8,186 matches
-
bici pe 1 mai 1726. De el pomenește Jean de Jean (Deschan von Hansen). Pe 21 noiembrie 1775, povestește dr. I. Hațegan, la Timișoara se pronunță și se execută sentința asupra unui individ acuzat de dublă crimă. Sentința sună extrem de ciudat pentru noi, cei de astăzi: „... să fie dus până la locul execuției din fața Porții Transilvaniei, pe drum să fie ars de două ori pe o parte cu fierul înroșit, apoi acolo tras pe roată... Să se izbească cu roata de jos
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
exemplu de graffiti din oraș. Bombardarea Iugoslaviei de către NATO a lăsat urme foarte puține. În documentarea noastră am găsit un singur graffiti anti-NATO și anume în Piața Crucii: o zvastică între brațele căreia sunt desenate cele patru litere de la NATO (ciudat faptul că, vrând să demonstreze că sunt împotrivă, luptătorii/simpatizanții antinaziști sau antirăzboi desenează cele mai multe zvastici).
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
făcut apel. Zilele trecute, Curtea de Apel Timișoara a pronunțat o nouă hotărâre în acest caz, reducând pedeapsa lui D.C.G. la 18 ani și meținând-o pe cea a lui L.F.Ș. Cazul celor doi a fost încă de la început unul ciudat. Se întâmplă ca în complicatul labirint al unei crime, asasinul să-și piardă cumpătul, să facă greșeli copilărești sau să pară că face totul pentru a fi găsit cât mai repede. Așa s-a întâmplat de data asta. Cazul a
Agenda2004-28-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/282633_a_283962]
-
își termină treaba urgent. Având sarcina de a deschide în fața invitatului britanic, el se descurcă bine, gălăgia făcută de public fiind un indicator clar al faptului că lumea se distrează. Dar ce înseamnă distracție în așa un loc? Poate părea ciudat la prima vedere, dar cei care sunt aici creează o comuniune. Fluierele „hausiste“ de la gât se aud până la câțiva kilometri distanță, iar în momentele în care muzica „coboară“, lumea urlă. Și aplaudă. Energia degajată de majoritatea celor prezenți e impresionantă
Agenda2004-29-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282652_a_283981]
-
senzaționale artiste, adevărată revelație a generației tinere de creatori din Timișoara, e întrutotul neobișnuită. Iar Linda o spune atât de frumos, în linii drepte, clare, sincere, precum sculpturile ei, încât i-am lăsat-o neschimbată, până la virgulă: „Despre mine? E ciudat să spun o poveste care este atât de incredibilă, chiar pentru mine, și să îi dau titlul povestea vieții mele. Am crescut într-o familie de evrei neortodocși, de altfel am aflat că sunt evreică cu doar câteva luni înainte de
Agenda2004-29-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282649_a_283978]
-
Kuweit și despre eroica misiune a sergentului Raymond Shaw, cel care a salvat echipa lui Marco și a fost decorat cu Medalia de Onoare. Dar noaptea, visele lui Marco despre operațiunile din Deșert devin coșmaruri sinistre și ceea ce este mai ciudat este că nu seamănă deloc cu amintirile sale din timpul zilei. Marco se întreabă dacă doi soldați de-ai săi, care au murit într-un schimb de focuri, au avut o soartă nedreaptă și dacă Shaw este chiar un erou
Agenda2004-47-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283083_a_284412]
-
ca Y și-a dat arama pe față, ca Z este de o insistența cu totul nepotrivită. Toate acestea, bineînțeles, față de autorul jurnalului. În rest, predomina observații în legătură cu trecutul colaboraționist al unuia sau altuia, trecut - uneori - dedus doar umoral. (Este ciudat cum Ilya Ehrenburg, un recunoscut personaj important din structura stalinista, în cea mai bună carte a sa, Oameni, ani, viața, vorbeste deosebit de frumos despre toate figurile epocii sale - dintre care multe au plătit cu viața că au fost de partea
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Z. Ornea Ciudat e faptul că Valeriu Pop, ardelan, nu era afiliat politic. Dincolo de activismul sau în fruntea Asociației Generale a Românilor Uniți nu trecuse. Era un bun jurist și izbutise să obțină simpatia regelui Carol al II-lea. Așa se face că
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
stat, mereu util și apropiat regelui, în guvernul Tătărescu, revenind, ca ministru de stat, și în ultima guvernare liberală (din 17 noiembrie-29 decembrie 1937), cînd guvernul a pierdut alegerile. Pop își întrerupe brusc jurnalul la 17 martie 1935. Și e ciudat că după instaurarea dictaturii regale, Valeriu Pop, ca om de încredere al regelui, nu capătă o demnitate ministerială în toate guvernele ce s-au succedat după 11 februarie 1938. Să fi fost păstrat, de suveran, ca om de rezervă, bun
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
mai fi putut există vreun alt Los Angeles, îl cunosc pe profesorul Fred Warner Neal, un bărbat excepțional în totul și extrem de atent cu mine. De exemplu, primele lui cuvinte pe care mi le adresase afectuos aplecîndu-se spre mine, - mirosea, ciudat, a scorțișoară - fuseseră: "What can I do for you?..." Ce pot să fac pentru dvs?... Auzisem vag prin filme formulă asta de politețe, dar n-o percepusem exact, - era prima dată cînd o ființă vie mi-o adresa, si cred
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
mare eclipsă e această naștere/ a zis și în golurile dintre urlete/ nu va putea ridica/ niciodată catarg// cu plînsul încet al unei somnambule/ s-a ivit în lume/ în ziua în care cartea stătea/ răvășita pe cîmp// un rînd ciudat scuipat/ de un zid nevăzut/ într-o conjunctură bolnavă a astrelor// o mare eclipsă e această naștere a zis/ și nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei// un mărunțiș scăpat de palmă cerșetoare/ a unui zeu mititel// traiectoria umbrită
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
în zilele noastre, sau mai actuale, decît însuși fondul, miezul sau substanță divină a Credinței în chestiune. Iată fragmentul: "...Anul care a trecut, ăanul întîlnirii monarhilor europeniă poate fi numit și anul intensificării discordiilor religioase. Ar fi fost, fără îndoială, ciudat că în secolul al nouăsprezecelea, atît de luminat, cineva să prezică reînvierea învrăjbirilor sau chiar a războaielor religioase, care nu sînt potrivite decît barbariei din Evul Mediu. Noi nu prezicem și chiar n-avem nici cea mai mica intenție s-
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
în ordine descrescătoare: 1. Constantin Brâncusi, 2. George Enescu, 3. Nicolae Iorga, 4. Mircea Eliade, 5. Eugen Ionesco, 6. Ion I.C. Brătianu, 7. Lucian Blaga, 8. Emil Cioran. Dacă în cazul mileniului, lucrurile sînt clare, deși există cîteva denivelări (este ciudat, de pildă, faptul ca Ștefan cel Mare l-a depășit pe Mihai Viteazul, desi cel din urmă are o importanță strategică mai mare la nivelul unității românești), "Românul secolului" a surprins cel puțin prin absența regelui Ferdinand și prin unanimitatea
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
casă. Am mai mers poate 15 minute și m-am întors la locul știut, dar ce să vezi? Nici urmă de piață. Nu este posibil, nu m-am rătăcit. Să fie diferența de fus orar și poate că am visat? Ciudat de tot. ? Unde este o piață pe aici? am întrebat în dreapta și în stânga, până când o fată tânără, subțire ca o trestie, cu o umbrelă de soare cam ponosită, mi-a răspuns prietenos, într-o engleză impecabilă: ? Este aici, dar numai
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
personale: "Cînd spectrul ne fîlfîie prin fața privirilor, politețea ne devine distantă și abstractă ca desenul păianjenului. Cultivăm cuprinderea moderată, noi care nu cunoaștem moderația. Ne azvîrlim în tăcere ca să aflăm minunea secundei de ignoranță. Lumea care ni se refuză devine ciudat de a noastră, ca o unghie tăiată". Poetul se desparte de lucrurile care vorbesc, cu infinite precauțiuni, trăiește cu o tristă voluptate golul ce-l separă de lumea fenomenală, încearcă nostalgia acelui "dincolo" intangibil. Despărțirea conștiinței de real constituie drama
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
I.L. Caragiale - l-am întîlnit tot aici /în București/ pe Eminescu, cu un frate al lui, ofițer . Plecau amîndoi în străinătate - el la Viena, celălalt la Berlin. Militarul era frate mai mare: tot așa de frumos, de blînd și de ciudat - o izbitoare asemănare în toate...". Cu afirmația lui I.L.Caragiale este de acord și G. Călinescu (Viața lui Mihai Eminescu, / Ed. V-a/, E.P.U., /București/, 1966, p. 121). În ceea ce privește cunoașterea poporului și a țării, experiența de viață, în legătură cu ceea ce
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
mod deosebit, această singurătate a fost și mai apăsătoare în stepa și orizonturile țărmului dobrogean, pe care am încercat să le descriu încă de la primele compoziții, deoarece am întrevăzut în ele înfățișarea întregii lumi și propria mea chemare. Îmi pare ciudat că, inițial, acest peisaj nu m-a însoțit prin imagini, dar mi s-a relevat, prin substanța muzicii. În epoca în care se formează stilul, depășind încercările mele școlare, ascultam pierdut armoniile unor Haendel, Bach, Wagner. Adesea, pe terasa din
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
în atac, fie în apărare, sînt departe de a avea calitatea morală necesară într-o astfel de înfruntare. Cocea, Stancu, Dem. Theodorescu, Arghezi și ceilalți sînt din aceeași plămadă morală. Prea multe scrupule nu și-a făcut nici unul. E oarecum ciudat să vezi cum se învinuiesc unii pe alții de imoralitate niște oameni care, dincolo de talentul lor, adesea indiscutabil, nu posedă nici cel mai elementar simț moral. Faptul că pamfletele pe care și le aruncă unii altora în cap, ca niște
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
care fiecare își poartă incoerența, tăcerea, depresiile. Lucruri ilogice sparg curgerea oarecum logică a poveștii sadice. Senzația de teluric, de grotesc, de vis, de plonjare în fantastic, de magie și tenebre, de serenitate, de diurn și nocturn într-un amestec ciudat este dată de decorul construit, de Silviu Purcărete (descris pe parcurs), grandios și simplu, funcțional perfect, de luminile dumnezeiești care-l modifică parcă tot timpul și de muzica operei funebră scrisă de Vasile Șirli pe un libret semnat de Sade
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
mai degrabă sceptici față de felul în care asemenea concepte izbutesc să lămurească gravele dileme enunțate de autor în Introducerea sa. Definite, într-adevăr, foarte lax și cu o constantă circularitate, conceptele de enunț sau formațiune discursivă au făcut totuși carieră. Ciudat e că, dincolo de labilitatea lor teoretică, i-au permis autorului, după părerea mea, o solidă descriere a regulilor de constituire a unei paradigme disciplinare, a unui proiect investigativ. Oricît de rezervați ar fi unii filozofi față de Arheologia cunoașterii (între aceștia
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
loc la un liceu industrial mizerabil, un pat într-un internat insalubru, foame și frig. În jur, nimeni care să te ajute, să te sprijine, să te sfătuiască. În România anilor '80'90, cam asta însemna fată de la țară. E ciudat cum literatura a spălat acest păcat și l-a transformat într-un model literar chiar. Recunosc că încă aș schimba această origine cu cei privilegiați de soartă, dar atâta timp cât nu se poate, am învățat să profit de cele câteva atuuri
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
potolită și prin dialogul deschis. Ulterior, am descoperit și latura mai puțin plăcută a lumii românești: activiști de partid ce emanau, la fiecare cuvânt, vulgaritate și tâmpenie, securiști unsuroși, insinuanți, condeieri ce duhneau a veleitarism de la o poștă și care, ciudat, erau suspect de frecvent văzuți în compania activiștilor de partid și a securiștilor! Așa mi s-a dezvoltat, probabil, convingerea că securitatea și partidul sunt ceva de proastă calitate, pentru că susțineau (sau erau curtați) de "artiști" ce nu meritau nici o
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
oricărei persoane care nu le convine, repetarea acelorași stereotipuri negative - evreii ca permanentă amenințare, ca dușmani și alte asemenea pot fi citite mereu în publicațiile lui C.V. Tudor, Dumitru Dragomir, Viorel Roșu ("Revista misterelor"), în "Puncte cardinale" etc. Cel mai ciudat e că nu aceste expresii primitive ale urii sînt combătute, nu ele declanșează îngrijorare și proteste pe măsură, ci este căutat cu tot dinadinsul antisemitism acolo unde nici gînd să existe. Ar părea o formă de nevroză, de delir fantasmatic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
cercetarea științifică în domeniu, cît și promovarea schimburilor culturale între școlile și teatrele de profil - redactarea capitolului național despre istoricul acestei arte în România pentru Enciclopedia Mondială a Artei Teatrului de Păpuși, toate acestea sînt doar cîteva exemple. Cel puțin ciudat este faptul că unei personalități îi este preferat un anonim, absolvent al secției de actor-păpușar. Despre domnul Călin Mocanu știu doar că este director Mediafest, calitate pe care și-a exercitat-o din partea PRO TV-ului, co-producător al Festivalului Noi Tendințe
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
înduplecat să renunțe la o funcție pe care o primise din partea PNȚCD-ului par o dovadă că în privința disciplinei, aici n-a funcționat un regulament, ci principiul atașamentului față de partid, precum și acela al vechilor reguli nescrise ale PNȚ-ului. E ciudat, totuși, că după ce a ajuns la guvernare, acest partid nu s-a asigurat împotriva eventualelor defecțiuni, ci a mers pe principiul lui "văzînd și făcînd", inventînd, din mers, doi premieri care ulterior au părăsit partidul împreună cu cîte un grup de
Adevărații penețecediști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17345_a_18670]