511 matches
-
batem în geam. Guzu s-a trezit din somn și a strigat cine este, dar noi am fugit. Guzu a ieșit din casă și când a pășit în fața ușii, pe prispă, i-au intrat ciulinii în tălpi. Să-și scoată ciulinii, s-a așezat în fund, dar și acolo i-au intrat ciulinii. A început să urle de durere. A ieșit și nevastă-sa să vadă ce i s-a întâmplat bărbatului, dar și ei i-au intrat ciulinii în picioare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cine este, dar noi am fugit. Guzu a ieșit din casă și când a pășit în fața ușii, pe prispă, i-au intrat ciulinii în tălpi. Să-și scoată ciulinii, s-a așezat în fund, dar și acolo i-au intrat ciulinii. A început să urle de durere. A ieșit și nevastă-sa să vadă ce i s-a întâmplat bărbatului, dar și ei i-au intrat ciulinii în picioare. Țipetele lor de durere a trezit toată mahalaua. De peste drum, a ieșit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-și scoată ciulinii, s-a așezat în fund, dar și acolo i-au intrat ciulinii. A început să urle de durere. A ieșit și nevastă-sa să vadă ce i s-a întâmplat bărbatului, dar și ei i-au intrat ciulinii în picioare. Țipetele lor de durere a trezit toată mahalaua. De peste drum, a ieșit Emil Bodaș și a trecut drumul să-i întrebe ce li s-a întâmplat. Ei aveau casa față-n față, despărțindu-i doar drumul. Guzu, printre
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
țeastă, sferturi de maxilar, resturi de vertebre. Timpul șuierase pe deasupra lui cu o viteză și o furie de necrezut. Am ieșit abătute din acest osuar și ne-am continuat drumul, peste câmp, spre foișorul care se înălța sub cerul sclipitor. Ciulini cu flori albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau și intrau înăuntru. Cotrobăiau acolo și ieșeau galbene de polen pe spinare. Zburau mai departe, atârnând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lucrurile, că mă lăsase singură, neștiind decât cum să se salveze mai repede. Am pornit-o și eu încet, spre cișmeaua din fundul grădinii, și, în timp ce mergeam, m-a izbit iar duhoarea de la maidanul învecinat ; prin zăbrelele gardului am văzut ciulinii plini de praf, o tufă imensă de mătrăgună crescută pe un dâmb de gunoi, un câine flocăit care tocmai ridica piciorul, câțiva pari mucezi și fără rost, care se înfigeau în cerul decolorat. Nu mă durea însă nimic și dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
supărat la o parte paharul pe care-l întindea nevasta, Iosifan ordonă echiparea și, cu tot efectivul, plecă către Siret. Lăsându-se moale pe colțul patului, plutoniereasa începu a plânge. Strânse apoi blidele și se apucă să le spele. Între ciulinii rotunzi și nemișcați care dintr-o dată tremurau ca aricii, aerul se tăia subțire. De sub picioarele lui Lică zvâcni o ciocârlie. Inima băiatului săltă din loc. Rotunzit în nisip, cuibul cu două ouă și o pană pestriță zălog îl înfioră ; copilul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mă gândesc la mare ca la un vis, trăit într-o altă viață. Nu voi mai cunoaște niciodată, din păcate, bucuria tulbure de a sta pe nisipul fierbinte, golit de griji, de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă niște banali ciulini înfloriți pe faleză, printre pietre de o strălucire cenușie. Asta mă deprimă la fel de mult ca boala și face din vremea când rămâneam la Costinești până ce căpătăm culoarea castanelor coapte sau închiriam la Venus o cameră izolată, culcîndu-mă pe plajă fără
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de lumină și frumusețe, dominat de o atmosferă sumbră, de un colorit mult prea întunecat. De fapt, încă de pe la sfârșitul lui septembrie vremea s-a asprit. S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată. Doar ciulinii satului, mânați de vânt și de timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
probelor de care pomenise poliția. Scotociră amândoi prin micul șanț de pe partea sudică a șoselei, părând în ochii tuturor că luaseră urma unui animal. Adu-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Se târâră printre ierburile și rogozul primăvăratic, printre cârmâz, ciulini și măzăriche. Treaba naturii era să acopere, să transforme trecutul în prezent. Daniel găsi o bucată de pământ presărată cu cioburi, vizibilă doar pentru un naturalist. Ochii lui Karin se adaptară. Văzu locul în care camionul trebuie să fi zăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pe șosea în șanț, unde nimeri pe o moviliță de mei. Karin țipă și se repezi după ea, de parcă ar fi alergat după un copilaș scăpat din mână. Sări cu elan în șanț, zgâriindu-și picioarele într-o tufă de ciulini. Se aplecă și apucă hârtia, fornăind. Se întoarse spre el, triumfătoare. Mark stătea pe șosea nemișcat, uitându-se spre est. Îl strigă, dar n-o auzi. Nu se întrerupse din contemplație nici când ea veni lângă el. Era ceva chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Hermippus și traduse de Friedrich Nietzsche, mai puțin poiana înflorită din Sibma, bogată în vițe și Eleale pînă la piscina asfaltată; soarele, vîntul și spuma orbitoare; triumful Galateei și căsătoria ei cu Grant; prăbușirea Cocqigrues; Dumnezeu se predă; înflorirea strălucitorilor ciulini cenușii; construcția acelei Nephelococugia; ciocîrliile, alăutele, violoncelele, violetele și revărsarea de furie; vapoarele de cursă liberă pe fluviul Clyde; fericirea și activitatea pozitivă a lui Coulter, venirea lui McAlpin și învierea lui Aiken Drummond; Apoteoza și încoronarea Fecioarei AmyAnnieMoraTracyKatrina Veronica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dragoș era, poate, mort, așa că n ar fi putut face nimic, iar eu, care eram mult mai puternic... 5. Odată, pe câmp, deasupra digului proaspăt consolidat după ultimele inundații, era un cer dușmănos, totul în jurul meu era dușmănos, vrăbiile și ciulinii încercau să-mi zgârie ochii, nu mă iubea nimeni, mă aflam într-un cerc de ostilitate dezlănțuită, acolo, în locul acela pustiu, și vântul îmi vâjâia pe la urechi, mă și durea o ureche, cea stângă, aveam nevoie de cineva, neapărată nevoie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în primejdie; atunci vrăbiile și-au văzut de treabă, au redevenit prietenoase, ciulinii au foșnit cât se poate de plăcut, o mare povară mi s-a ridicat de pe suflet, iar acum, nimeni... 6. Așadar, pentru că Iason, în ochii mei, reprezenta substanța altui cerc și n-aveam de gând să-i absorb ostilitatea, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am și unul Nicu, i-am pus numele după tine. Era cel pe care-l remarcase și băiatul, din prima clipă, avea ca niște solzi verzui la gât, o minune, și, nu se știe de ce, pesemne se prinsese în vreun ciulin sau în vreo sârmă, pe creștet avea câteva penișoare ridicate, ca un moț. — Îl vrei? întrebă stăpânul, dar Nicu nu i-l putea lua pe Nicu, era bine să stea aici, să-i amintească de el. Alese o porumbiță de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de-un stat de om, și lumea îi părea diferită. Vedea limpede și de sus prigoriile din lan, albăstrelele, ca niște stropi de cerneală, un iepure și un bursuc argintiu, care dispăru într-o bortă. Brusturi cu frunzele grase și ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de apă. Nu știa prea bine ce face și încotro se îndrepta. Era chiar în mijlocul unui rai vegetal și înșelător
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe care îi lăsase în apartamentul fostei iubite. Cu toate astea însă, nu era echipată pentru așa ceva. Pe când se îndrepta spre locul de unde veneau vocile, piciorul drept îi alunecă și ateriză pe gleznă. Mai departe, își zgârie brațul de un ciulin, în încercarea nechibzuită de a apuca aerul pentru a se echilibra. Dar în curând reuși să parcurgă drumul de la stradă, acum avea în față o porțiune de pământ orizontală. Și putea zări sursa cântecului, deși acesta fusese înlocuit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să Întîrzie Întreg șirul de pelerini tot culegînd flori alături de copiii printre care mă aflam și eu și tot vorbindu-ne despre monocotiledonate și gamopetale, cuvinte care ne lăsau cu gura căscată. Nu-i mai tăcea gura cînd discuta despre ciulini, păpădii și licheni. M-a Îndemnat să-mi fac un ierbar, așa că am lăsat baltă colecția de timbre, lucru pentru care m-a felicitat: „Vezi, Începi să te maturizezi“, mi-a zis el. Învățătura Sfîntului Francisc, așa cum mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dacă de departe totul părea grandios, pătrunzând între ziduri, mi-am dat seama că orașul Cezarilor, megalopolisul care subjugase lumea, era în mare parte o împărăție a fantomelor, cu grandioase palate și temple cu acoperișurile prăbușite, peste care se înstăpâniseră ciulinii și iedera. Doar acolo unde erau bisericile ni se înfățișa, neașteptată, o priveliște de supraviețuire. Unul dintre camarazii mei, scribul Cunone, a bombănit: - Parcă ar fi un cadavru abandonat, doar pe jumătate îngropat, și din care se mai vede ici-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au auzit. Proștii! Habar n-aveau cine le vorbește. Ca și Siloa, frumoasa, se uitau În sus, crezând că strigă Tatăl la ei, din Înaltul cerului. Că o să le facă și o să le dreagă. Că o să-i spulbere ca pe ciulinii arși de soare la sfârșitul verii. Că o să-i amestece cu pulberea de pe malul apei care curge mereu. Că o să le Încleieze sângele. Că o să le putrezească oasele și carnea. Ochii o să li-i usuce. Au dat Înapoi și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În fața mea se Întindea acum un loc drept care mirosea ca atunci când vântul stârnea praful fierbinte de pe stâncile muntelui. Ici-colo, niște flori verzi și albastre, pline de spini - cei ca tine le spun buruieni. Cât vedeai cu ochii, numai buruieni și ciulini, petece de iarbă uscată și mușuroaie. Nici potecă nu mai era. Am luat-o agale, drept Înainte și am tot mers, urmând sfatul lui Moru cel uscățiv. Pe la amiază, m-am oprit și am scos din desagă peștele afumat primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oprit și am scos din desagă peștele afumat primit În dar la plecare. Era sărat potroacă dar m-am chinuit să-l mănânc. Când s-o iau iarăși din loc, am simțit un miros pătrunzător care se ridica dintre niște ciulini deși și Înalți. Eram gata-gata să adulmec, dar m-am oprit brusc, astfel Încât cel ce mirosea astfel să nu-și dea seama că-l iscodesc. Mda. Cel ce răspândea mirosul ăla era un om nemișcat, Înfricoșat peste măsură, dar curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ale cărnii. Of, of. Omul speriat e În stare de mult rău dacă Îl stârnești, așa că m-am prefăcut că nu-mi dau seama că sunt pândit și am pornit iarăși la drum. Pământul era din ce În ce mai uscat și, până și ciulinii se răreau din ce În ce. Am simțit o boare răcoroasă care Îmi bătea din față, semn că eram pe drumul cel bun, după cum Îmi spusese Moru cel uscățiv. Era din ce În ce mai cald, dar așa zisese și Moru al meu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un șir de dune Înainte ca soarele să apuce să dogorească și am ajuns la poalele unei stânci, sub o scobitură uriașă sub care era mereu umbră. Erau și niște smocuri de iarbă pe acolo, amestecate cu câteva tufe de ciulini. Ne-am Întins, am ridicat o casă din aceea de piele și ne-am pus la taclale. Unu făcu tărăboi de câteva ori. Am mâncat ceva carne uscată și am băut lapte. Aban nu ne-a dat voie să Înghițim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văzut că toate casele lor erau legate Între ele de niște ridicături din argilă uscată ce șerpuiau printre copacii rari, uriași și Îndesați, care abia dacă dădeau umbră. Pe casele cele mai Înalte creșteau snopuri dese de iarbă și de ciulini, iar la capătul satului se afla o casă mai mare decât toate: era Înaltă de patru-cinci staturi de om și din pereți i se ițeau niște bulumaci cafenii. Dincolo de acea casă se Întindea un câmp cu ierburi Înalte și grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar fi topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un smoc de ciulini, ca o sorcovă sau ca un fel de mătăuz, cu care popa stropește cu apă sfințită. Agita smocul și privea fioros, oprit în ușă. Craniul acela minuscul mormăi, amenințător: „Te-ai dat cu popii, Gonceo?! Ei te-au făcut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]