478 matches
-
înfrigurare inexplicabilă pentru mine, împăcată, întotdeauna când se află în fața mea, trezește în mine un sentiment de frustrare, dar în gândurile mele, îmi este aproape dragă, milostivă, caldă și înțeleaptă, o văd șezând și alăptând, suptul fetiței se confundă cu ciripitul păsărelelor și cu torsul pisicilor, într-o perfectă armonie cu întreg universul. Gândul la ea trezește în mine un sentiment plăcut de siguranță, ca și când, dacă ceva se va întâmpla, ea va veni din nou și ne va salva, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niciodată. Motoarele s-au oprit și pasagerii au început să-și desfacă centurile de siguranță și să-și ia bagajele și hainele de sus, timp în care eu mă pierdusem de tot în pajiște. Simțeam mirosul ierbii, adierea vântului, auzeam ciripitul păsărelelor. Se întâmpla în toamna anului 1969 și urma să împlinesc douăzeci de ani. Stewardesa a venit iar și s-a așezat lângă mine. M-a întrebat dacă mă simt bine. — E totul în ordine, am răspuns eu, zâmbind. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
purtare din dreapta s-a descusut puțin. Tot n-are nici o treabă și e frig. Ia să meargă la cizmar cu ea, înainte de a se strica mai rău... Trecu, în capul gol, la Mendelson, în fundul curții. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; încă nu plecase. Cunoștea pe cizmar, de altfel, ca pe toți chiriașii ceilalți care, fiind toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că donna angelicata, dintr-un irepresibil instinct, îi va aduce (de obicei, înjumătățită sau modificată cu abilitate) domnului și stăpânului ei orice veste ce a răzbătut până la ea din lumea largă ? Ce femeie este aceea care nu a reușit, prin ciripitul ei inofensiv, să modifice, cu fapte observate doar de ochiul ei inocent, părerea lui mai veche despre rude sau buni amici ? Astfel, doar, crește solidaritatea cuplului, astfel se împrospătează aerul dormitorului conjugal, care, tot mai lipsit fiind de parfumurile sălbatice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fericirea... Respiră și amintește-ți mersul în șaretă, zdruncinăturile ei prin hârtoape, legănatul plăcut când intra pe un drum lin, câmpul verde desfăcându-se la nesfârșit într-un evantai, și olanele roșii ale conacului rămânând tot mai în urmă, și ciripitul asurzitor al păsărilor, ca și când ai călca peste o grămadă de sticle sparte, oh, aerul proaspăt și viu și dudele verzi, sămânțoase și fade, spre care întindeai din mers mâna, și frunzele aspre îți biciuiau palma, lași să cadă lângă jeț
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajutor și încurajări absolut inutile. Se simțea atrasă de această sală pentru că era un loc de întâlnire al femeilor. Micile țipete și exclamații, reverberate de cupola tavanului, se întrețeseau într-un soi de cacofonie stridentă, plăcută pentru urechile Nester ca ciripitul păsărilor. Nesta sperase să le îndoctrineze pe câteva dintre mămicile gânguritoare. Dar, în ciuda dezaprobării teoretice cu care privea căsătoria și procrearea în general, nu-și putea împiedica înaintarea pe care i-o provocau scenele din Camera Pruncilor și revenea des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mergem într-o lume de poveste... A fost odată ca niciodată o prințesă care locuia, ca toate prințesele, la un palat măreț. Cât era ziulica de mare alerga prin grădina palatului întrecându-se cu fluturii în zbor, cu păsările în ciripit și cu animăluțele din curtea palatului în alergare. Florile erau cele care o priveau cu mare drag și împrăștiau parfumul lor în toată grădina palatului. Prințesa le iubea foarte mult și cu o stropitoare de cleștar ea le recompensa zilnic
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
fi contribuit la sporirea acelei stranii îngrijorări? Nu știu, nu-mi dau seama ce anume a fost. Nu-mi venea de nicăieri o încurajare, nici chiar din partea Mihaelei. Ah, dacă ar fi apărut cinteza noastră dragă așa cum ne făgăduise cu ciripitul ei, cum mai zburau gândurile absurde, ce încredere pogora peste mine. N-a venit, n-aveam s-o mai văd niciodată. Trăiam clipe când mi se părea că pământul de sub picioare prinde a se scufunda cu mine. De teamă apucam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rămâne decât să aștepte privind către văzduh... Rotariu Alexandru Școala Gimnazială Rediu Monolog Hmm! Eu parcă am plecat la școală. Dar unde am ajuns? Unde sunt? Mă uit în jurul meu, văd numai copaci, numai frunze de toate culorile... Aud numai ciripitul păsărilor și foșnetul frunzelor. Hei!!! este cineva aici? Nu mă aude nimeni? Hei, tu, veverițo, dă-mi și mie o alună! Mi-e sete! Mi-e foame! Ce mă fac? Unde mă duc? Totul este pustiu în jurul meu... Merg pe
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
pereche de rândunici care își făcuseră cuib deasupra pătucului. Mama lăsa pentru ele ferestrele deschise. Copilul creștea cu ochișorii la cuib. Când unul din părinți țâșnea săgeată pe fereastră, celălalt ateriza vertical, atârnat de marginea găoacei. Garda se schimba în ciripituri graseiate. Căptușite cu atlas vișiniu, patru pliscuri tivite cu caș, dintr-o dată se căscau în cuib. Unul înghițea în plin, celelalte în sec. Ca să supravegheze de sus mișcările pruncului, pasărea întorcea un cap rotund, cu bobii strălucitori. Pentru toate aceste
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
decât foarte puțin, dar când s-a trezit a simțit un miros de parfum și se gândi că, poate, o fată a trecut pe acolo . Porni ușor pe prima cărare pe care o întâlni și prin desișul de tufe auzi ciripitul unei păsărele . Deodată se auzi un clopot în depărtare . Bătu exact de trei ori . Codrin urcă încet cărarea în pantă și ierburile erau din ce în ce mai dese . Ajunse curând la o poartă închisă cu lacăt . Gardul era ruginit
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
prieteni foarte buni. A existat respect față de părinții pe care i-am adorat, am iubit frații mei și nu m-am îndoit nicio clipă că mă voi poticni în viață. Am fost răsfățat de parfumul florilor, am fost fascinat de ciripitul păsărilor ce își etalau culorile în asfințitul soarelui și am fost atras de mirosul de pește și de nuferi. Hoinărind pe malurile bălților și râurilor am simțit emoții puternice în răsărit și apus de soare, descoperind locuri fantastice. Setea de
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
aici am mai trecut cîndva! exclamă ei. — Bine-nțeles, fraților, am stat pe pod, În fața morii, și-am cîntat Împreună seara pe malul pîrÎului, presărat de pietre strălucitoare, și-am trecut În zori prin lanul de grîu și-am auzit ciripitul dulce, umezit de rouă, al păsărilor! Tu, cîmpie, atît de cunoscută și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe, de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Iar apoi a Început să cînte copacul-pasăre umplînd aerul strălucitor de acorduri blînde; iar apoi s-au Înălțat ropotul aripilor de ciocîrlie și notele ei vibrate. Iar apoi s-a Înălțat cîntecul făpturilor mărunte cu triluri prelungi de cascadă, cu ciripit gingaș, cu armonii șlefuite de o dulce puritate. Iar apoi am auzit glasul păsărilor obișnuite și apoi piuitul lor: unele cu glasuri subțiri, stridente, ca țîrÎitul ascuțit al greierilor, altele cu glasuri joase, lansînd chemări ca un croncănit aspru, ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în pămînt și te izbea prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de ezitare, o urmă bucuros. La coadă staționau mai multe mașini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fel de jocheu care n-avea mai mult de treizeci de ani. Din primul moment îl consideră un rival și, tocmai de asta, statul pe cal și ceea ce el îi mai explica îi păreau o corvoadă. În schimb, ordinea locului, ciripitul din pomi și răcoarea căderilor cristaline de apă pe câteva pietre aduse anume îi procurau, două ore pe zi, o odihnă nemăsurată. Veterinara nu se arătă niciodată în timpul acestor încercări ale lui de a stăpâni un buiestru, prea tânăr pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Și în copaci cu ramura de tei, Își face cuib, o pasăre frumoasă, Să stea la căldură cu familia ei. Păsărele zboară pe rând fiecare, Prin văzduh să caute mâncare, Se joacă și prin codrul înverzit, Se aude până seara, ciripit! Sub streșina înaltă a casei mele, În zbor vin, mii de păsărele, Le-ascult și sunt foarte bucuros, De la cântul lor frumos! Copiii lumii Pe-afară au ieșit mii de copii, Se joacă toți și sunt zglobii. Copii ai lumii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
blândul soare vrând să-i vie În ajutor, îl ocoli Și îi trimise o solie O rază spre a-l încălzi. Și-atuncea floarea cea plăpândă Plecase căpșoru-n jos Și plină de recunoștință Îi spuse: “mulțumesc frumos”. E primăvară! Un ciripit voios se-aude-n vale. E vocea primăverii. A sosit! În coruri mii și mii de rândunele Îți spun cu toate-un dulce “Bun venit!” Spre orizont doar cârduri de cocoare Au înnegrit al cerului senin, Venind în țara noastră unde iarăși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Albu Elena Primăvara Primăvara, primăvară Dragă primăvară, Ai venit mai de curând, Zarea lumii luminând Și căldură de ne-aduci, Și zâmbete cât mai dulci. Vestitul soare a venit, El fiind foarte iubit, Oferindu-ne căldură Și vestind vreme bună. Ciripitul păsărilor, Visele copiilor Cântecul răsunat, Vremea-i bună de sculat! Mama Dacă tu nu ai fi Nici eu nu aș trăi Și dacă tu cu mine-ai fi Fericită aș trai. Când plângeam Tu îmi cântai, Când te iubeam Mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a plecat acum. Lacrima Mă plâng și te plâng Și deplâng soarta mea. Mă doare, chiar tare, depărtarea ta. Și simt că în sufletul meu ai intrat Rănindu-mă-n inimă, În sufletu-mi curat. Meritul prințului Pasarea măiastra Cu ciripit șoptit Merele de aur Tot timpul le-a păzit Veni îndată Prâslea Si scoate iataganul Un mâr doar sa culeagă S-ajungă năzdravanul. După ce mere a cules In palat cu ele a mers Împăratul mulțumit Pe-a lui fata i-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
confrunta, sunt conștientă că mai presus de toate acestea stă dragostea ei nemăsurată. Îi mulțumesc pentru momentele petrecute împreună, pentru momentele ei libere - rezervate numai mie, pentru momentele în care reușim să ne bucurăm împreună de frumusețea cerului senin, de ciripitul divin al păsărilor, de susurul cristalin al apei. Ea îmi este izvor nesecat de blândețe, iar când sunt însetată e deajuns să o cuprind în brațe și să mă satur din plin de prezența ei, de dragostea ei, de faptul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi uitat. Cortul nu va dăinui mai mult ca mine. A ridicat din umeri, ca și cum n-ar fi fost ceva foarte important. - Cei mari nu au nevoie de nimic de la noi. Libațiile și rugăciunile noastre nu sunt mai importante decât ciripitul păsărelelor sau zumzetul albinelor. Cel puțin ele sunt răsplătite pentru ce fac. S-a ridicat și a venit spre mine până când nasurile aproape ni s-au lipit. - Te iert că mă urăști, a mai spus ea și mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apă din butoi. Punând capacul la loc, mi-a spus că trebuie să le dăm apă, bietele de ele precis sunt moarte de sete, s-a dus apoi la ușă, a deschis-o, și atunci deodată s-a auzit un ciripit asurzitor de păsări, am intrat în urma lui Csákány și când m-a izbit căldura dinăuntru, ciripitul care-mi spărgea timpanele și mirosul de pene opărite, m-a apucat durerea de cap, Csákány mi-a spus să închid ușa repede, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]