797 matches
-
pusă peste șanț, îndrăzneam să-i deschid și până acasă bodogăneam în gând pe mamaie cu morții ei. Uram gâștele și găinile țăranilor care se învecinau cu gardul cimitirului; lor nu le era frică să-și petreacă ziua printre morminte ciugulind iarba, adesea atacând și florile de pe morminte, spre disperarea țărăncilor care veneau la tămâiat. Casa bunicilorlor era pe șosea la capătul celălalt al satului. Șoseaua era bucuria copiilor: puteam să umblăm desculți prin praful cald vara, fără să ne zgâriem
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în cârd plecau spre gârlă dimineața și se întorceau seara. În naivitatea mea de copil le consideram deștepte, pentru că fiecare cârd își cunoștea singur casa la care revenea o dată cu apusul soarelui. Pe găini le găseam proaste, nu făceau decât să ciugulească toată ziua, fie prin curte, fie prin grădina mare, care se întindea de la grajd până spre fundul curții. Cel mai mult iubeam grajdul. Mirosul de fân vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
de lătratul câinelui, răsunau în toată curtea. Lăsând căldările în mijlocul drumului să poată alerga mai repede, mamaia înarmată cu primul băț găsit în șanț a intrat în luptă. Încurajată de prezența ei, am pus mâna pe primul cocoș care mă ciugulea din față, încercând să-i prind ciocul. Mâinile îmi erau pline de sânge, iar cel mai nărăvaș dintre ei sărea ca pe o trambulină, încercând să mă ciugulească în creștet. -Dar-ar praful în sămânța voastră de cocoși! striga mamaia și
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Încurajată de prezența ei, am pus mâna pe primul cocoș care mă ciugulea din față, încercând să-i prind ciocul. Mâinile îmi erau pline de sânge, iar cel mai nărăvaș dintre ei sărea ca pe o trambulină, încercând să mă ciugulească în creștet. -Dar-ar praful în sămânța voastră de cocoși! striga mamaia și cu bățul lovea când într-o parte, când în alta. Din fericire, Fane a lui Boată trecea pe drum când atacul se îndrepta spre mamaia cu și mai
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
cu și mai multă furie. Stăteam la distanță și priveam înfricoșată; un cocoș își agățase ciocul în șorțul ei, iar ceilalți simțind pericolul prin prezența lui Fane, care se uita după un băț prin curte înjurând ca un nebun, o ciuguleau de la spate. Mă uitam la mîinile mele zgâriate și nu îndrăzneam să spun nimic. Cocoșii puși pe fugă de Fane se refugiaseră sub streașina grajdului și obosiți de atâta luptă, nu mai aveau forță nici să cotcodăcească și nici să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
divulgase secretul. În mai puțin de o lună de zile penele faimoșilor cocoși de prăsilă zăceau la gunoiul din fundul grădinii, pentru că, din ce se micșorau ca număr, deveneau și mai bătăuși. Dacă nu ne atacau pe noi, în schimb ciuguliseră capul unor găini cu ciocurile lor ascuțite ca un fierăstrău. Începuserăm luna cu cocoșii de prăsilă și o terminam cu găinile care erau presupuse să se prăsească cu un soi mai de rasă. Numai tataie, supărat de câte ori intra în curte
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
așezat sub un copac iar în vis a venit un pui de vultur, care degeaba își aștepta toată ziua părinții, ei nu s-au întors iar el murea de foame. A găsit niște firimituri pe fusta fetei și le-a ciugulit cu mare poftă. Drept mulțumire, i-a lăsat amintire o mărgea, pe care o păstra până acum în cuibul de pe stâncă. Dimineața, fata, după ce a admirat mărgeau de culoarea rubinului, și-a continuat drumul. A treia seară chemată de sunetul
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
predispusa în mod deosebit primăvară. După un tratament ușor, brațul mi-a revenit la normal, în schimb am început să am o durere suspectă într-un singur loc în braț, între cot și omoplat. Aveam senzația că “o pasare” mă ciugulea în acel loc. După o lună, perioadă în care “așa zisul ciugulit “ creștea în intensitate, m-am hotărât să merg să văd un doctor ortoped. Citește mai mult michaelaarbid@hotmail.comMi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să scriu
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
predispusa în mod deosebit primăvară. După un tratament ușor, brațul mi-a revenit la normal, în schimb am început să am o durere suspectă într-un singur loc în braț, între cot și omoplat. Aveam senzația că “o pasare” mă ciugulea în acel loc. După o lună, perioadă în care “așa zisul ciugulit “ creștea în intensitate, m-am hotărât să merg să văd un doctor ortoped.... XVII. ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 312 din
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
pământ. Îți trimit cu cea mai mare plăcere, urările de bine din partea mea și a celor apropiați mie: doi câini, vreo șase pisicuțe și o găină scăpată ca prin minune din nebunia gripei aviare, drăguță foc, care vine să-mi ciugulească din palmă, știe și face de toate, mai puțin ouă. Dar ăsta este un amănunt peste care se poate trece cu ușurință. Cine garantează că eu am dat randamentul pe care eram dator să-l dau? Că mi-am atins
ZÂNA MEA CEA BUNĂ, 8 de ION UNTARU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357863_a_359192]
-
nr. 336 din 02 decembrie 2011. Timpul asculta durerea omului care trece printr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-ale morții mă voi trezi peste sau piatră într-un izvor de munte ne agățam de ultimul dans când păsările ciugulesc din palme atunci învățăm să fim darnici arbitri necunoscuți ne măsoară pașii figuri strecurate în născociri de-o clipă în râma îngheață minutul să renască fotografia din propria umbră țăruș înțepenit, ulițe în respirație nu vor crește păstăi, zambile nici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
vor crește păstăi, zambile nici lacrimi agățate de vreji de fasole ... Citește mai mult Timpul ascultădurerea omului care treceprintr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-ale morțiimă voi trezi peste sau piatrăîntr-un izvor de muntene agățam de ultimul danscând păsările ciugulesc din palmeatunci învățăm să fim darniciarbitri necunoscuți ne măsoară pașiifiguri strecurate în născociri de-o clipăîn râma îngheață minutulsă renască fotografia din propria umbrățăruș înțepenit, ulițe în respirațienu vor crește păstăi, zambilenici lacrimi agățate de vreji de fasole... XXV. REFLECTOARELE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
în piatră i-am regăsit. Vă văd și pe voi, trei pietre țări cum v-ar spune bunica! Și pentru că peisajul să fie complet am ornat totul cu cărți, pietricelele acelea viu colorate care înfrumusețează școală, casa și copiii. Acum ciugulesc boabe de nisip cu care fixez în timp pietrele, pietricelele punându/le în valoare. Referință Bibliografica: Viața la borcan / Ioana Voicilă Dobre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 541, Anul ÎI, 24 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana
VIATA LA BORCAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357647_a_358976]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ FĂRĂ ILUZII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului trec vânturi prin sânge păsările ciugulesc timpul toamna coboară prin frunze colorează coloanele sufletului cu triste îmbrătișări pietrele respiră în striații aerul umed de ploi zidurile cu detalii baroce din piețele vieții cotidiene cheamă lumina între îngeri noaptea fuge speriată ca un soldat în tranșee și
TOAMNĂ FĂRĂ ILUZII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358924_a_360253]
-
etc, etc. Rămăseseră pe întinsul șes al patriei cârdurile acelor gălăgioase păsări ce se abăteau pe marginea miriștii de-a lungul unor șanțuri trasate de plugurile înfipte adânc în pământ, unde creșteau tufișuri dese de zmeură, pe care acestea le ciuguleau, potolindu-și setea. Căsăpite la rândul lor, cu ocazia deselor chiolhanuri ce se dădeau în mod discret la cantinele partidului, ajunse în cele din urmă în burdihanele burgheziei comuniste, căzute într-un somn profund, bietele gâște, cu gușile lor umflate
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
bucuroasă, dar nu voia să îi jignească. Curând, în față, îi apăru o bucată de slănină, o jumătate de ceapă roșie, câteva bucățele de cârnaț și un colț gros de pâine. - Ia acolo și mănâncă cu suflet! La câmp nu ciugulești ca păsărica! Aici muncim împreună, mâncăm împreună și ne distrăm împreună! Așa rămase din acea zi. Munceau împreună, mâncau împreună și râdeau împreună. Învăță că viața poate fi frumoasă și când îți fierbeau picioarele în cizmele de cauciuc și când
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
Dan Publicat în: Ediția nr. 1260 din 13 iunie 2014 Toate Articolele Autorului erai la ferestră cu ochii mării și părul despletit în valurile acelea negre-albastre tăceai prin cuvinte parcă pictate în miezul clipei ce îmi bătea ca un pescăruș ciugulind din nisip perna mea de vise am crezut că am ajuns primul pe plajă și te priveam uimit cum erai mare și lună soarele ce abia mijea nebănuind că el va cuceri întreaga zi vino îmbrățișează-mă mi-ai șoptit
TU ERAI TOTUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360528_a_361857]
-
răbdătoare S-a risipit o viață-ntreagă În griji străine de-a mea viață, Sădind pentru oricine flori... Și-așa, ajuns-am o paiață, Care-a jucat trasă de sfori... Iar în spectacol, păpușarii, Culeg aplauzele toate... Din mine-au ciugulit sforarii Și m-au furat pe săturate... Că, m-au prostit cu-o vorbă bună Și m-au vândut de mii de ori... Și-apoi, au zis că sunt nebună Paiață...Proastă! Prinsă-n sfori... Și-am fost atâta timp
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
la el, fuge de mănâncă pământu’ și intră su’ pătul! Mi-a luat frica de când l-am bătut cu păleața . L-am priponit de gard și l-am tupșănit , că a rupt capu’ gâscanului care s-a dus să-i ciugulească din mâncare. După o vreme, muma s-a întors cu nașu Răducan care venise în sara aia până la noi. Parcă-l văd și acu. Avea în mână un iepure, că era mare vânător și pe vremea aia gemea’ pădurile de
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SUFLETUL - ALBATROS RĂNIT Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Albatrosul rănit Prea departe și adânc țipă-n beznă un albatros, Ciugulind din valuri Luna, se rotește-n amintiri, Zborul lui planat atinge surâzând, valul spumos, Aripile-i bat egale, cum bat ploapele-n clipiri. Țin pe puntea navei sparte, pe genunchi însingurarea, Pun absența ta în prora și brăzdez oceanul crunt. Somnoroase
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345224_a_346553]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUFLETUL - ALBATROS RĂNIT Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Albatrosul rănit Prea departe și adânc țipă-n beznă un albatros, Ciugulind din valuri Luna, se rotește-n amintiri, Zborul lui planat atinge surâzând, valul spumos, Aripile-i bat egale, cum bat ploapele-n clipiri. Țin pe puntea navei sparte, pe genunchi însingurarea, Pun absența ta în prora și brăzdez oceanul crunt. Somnoroase
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345223_a_346552]
-
mundan. După ce treci printr-un divorț istoric funny...mai poți vedea plușismul vieții sau grotescul din ea? Mai poți observa ca un lector inocent filele oamenilor sau ca un hermeneut , carcasele și substanțele concomitent? Privesc cu milă tinerii ce se ciugulesc prin parcuri, privesc copiii dincolo de jucăriile lor, le simt zâmbetele moi, caracterele de ciocolată neexpandată. Hărțile de ego zmângălesc abstract spumoasele oceane ale detaliului. Minuțiosul minutar al hazardului e doar o formă de lut ce absorbe ideea și o toarnă
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
la înlocuirea demersului de gândire care implică efort intelectual cu biți de informație fast-food, ușor de cules de un creier mereu odihnit și în căutare de leacuri pentru orice minut de pictiseală. Nu mai citim cărți, nici măcar articole lungi, ci ciugulim titluri, breaking news-uri, frânturi. Suntem îngrășați cu informație de proastă calitate așa cum sunt îngrășate animalele pentru producție. Artificial, rapid, simplu. Iar acest tipar de gândire influențează și voturile, chiar dacă nu este unicul resort al alegerilor politice. Iar asta, la nivelul
Noul, și în politică, provoacă frică. Mai bine cu demonii pe care îi cunoaștem, nu? () [Corola-blog/BlogPost/338712_a_340041]
-
Ashliman cataloga pățania lui Abu Hasan drept „bășina istorică”. Mainstream-ul presei românești de azi s-a născut în istorica noapte în care cineva „tras-o”. Avicola Găești a născut prima bulină roșie. Restul sunt puii ei. Născuți vii, spre a ciuguli istoria unei tranziții care seamănă leit cu moartea clinică. Noi să fim sănătoși: „Gioconda se mărită/ E nuntă-n cartier/Mireasa-i fericită/ C-o floare prinsă-n păr/Dar cine e alesul, rămâne un mister...” Nu există atâta Românie
O noapte cât o eternitate () [Corola-blog/BlogPost/338763_a_340092]
-
veac amorțit că nu se mai poate merge așa, că ceva trebuie să se schimbe din rădăcini pentru a salva organismul moral al civilizației europene, că fără de această primenire morală din adâncuri „mâine, puii păsării cu clonț de rubin// vor ciuguli prin țărână// și vor găsi poate// urmele celei ce-a fost cândva //civilizația europeană”. Am parafrazat versurile notate de marele poet, Nicolae Labiș, pe patul spitalului, în clipa sfârșitului său pământesc. Continentul atlantic, adică popoarele Americii și ale Europei tocmai
Neamul românesc nu doarme! () [Corola-blog/BlogPost/340013_a_341342]