate vedea foarte bine cum crengile copacului sunt încovoiate de greutățile ciorchinilor încărcați cu banane, portocale, ananas, nuci de cocos, măsline, cafea, și de tot felul de bunătăți...Iată cum Doamnele doamnelor se înfruptă toate pe săturate din Copacul abundenței! Iată cum și Doamnele în roz, sunt ca vulpile, urcă și coboară
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
prohibit Să-l țin-busuioc subțioară. Fă, Doamne, să cânte bobocul de mac Și rozele-n straiul regal Mă-ndeamnă izvor de iubire să-mi fac Din gingașa floare de portocal. ÎN MAI, CÂND ÎNFLOREȘTE LILIACUL În mai, când înflorește liliacul Ciorchini de floare cu miresme fine Când de mușcate roșii-i plin cerdacul Iar fluturi albi valsează cu albine Visez să rătăcesc prin iarba grasă Să-mi ningă gândul floare de cireș Cu dulci miresme, sufletul să țeasă Zănatec dor sub
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
prohibit Să-l țin-busuioc subțioară. Fă, Doamne, să cânte bobocul de mac Și rozele-n straiul regal Mă-ndeamnă izvor de iubire să-mi fac Din gingașa floare de portocal. ÎN MAI, CÂND ÎNFLOREȘTE LILIACUL În mai, când înflorește liliacul Ciorchini de floare cu miresme fine Când de mușcate roșii-i plin cerdacul Iar fluturi albi valsează cu albine Visez să rătăcesc prin iarba grasă Să-mi ningă gândul floare de cireș Cu dulci miresme, sufletul să țeasă Zănatec dor sub
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
rod mănos sub cușmă și în sân, Ce nu-i lipsea un soi din fiecare Nici flori, nici umbră și nici veșnic fân. O seculară vie, cu butuci deadura Stârnea un iz la margine de drum, Un soare scopt cocea ciorchini ca mura Plini de mireasmă în a lor parfum. Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară Icoane vechi și scoarțele de zestre. De
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
cei doi îi întoarseră spatele îndreptându-se pe lângă coloanele impunătoare ale gării spre intrarea laterală, îi urmă, chiar dacă nu știa în acel moment unde va ajunge. Când a trecut și de ultima coloană, în fața ei, un grup întreg se adunase ciorchine și imediat zărise mâinile negricioase care rupseseră plicul alb și numărau febril, cu o dexteritate de care nu i-ar fi crezut capabili ... banii ei. Știa - adunase cu greu suma - că erau doar hârtii de o sută și de cincizeci
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
în văzduhul clocotind a ploaie; nici în frunzele răzlețe, roșu stins, de păpădie. Nici în puii de nuc, în mănunchiurile de cicoare,în lucerna înflorita vinețiu,în trifoiul cu înfrigurări purpurii. Nici în răcorosul refren al mentei sălbatice, nici în ciorchinii de puf ai vrejurilor de hamei. Nu erau decât întrebări și capcane nevăzute, ca acelea decupate în bobocii dezlănțuiți ai florilor de gură leului. Astăzi mi-am amintit că e mai ușor să fugi din fața durerii, mai ales când ești
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
să îi spun că, inevitabil, vine și dimineața în care o să se trezească, iar eu nu o să mai fiu acolo. "O să mai fii aici, când mă trezesc?" Nu-i nimic mai frumos decât o declarație în care s-au adunat ciorchine adjectivele și care nu mai contabilizează frecvența verbelor. "O sa mai fii aici...?" E strigătul tăcut al inimii către aceia pe care îi iubim, implorarea cu nădejdi oblojitoare, negarea plină de cumințenie a singurătății. Și a dorului. Din dimineața aceea în
SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359469_a_360798]