1,260 matches
-
adâncuri (1985). De o cu totul altă factură și integrând altă substanță este ampla construcție epică Plecarea Vlașinilor (1964), continuată de Întoarcerea Vlașinilor (1979; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române) și de Urmașii Vlașinilor (1999). În locul analizei psihologice și al ambianței citadine, autoarea aduce o dramă zguduitoare din lumea oierilor sibieni în anii premergători răscoalei lui Horea. Evocând destinele strămoșilor săi, ca o adevărată urmașă a baciului Alexa Banu, conducător al Vlașinilor, P. asigură romanelor autenticitate și fior participativ. Comunitatea Vlașinilor este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
Scriitori, 477-482; Corbea-Florescu, Biografii, I, 175-184; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 247-260; Regman, Noi explorări, 75-78; Bălan, Repere, 179-186; Cândroveanu, Lit. rom., 83-86; Negoițescu, Ist. lit. I, 260-261; George, Sfârșitul, IV, 238-242; Liana Cozea, Spleen și deziluzie în romanul citadin al Ioanei Postelnicu, F, 1995, 7-8; Teodor Vârgolici, Omagiu doamnei Ioana Postelnicu, ALA, 1996, 312; Dorina Grăsoiu, Ioana Postelnicu - între plecarea și întoarcerea Vlașinilor, LCF, 1997, 10; Cosma, Romanul, II, 130-132; Ioana Postelnicu - 90, Sibiu, 2000; Dicț. analitic, III, 343-346
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
ferestrele deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să latre sau să scheaune, lehămetiți, iar certărețele de vrăbii citadine jumulite, brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
altă cale, decât aceea de a se încadra pe o porțiune de drum din abundență luminată și relativ circulată, chiar și la acea oră din noapte, defilând în josul fostei străzi Karl Marx, către proxima intersecție, marcată de două bine-cunoscute obiective citadine, fiecare în parte, de un real și statornic interes: Restaurantul familial "Pomul Verde" și biserica creștin-ortodoxă "Buna Vestire". De la depărtare, faimoasa grădiniță de vară a restaurantului, unde se puteau consuma cel mai meșter sufleu de potroace și cea mai ieftină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ci pentru a fi restituită sieși, purificată 137. Ca și în gândirea iudeo-creștină, în marxism nu există mântuire fără sacrificiu. Cel ales, proletarul, constituia deja, la ora desemnării sale, un mit. Acela al individului decăzut, victimă a societății, a mizeriei citadine, dezvăluind, în contrast cu situația lui de personaj prohibit, mari disponibilități morale 138. În probleme de generozitate socială, Marx nu aducea nimic nou. Exagera doar tendințe existente deja în dezbaterile vremii. Pentru că nu mizeria sporea la mijlocul secolului XIX, ci sensibilitatea față de ea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
anul 1930, dând aproape 300 de învățători. Din inițiativa foștilor elevi, în iunie 1971 s-a dezvelit un bust al eruditului director al vestitei „școli normale” din Bădeni. Ion Brăduț Covaliu (1924-1991) s-a remarcat că un pictor al peisajelor citadine și rurale. A realizat și portrete sau compoziții. Plecăm din Bădeni și ne îndreptăm spre Hîrlău pentru a ajunge, după ce trecem podul peste râul Bahlui, în cel mai vechi sat al comunei Scobinți, Zagavia. Satul Zagavia a fost format pe
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
-F. dinamitează retorica tradițională, cultivă „comedia limbajului”, dă o interpretare literală sau echivocă expresiilor metaforice, pastișează formula umoristică urmuziană. Textele subminează ordinea lumii burgheze, înlocuind-o cu un univers absurd și bizar. Personaje-marionetă, descinse din omul-robot integralist, trăiesc „sub zodie citadină”, în civilizația industrială de inspirație futuristă, în Răzbunarea lui Papufili sau în „trilogia” Supraamericanul, din care a publicat fragmente: Omul expresie, Avatarurile lui Abraam Texas și Miss Doly and Partner. Bunăoară, Puk Taylor, „omul expresie”, servește de „album rotativ”, inspirator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
1994, pp. 114-115. 85 Spengler arată, vorbind despre Luther: ,,Ca toți reformatorii din toate culturile, Luther nu a fost primul, ci ultimul dintr-o lungă specie care cuprinde atât mari asceți de spirit rural campestru cât și mari conștiințe ecleziastice citadine". Oswald Spengler, Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 351. 86 Marx îi descrie gândirea economică în termenii următori: ,,Aristotel opune economiei chrematistica. El pleacă de la economie. În măsura în care este arta de a câștiga, ea se mărginește la găsirea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de suferinți,/ Ce mi-i lăsară din bătrâni/ Părinții din părinți. Dacă am semnalat atmosfera eminesciană, se impun și câteva amendamente. În mod categoric, romancierul Camil Petrescu nu este preocupat de descrierile de natură, adeziunea sa la proza de factură citadină îl îndreptățește să evite un atare subiect. Și totuși, în puținele cazuri când natura pigmentează paginile sale, fragmentele dobândesc un anume farmec eminescian. Iată un peisaj eminamente romantic, constituit dintr-o enumerație polisindetică și care amintește de tabloul fabulos din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
oricărui lucru. Ironia dezvoltă în noi, mai întâi, un fel de prudență egoistă care ne face imuni față de exaltarea compromițătoare și împotriva extremismului sentimental..."347 În sfârșit, din aceeași perspectivă strict a cochetării cu "artele", interesul lui Fred pentru primenirea citadină bucureșteană nu este deloc întâmplătoare, ci voluntară oferă indicii pentru cititorul/privitorul avizat (v. fragmentul în care este descris traseul preferat prin București pe lângă locurile unde "se deschide o stradă nouă"348 și "casa căreia i se ridică acoperișul"349
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și-o face amantă pe concubina lui Nicolin, ci acesta din urmă devine amantul doamnei Elvira Obogea. Nota de realism a romanului, exprimată, ca și anterior, prin înfățișarea exactă, încărcată de amănunte credibile a mizeriei în care trăiește lumea periferiei citadine, contrastând cu luxul lumii avute, prin conturarea unor profiluri veridice și expresivitatea unor situații, e alterată de edulcorarea umanitarist-sentimentală. Cunoscând din interior mediile sociale zugrăvite, T. ar fi putut deveni un romancier de seamă al perioadei interbelice, dacă unele procedee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
lună (1997); alta sobră, tradiționalistă, elogiind personalități istorice, ca în volumele De izvoare (1999) și Suflet dac (2000). Exersând inițial în umbra poeziei avangardiste sau folosind un discurs frust și direct, tânărul poet deplânge moartea omului la oraș, singurătatea, pustiul citadin: „În parcul central la sute/ de volți a murit omul/ de prea mult soare întunecat/ ca deșertul” (Hora. Vara. La oraș). Pierderea inocenței, a legăturii cu divinitatea e percepută ca o amenințare terifiantă, oamenii sunt văzuți ca niște creaturi „fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
scrâșnetul metalic, versul are un aspect frust, sugerând duritatea și greutatea materiei în cumpănă cu efortul uman. Imaginile sunt nutrite de voluptatea senzorială a unui eu liric ce aspiră deopotrivă ,,fum de polen”, prospețimi matinale și ,,parfumul de gudron”. Poet citadin, F. elogiază materia antropomorfizată, cuprinsă de elanurile vitale proprii, dar nu e lipsit de gustul imensității mării, unde ,,un cer e totul”. În lirica erotică, sentimentul are densitatea materiei: iubita cântă la clavir ,,între maldăre de flori”, trupul ei condensează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
primitivă, cu un caracter foarte rafinat și complex, dar frenatoriu în fața devenirii istorice. Există civilizații primitive de tip urban, după cum există o civilizație rurală. (De pildă, Moromeții lui Marin Preda sunt plasați într-un cadru cu o structură în fond citadină; paradoxul nu e decât aparent: există în acest roman un „portic”, o stoa, care e fierăria lui Iocan; toate relațiile sunt în această carte de tipul cel mai civic. Dar, de fapt, dacă această carte înfățișează o structură citadină în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fond citadină; paradoxul nu e decât aparent: există în acest roman un „portic”, o stoa, care e fierăria lui Iocan; toate relațiile sunt în această carte de tipul cel mai civic. Dar, de fapt, dacă această carte înfățișează o structură citadină în cadru rural, caracterul ei nu e unul primitiv, fiind angrenat într-o dialectică a istoriei: satul lui Marin Preda e altceva decât satul lui Blaga, chiar dacă aparent e mai sărac metafizicește; de fapt, e plin de filozofie, dar de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un pasaj din Marele singuratic în care aseamănă poiana lui Iocan „cu o agora de pe vremea Greciei antice”. Concepția despre societate și politică a lui Ilie Moromete este una noocratică. Iar Moromeții reprezintă în literatura noastră specimenul exemplar al romanului citadin pe care îl reclamă de atâta vreme teoreticieni de varii prestigii, închipuindu-și-l definit prin blocuri, ascensoare și, eventual, metrou. Satul lui Moromete are ca model, desigur, nu New York-ul, dar fără îndoială Atena. DESPRE UN SPIRIT CITADIN Am
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
romanului citadin pe care îl reclamă de atâta vreme teoreticieni de varii prestigii, închipuindu-și-l definit prin blocuri, ascensoare și, eventual, metrou. Satul lui Moromete are ca model, desigur, nu New York-ul, dar fără îndoială Atena. DESPRE UN SPIRIT CITADIN Am scris așadar că Moromeții reprezintă în literatura noastră specimenul exemplar al romanului citadin, fiindcă satul de acolo are o structură de „cetate” în accepție clasică. Relațiile sunt în acest roman de o natură perfect civilă, în înțelesul juridic (și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-și-l definit prin blocuri, ascensoare și, eventual, metrou. Satul lui Moromete are ca model, desigur, nu New York-ul, dar fără îndoială Atena. DESPRE UN SPIRIT CITADIN Am scris așadar că Moromeții reprezintă în literatura noastră specimenul exemplar al romanului citadin, fiindcă satul de acolo are o structură de „cetate” în accepție clasică. Relațiile sunt în acest roman de o natură perfect civilă, în înțelesul juridic (și balzacian) al termenului și totodată perfect civică, adică politică în sensul lui Aristotel (amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
clasice respective, exact același lucru și nu e rău să restituim termenului de „politic” înțelesul său prim și pur, de la polis, care exclude carierismul de cancelarie). Traducând exact și desfășurând implicațiile acestor termeni, rezultă că Moromeții, ca prototip de roman citadin, înscris în coordonatele juridicului și politicului, reprezintă un model de civilizație. Țin să relev acest lucru, mult mai puțin banal decât pare, pentru că obișnuit se suprapune conceptul de „citadin” cu cel de „urban”, ceea ce nu mai are, istoric și practic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
desfășurând implicațiile acestor termeni, rezultă că Moromeții, ca prototip de roman citadin, înscris în coordonatele juridicului și politicului, reprezintă un model de civilizație. Țin să relev acest lucru, mult mai puțin banal decât pare, pentru că obișnuit se suprapune conceptul de „citadin” cu cel de „urban”, ceea ce nu mai are, istoric și practic, îndreptățirea pe care o poate revendica în principiu. Cadrul urban, în dezvoltarea sa hipertrofică, în care funcția socială a pietonului e din ce în ce mai condiționată și mai abstractă, acuză azi o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ci e înțelesul de după cunoașterea și deci neapărat perceperea, lumii fizice, chiar dacă speculează asupra „cauzelor prime”. CUPRINS I Umanism și literatură / 6 Ce e monumental? / 10 Surâsul rațiunii / 13 Eros și Polis / 16 „Trei chestiuni rezultă...” / 19 Despre un spirit citadin / 24 Molière sau comicul absolut / 27 Dostoievski și naturalismul / 31 Stilul lui Iorga / 34 Cazul Alecsandri / 37 Geniul afaziei / 41 Accentul urgenței / 44 Generație și continuitate / 46 Mihai Ralea / 49 Curajul talentului / 55 Despre invectivă / 57 Vorbe mari / 60 Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
3. Necesitatea rezolvării unor probleme sociale acute 4. Necesitatea dezvoltării unor activități economice viabile în zona centrală a orașului PĂRȚI INTERESATE: APL (CL Iași, CJ Iași), IJP, agenții (organizații) economice (PJIMMC, ANIMMC), furnizori de servicii publice (RAJAC, RATP, EON, SALUBRIS, CITADIN, DAPPP ETC.), rezidenți (proprietari și chiriași), operatori culturali, de turism, culte religioase, ONG - uri, AJOFM, Inspectoratul Școlar Județean. BENEFICIARI: Direcți: comunitatea locală (rezidenți), APL, comunitatea de afaceri din zonă, serviciile publice Indirecți: cetățenii Iașului, turiști, comunitatea de afaceri (cealaltă decât
IA?IUL din perspectiva regener?rii urbane by Anca Mihaela Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83081_a_84406]
-
taberele de muncă din alte state, în acel timp), ci una intelectuală, țelul fiind „ridicarea satului prin colaborarea intelectualilor”. Deși intelectualii noștri sunt în mare parte „de origine țărănească”, o anumită instrucție eronată le-a sădit gustul excesiv pentru viața citadină și birocratică. A venit vremea pentru o „reîntoarcere la pământ”, pentru ca - prin muncă directă, anchetă și acțiune socială - să „se formeze o nouă intelectualitate”. Fiecare va fi folosit după priceperea sa: profesorii în școlile țărănești, agronomii în câmp, medicii în
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
rostit atât de tare? Ce caută un asemenea nu în propoziția de debut? COMPOZITORUL: Da, un nu în cădere îngheață în sens politic. MECENA: Dar tejgheaua din natură, domnilor, tejgheaua din natură ne cheamă, își strigă tihna într-un sens citadin. Pe undeva observ demult un miros de ars către mine sau un avans care fusese uitat de zid care se dărâmă... indiferent de decorul verde, tocmai... să crești cu Efeu, și cum e să fie când trebuie contra lipsei de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
În 1971 apare cartea Sus stele, jos stele, o ipostază a eului liric sentimental, dominat de amintirile din copilărie și adolescență, de imaginea casei părintești, a bunicilor, în tablouri ilustrând lumea bănățeană. Unde concentrice (1976) se configurează în jurul unui univers citadin, la fel de agresat ca și cel rural. E un volum retrospectiv, care include versuri de la debut, adică vers liber și ritmuri inegale, cerute de o anumită mișcare a gândului. Influențele folclorice sunt multiple, abundă lexicul bănățean, deși nu e vorba de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]