828 matches
-
i-a înfipt un stâlp de telegraf undeva. Trec peste „ceremonialul”de deschidere a lucrărilor adunării, pentru că nu are importanță. Important este că Vrăbiuța a venit cu un proces-verbal gata fabricat, dactilografiat, cu sentința gata pronunțată în culise, așa că a ciripit numai conținutul „Procesului-verbal încheiat astăzi... la Școala Generală nr.2 din municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu ocazia discutării în cadrul organizației P.C.R. a cazului tov. prof. SV... În ziua de... fiind cu elevii la culesul fasolei pe tarlaua C.A.P.- ului «6
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
din zbor șirul vorbelor lui: -Tot timpul țin sfat cu a mea umbră/ și ea, ne’ndurătoare, îmi șoptește sumbră:/ Nu-ți mai dori statuie vremelnică, de lut, în van./ Încearcă să ajungi sacru acolo unde altul e profan! -Solitarule, ciripește și tu, da’ să nu te prind că te franțuzești! îl îmboldi Papa. -Da, da, negreșit, dă-i drumul! întări Americanul. -Ce-aș putea spune despre mine? Că mi-a plăcut toujours să-i ascult pe ceilalți, să profit de învățămintele
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > VRABIA MĂLAI VISEAZĂ... Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zăpada a umplut câmpul, Tot mai tare bate vântul, Pe o creangă înghețată, O vrabie îngrijorată, După ce dădu ocolul, Ciripi s-adune stolul: -Suratelor, adunarea! Să începem șezătoarea Și să spuneți fiecare Ce ați gătit de mâncare. Este tare frig afară Și hrana e tot mai rară! Astfel, stolul se încinse În dezbateri mai aprinse: -Eu, la al meu puișor
VRABIA MĂLAI VISEAZĂ… de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377478_a_378807]
-
stolul se încinse În dezbateri mai aprinse: -Eu, la al meu puișor, I-am gătit un viermișor! -Eu, am zburat pe căpițe Și am adunat bobițe! -Eu ,am fost în bătătură Și am găsit o firimitură!... Însă, una mai moțată Ciripi ușor mirată: -Vaai, eu nu sunt gospodină! Mă invită Vrăb la cină... Nu mă mânjesc pe gheruțe Căutând pe câmp grăunțe. -Cât ești de emancipată! Parcă nu ne-ai fi surată, Dar vezi să nu mori de foame De la atâtea
VRABIA MĂLAI VISEAZĂ… de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377478_a_378807]
-
Nu mă mânjesc pe gheruțe Căutând pe câmp grăunțe. -Cât ești de emancipată! Parcă nu ne-ai fi surată, Dar vezi să nu mori de foame De la atâtea fasoane! Zise o biată vrăbiuță Ce tremura pe crenguță. Bâtrâna vrabie înțeleaptă Ciripi înfrigurată: -Vezi de treaba ta surată, Nu vezi că e nemâncată! Ce să facă? Epatează! Vrabia mălai visează... Referință Bibliografică: Vrabia mălai visează... / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor
VRABIA MĂLAI VISEAZĂ… de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377478_a_378807]
-
sută din pământeni sunt profani. • În orice profesie sunt lorzi și cizmari. Nimic cu e atât de sublim pe cât pare. • Căsniciile scurte sporesc, cele lungi se răresc. Mai curând primești în casă un câine decât un om. • Păsărelele continuă să ciripească... Și turnătorii la fel! • Suntem rătăciți într-o lume în care la fiecare colț de stradă este un indicator. • Dintr-un exces de fidelitate față de junglă, oamenii au decis să se mănânce între ei. • Statul se crede un fel de
GÂNDURI REBELE (17) – DESPRE NOI INŞINE ŞI NU NUMAI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377511_a_378840]
-
îl transformi într-un balsam, Care-i leac: tămăduiește și alintă orice minte rătăcită; Viața capătă culoare, are sens și tu vrei să o trăiești... Fără a deschide ochii. Vezi aievea o grădina înflorită, Unde grațioase păsări vin grăbite, grațioase ciripesc. Parcă se-ngână cu lacul și izvorul care-mi doarme; El, din somn, sfios tresare - când aude glasul lor: Ca un copilaș răspunde și te-ntrebi: să-i fie foame? Mi te-nalți cu ciocârlia și vrei să mi-o
VIOARA, de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377515_a_378844]
-
mărțișor dragii meiAtarna la pieptul ei.... IX. PRIMĂVARĂ, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Însuflețind largul zării Se întorc în zbor cocorii. Berze, grauri, rândunele Se-ntorc acasă și ele. De l-atâta ciripit Soarele e fericit. Înspre câmpuri înverzite Raze aurii trimite. Bucuroși peste măsură Ies copiii-n bătătura. Cum vremea este frumoasă, Cine să mai stea în casă? Larma-i de nestăvilit, Joacă, râset, piuit! Aducând doar bucurie Primăvară să tot fie
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
mai sus să vă-nșir în rând pe toate, să-mi stați ca-n plutonul rus, crezi că poți să mă dobori cu-acel glas pițigăiat?! Hai coboară-o treaptă, iute, nu vezi că m-ai supărat? Gaița mai tinerică ciripește furioasă coborând pe-un ram mai jos lângă alta mai sfioasă: -Unde sunteți fetelor?...mi-ați promis că m-ajutați și de gaița bătrana de pe creanga mă scăpați. Liniștea ușor se-așterne, gaițele somnoroase stau cu capul sub aripă la
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]
-
va primii o scrisoare de iertare scrisă cu o până unsă cu regret, lacrimi amare. -Am să plec, chiar de cu zori, n-am să-ndur așa rușine, sunteți niște mincinoase, n-ați crezut deloc în mine?! Își ia zborul ciripind cu un glas domol, nesigur se așează jos, pe casă, chiar lângă bătrânul graur. -Stai cu noi și-am să te-nvat ce înseamnă-ntelepciunea, te întorci la tine-n cârd într-o dimineață... lunea.. după ce vei învăța să respecți
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]
-
esențial, un monstru pe două picioare, copitele le aveam de cal, când te duceam la izolare, ești totul, dar totuși nimic, ca o perdeauă pusă în geam, la matematici, algoritmic, gaz la chimie, te ardeam, tu ești nebună pasăminte și ciripești în tomberoamne, mormânt, fără de oseminte jilavă moarte prin anale, se scorbură iar roșii focuri, ... Citește mai mult mai caut odată să mă hăuiși mă destram fără să vreau,eu sunt nebunul ce te căuide la ospiciu în care stau,te
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
sunt , esențial,un monstru pe două picioare,copitele le aveam de cal,când te duceam la izolare,ești totul, dar totuși nimic,ca o perdeauă pusă în geam,la matematici, algoritmic,gaz la chimie, te ardeam,tu ești nebună pasăminteși ciripești în tomberoamne,mormânt, fără de osemintejilavă moarte prin anale,se scorbură iar roșii focuri,... X. AM SCRIS BUNICILOR O CARTE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. am luat folosul ca gelos, cafeaua nu-i decât
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate în semn de rugăciune... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează precum râsul îngerilor fericiți printre ramurile arborilor cu mici frunzișoare verzi (ah! verdele, principiul creator!) și muguri fragezi, gata să se desfacă
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
Irundel și Irundica au scăpat până acum cu viață. E al cincilea an de când au sosit la cuibul lor în satul așezat pe malul Crișului Negru. Localitatea se înviorează primăvara când vin rândunelele și văzduhul se umple de voie bună. Ciripesc vesele și ne anunță că în sfârșit, sunt aici și primăvara a sosit! Rândunelelor le place să își facă cuibul la streașina casei, în grajdul vitelor sau în alte locuri numai de ele știute. Se simt bine acolo unde gospodarii
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
acoperiți cu un puf lung cenușiu, au ciocul galben, parcă au „caș” la gurița lor... Puii rândunelelor stau cuminți vreme de 21 de zile și își așteaptă părinții să le aducă gâze pe care le prind din zbor. Îi alintă ciripind în felul lor și îi hrănesc pe rând pe toți, fără deosebire. După trei săptămâni, puii nu mai primesc hrană și sunt forțați să iasă din cuib să își caute singurei mâncarea... La început sunt timizi, abia pot zbura, la
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
Poezie > Afectiune > R Â N D U N E L E L E Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pe terasa casei mele Am un cuib cu rândunele, Toată ziua-mi ciripesc, Eu cu drag le hrănesc. Le dau semințe mititele, Să nu se înnece cu ele, Îmi ciugulesc din mână, Și apoi zboară la fântână. Beau apă pe săturate, Cu capetele aplecate, Dau din aripi să se spele, În apa pusă
R Â N D U N E L E L E de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378821_a_380150]
-
spele, În apa pusă pentru ele. Își iau zborul prin grădină, Și revin cu gușa plină, La puișorii mici, gălăgioși, Ce se-nfruptă bucuroși. După ce ei cresc ,mai mari, Mai târziu, după luna mai, Vin la mine pe pălărie, Și ciripesc de bucurie. Că am fost om de omenie, Le-am asigurat o căsnicie, Vroind si la anul, ce o să fie, Să revină, cu drag la mine. Referință Bibliografică: R â n d u n e l e l e / Ilie
R Â N D U N E L E L E de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378821_a_380150]
-
visul iubirii se declanșează în mijlocul naturii, autorul ne transpune în „ templul zilei trăite” : ...”de acolo din citoplasmă mă cheamă glasul verii/ câteva toamne se aud într-un colț lăcrimând/ iarna își flutură printre fulgi drapelul de pace/ vreo două viscole ciripesc în cuibul zăpezii/ zăresc un pui de primăvară alăptat/ la pieptul unei ierni mai blânde/ câtă desfătare e-n rostirea nespusă a luminii!...(p.110). Iubirea este o trăire magică, un eros cu energii neștiute, ca în ”revelație” (p.169
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
observase pentru întâia oară, se gândi la câte ar mai fi putut el să fie martor, în răstimpul de când prinsese rădăcini în stație. Printre ramurile salciei din apropiere, ce se umpluseră de mâțișori pufoși, galben-verzui, un vrăbioi oprit din zbor, ciripea cu sârg, fără întrerupere, de parcă nimic altceva n-ar mai fi existat pe lume, în afară de el. În sfârșit, se apropia autobuzul. Bărbatul trase repede după el femeia și apoi, împingând-o de la spate, o introduse cu dexteritate pe ușa din
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc, mustește în ogor, Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”. Acasă este ... doar acasă ... Referință Bibliografică: Acasă / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ACASĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380486_a_381815]
-
de experiență erotică (și, din pricina acestei groaze, își reprimă, cu încrâncenare, orice percepție umano-divină, pentru Sublima Creație!)...însă, până la urmă, fascinația sa pentru Silvia înfrânge mormanul de complexe, și-l transcende într-o lume nouă, în care păsările-îngeri (minune!)... chiar ciripesc: “Silvia își rezemase capul de umărul lui și șoptea ceva, șoptea mereu. Matei Iuga nu auzea - asculta ciripitul, asculta fermecat. - Auzi, ciripesc! I se părea că făcuse o descoperire nemaipomenită” - cf. Unul la fel ca ceilalți, p. 84, 2-cât și
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
pentru Silvia înfrânge mormanul de complexe, și-l transcende într-o lume nouă, în care păsările-îngeri (minune!)... chiar ciripesc: “Silvia își rezemase capul de umărul lui și șoptea ceva, șoptea mereu. Matei Iuga nu auzea - asculta ciripitul, asculta fermecat. - Auzi, ciripesc! I se părea că făcuse o descoperire nemaipomenită” - cf. Unul la fel ca ceilalți, p. 84, 2-cât și tânărul de 25 de ani, Costea-Galați (“rămas de mic fără părinți, înhăitat cu băieții din port...copil al nimănui...când nu avea
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
că-mi voi pierde vocea dacă continuu să țip. Îmi aduc aminte că avertismentul trebuia repetat la intervale regulate, pentru că vârtejul jocului era mai important decât pierderea vocii. În capul străzii se afla un dud mare în care ne urcam ciripind ca un stol de vrăbii, ca să-i culegem roadele, de un dulce fără pereche, cu care ne răsplăteam după joacă, cu toate că proprietarii dudului nu erau încântați de asalt. Pe aceeași stradă locuia profesoara mea de istorie de la școala „Tunari”, Doamna
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
în splendoarea răsfățării sale miraculoase: „ Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare;/ Eu privindu-l din pădure,/ Las aleanul să mă fure/ Și ascult de la răcoare/ Pitpalacul. Cucul cântă, mierle, presuri-/ Cine știe să le-asculte?/ Ale păsărilor neamuri/ ciripesc pitite-n ramuri/ Și vorbesc cu-atât de multe/ Înțelesuri.” (Eminescu, Poezii. Ed. pentru Literatură, Buc. 1965) „Un om de geniu, spunea alt mare geniu, poet-filosof-teolog, Nichifor Crainic, îngenunchează în fața Sfintei Fecioare. Smerenia, condiție inițială a rugăciunii, îl face să
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
visul iubirii se declanșează în mijlocul naturii, autorul ne transpune în „ templul zilei trăite” : ...”de acolo din citoplasmă mă cheamă glasul verii/ câteva toamne se aud într-un colț lăcrimând/ iarna își flutură printre fulgi drapelul de pace/ vreo două viscole ciripesc în cuibul zăpezii/ zăresc un pui de primăvară alăptat/ la pieptul unei ierni mai blânde/ câtă desfătare e-n rostirea nespusă a luminii!...(p.110). Iubirea este o trăire magică, un eros cu energii neștiute, ca în ”revelație” (p.169
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]