1,048 matches
-
la greci veniți chiar la 1830 ori 1840, destul să fi fost agenți electorali roșii. Lucrul a ajuns atât de departe încît, dacă un fanariot n-are post, i se {EminescuOpXII 296} creează un post anume pentru el, ca să poată ciupi din buget. S-a creat în acești din urmă ani sute de funcții nouă, numai pentru a căpătui în ele o sumedenie de nevolnici intelectuali și fizici. Partidul roșu cu organizația lui stricată, cu ascultarea absolută ce dă unui fanariot
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
am așteptat ca pe un iubit, ani de-a rândul, să se întoarcă. Scriind despre el este ca și cum eu aș fi reușit să-l întorc în timp, să fie cu mine, să stea pe umărul meu când scriu, să mă ciupească de urechi, și când mănânc orezul meu, mândră și ascetică precum un samurai, să se așeze pe furculița mea de argint, cu mâner de sidef (dăruită de draga mea Inger Johansson), cu atâta tandrețe și filozofie cum nici un iubit n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Monerre, francez, șuieră hangiul. - Un francez? Și ce-l aduce prin părțile astea? Hangiul ridică din umeri. - E din Toulouse, așa a zis. Vine de la Veneția. Un litteratus, ca și moșneagul din spate. - Toulouse... dar vine de la Veneția, repetă poetul ciupindu-și buza. Și ultimul cine e? Arătă spre cel care Îi atrăsese cel dintâi atenția, un bătrân cu păr lung și cenușiu, despărțit În două șuvițe care Îi cădeau peste umerii firavi. Era Înalt și purta veșmintele Întunecate și sobre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
complexe pentru a o găsi? Îl scrută pe matematician cu un aer amenințător. - Da, chiar așa a zis! repetă Fabio, Însuflețit de atenția care i se dădea. O comoară. Legată Între fetru și fetru. - Între fetru și fetru? Dante Își ciupea nedumerit buza inferioară. Celălalt, Între timp, Încerca să Își ridice capul ca să descopere, În expresia lui, vreun semn legat de propria soartă. Apoi poetul se dezmetici. - Ce altceva mai știi? Spune tot! - Nimic altceva, seniore, Îți jur! Eu... doar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-o de la Aristotel, râse poetul ironic. Și cum s-a ridicat la ceruri profetul tău? - El s-a dus acolo Însoțit de arhanghelul Gabriel, răspunse tânărul, ștergându-și fruntea cu dosul mâinii. Dante cântări răspunsul pentru un răstimp mai Îndelungat, ciupindu-și cu degetele buza inferioară. - Și pentru ce l-a ajutat un arhanghel? De ce n-a fost În stare să ajungă de unul singur? Amid Îi aruncă o privire cercetătoare. - Singur v-ați arde aripile, replică el apoi, scuturând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că nu aprofundase chestiunea, În loc să plece supărat pentru afrontul primit, ca un prostovan de la țară. - Nu mai e aici, priorule, răspunse hangiul. Se pare că s-a mutat la alt han, adăugă pe un ton de mândrie rănită. Dante Își ciupi buza cu degetele, după obiceiul său. - N-a lăsat spus nimic? - Nu. Poate că umilul meu adăpost nu e potrivit pentru străini sofisticați, iar eu nu sunt demn de Încrederea lor. A plecat Însoțit de alți doi necunoscuți. - Străini? - N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mă prea atrăgea. Totuși, din clipa aceea, a luat ființă „secretul“ meu. Domnul Uehara bocănea pe scări și eu îl urmam, încet, învăluită de un sentiment foarte ciudat. Când am ieșit la aer, vântul care sufla dinspre râu mi-a ciupit obrajii. Mă simțeam minunat. A oprit un taxi și ne-am despărțit fără un cuvânt. Mă foiam în prăpăditul ăla de taxi și aveam senzația că universul e infinit. Într-o zi, simțindu-mă deprimată după o ceartă cu soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pălărie de paie. Însă mirosul de lapte din timpul săptămânii mai stăruia în jurul lui. Dar cât de bine arăta în acea dimineață, ars de soare și cu sângele clocotitor, cu dinții, gingiile și obrajii angrenați într-un rânjet generos. Își ciupea sora cu ochi înroșiți și posomorâtă de atâta plâns. Annitchka. Du-te, e gata micul dejun. Cinci propietăți. Mu-ulți bani. Un zâmbet i se furișa Annei pe față, căruia încerca să-i reziste, morocănoasă. Dar își iubea fratele. Annitchka. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu cadavrele de ruși și nemți care se omorâseră pe solul noroios al Poloniei. Îl instruise. Însă nu reușea să-l împiedice cu un zâmbet sau cu un cuvânt murmurat să n-o pipăie pe fund și să n-o ciupească. Da’ ce-ai, scumpo? o întreba el. Ei, și a început să cânte marșul miresei. M-am dus să am grijă să o așeze pe Mama pe o bancă de pluș, pe locul ei în interiorul stranei pline de flori de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
au parte morții. Și asta nu face decât să accentueze cât de deschis se primește moartea pretutindeni, în frumusețea acestui loc, și cum e acceptat faptul că fiecare poate avea parte de brutalitate - chiar și cei mai mândri - pot fi ciupiți, pălmuiți, doborâți, tăvăliți în noroi; pentru că moartea azvârle ce e mai rău în fața oamenilor și face cu atât mai îngrozitor și mai absurd faptul că cineva ce n-a fost nicicând atins de nimic rău poate fi aruncat cât colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
afla în mijlocul sexului frumos, nu renunța la zâmbet, dar acuma că ședea ca un șef de trib din sudul Asiei înfășurat în prosopul lui de culori de carnaval, îl lepădase; și în timp ce conversam ca de la bărbat la bărbat își mai ciupea cearcănele de sub ochi să le facă să dispară - unghiile galbene de la picioare le avea date cu un lac sidefiu, cu excepția celor de la degetele mici, care erau dureros îngropate în carnea bătucită a piciorului, cu pielea sa brăzdată de vinișoare. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cheamă dacă ai avea cunoștințe cât de cât despre numele nobile, deși mă îndoiesc, așa că de ce să mă mai ostenesc? Aveți perfectă dreptate. Nu e bine să vă dați numele străinilor. Am continuat să merg mai departe, în timp ce Tramontana îmi ciupea obrajii, și m-am pornit iar să studiez sculpturile. Ea m-a urmărit iarăși cu picioarele ei lăbărțate, dar rapide. Nu am nevoie de un ghid, i-am spus și am scos din buzunar niște bani și i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Iair... Numele Nu știu cum s-a întâmplat, își începu băiatul povestea. De când mă știu, mi-a fost frică să stau cu ceilalți. Chiar frații și surorile mele mă ocoleau sau, când eram împreună, îmi mai scăpau câte un pumn sau mă ciupeau așa, "în joacă", spuneau ei. De ce le-o fi părut bine când plângeam?! Poate fiindcă mama mă iubea mai mult eram cel mai mic. De fapt, nu-l cunoscusem pe tata. Murise la vreo câteva zile după ce mă născusem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ea, experiență pe care căutam, desigur, s-o evit ori de câte ori puteam. Acum, Însă, nu aveam cum să mă fofilez. S-a repezit asupra mea ca o pasăre de pradă În picaj, nasul ei acvilin nefăcând decât să sublinieze asemănarea, și ciupi aerul chiar deasupra fiecăruia dintre obrajii mei. Dacă vă vine vreodată chef să aflați care mai e ultimul răcnet În materie de modă, sunați-o pe Baby și Întrebați-o ce poartă În acea clipă. Acum, stilul era evident de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
durere de altă natură, îi săgeta mintea năucă, schimbându-i direcția gândurilor. Se ridică brusc în capul oaselor. John Robert Rozanov! George văzu acum în fața ochilor chipul lui John Robert, uriaș, cu obrajii cărnoși, spongioși, jilavi, cu nasul mare, coroiat, ciupit de vărsat, și gura lacomă, senzuală, întredeschisă. Revăzu buzele roșii, umede, ale lui John Robert și ochii lui injectați, cruzi, scăpărând de inteligență. În același timp, George deveni conștient de cumplita durere de cap care-l chinuia din momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
feriră, trăgându-se mai la distanță. Mașina se afla în poziție dreaptă, iar capota albă abia de se mai zărea, la suprafață. Probabil că de noaptea trecută și până acum mașina se scufundase puternic în mâl. Apele brune ale canalului, ciupite de stropii de ploaie, se scurgeau alene peste capotă, însușindu-și-o, de parc-ar fi fost o stâncă sau un ghemotoc de alge. Totul părea calm. George nu nutrise niciodată ideea de a conduce mașina peste muchea canalului, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că e conștientă de condescendența lui deliberată. Brian nu era frumos, dar avea un cap impresionant. Cineva observase o dată că Brian și George ar trebui să-și schimbe capetele între ei. Cei ce auziseră remarca îi înțeleseseră sensul. Brian era ciupit de vărsat. Avea buze roșii și dinți puternici, ca de lup. În adolescență, când purta o barbă blondă, arăta ca un pirat. Acum era ras, iar părul încărunțit, tuns scurt, i se ondula într-un vârtej în creștet. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcut, Ruby? Du-te și lustruiește ceva. Trebuie să existe în casa asta vreun obiect de curățat. Ruby se puse în mișcare cu gravitate. Când se apropie de usă, Tom o strânse de braț. Apoi se uită la fața furioasă, ciupită de vărsat, a fratelui său, dar nu rosti nici o vorbă. În acea clipă, intră în cameră Gabriel și, după expresia feței lui Tom, înțelese că Brian îi povestise. — Și ce-i cu fata? întrebă Gabriel cu veselie forțată. Ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mult și lipindu-i-l de cap. Ploaia i se prelingea pe trupul arămiu, bronzat, ca toate trupurile heliotropice ale înotătorilor ennistonieni. Ploaia îi smălțuia pielea cu punctișoare luminoase. Valerie Cossom, uitându-se la el peste întinderea apei cenușii ciupite de ploaie, își duse o mână la inimă și trebui să-și oțelească mintea, gândindu-se la treburile ei politice. Nu-i vorbise niciodată lui George. Se întreba dacă-i va vorbi vreodată. — Prezintă-mă lui George. — Nu. — Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit? Sunt țăcănit? Ciu-ciu-fan, mai stați un an...! își ciupește Nae mândru, mustața lui de lider, tunsă à la Clark Gable. Nu scrie fraier și nici airbag, pe fruntea mea! Băiatu' cumpără marfa preferențial, numai și numai pe verificate, pe degustate și cu certificate de calitate impecabile, de la laborator. Fără
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O bucățică mă ciupește de deget, și m-am tăiat într-un ciob așa de mic și de transparent că e invizibil. O, toate astea sunt orbitoare. Numai când sângele țâșnește și colorează ciobul în roșu, numai atunci văd ce m-a tăiat. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
chinezesc alb cu albastru și un sac de piele plin cu bețe de golf. Holul ăsta era mai mare decât tot apartamentul bunicii Olimpia. În ascensorul mic tapetat cu oglinzi, Kevin simți lipsa dureroasă a mamei și trebui să se ciupească pe ascuns, de teamă să nu plângă. — La ce-ce oră? o Întrebă șoptit pe doamna Fioravanti, care se zgâia În oglindă lingându-și buzele și aranjându-și bretonul. — Ce anume? Îi replică Maja absentă, Întrebându-se neliniștită dacă noua sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
arrivederci Înainte să plecați la Roma. O pupă pe Ronnie și apoi mai stătu În fața ei o vreme ca să-i șteargă urma de ruj de pe obraz. Se Întoarse la Ruby și zise: Și ce mai face nepoata mea preferată? zise, ciupind-o ușor de obraz. Încă mai lucrezi pentru verișoara noastră mult iubită? Știi care-i problema cu Stella, nu? Are probleme cu inima. Nu are una. Ruby râse și-i spuse că nu prea mai știe nimic de ea de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
presupun... —Ronnie. Te rog. Treci odată la concluzie. Îmbătrânesc aicea. Era mătușa Sylvia, uimitoare Într-o tunică lungă ruginie cu pantaloni largi asortați. Abia intrase și părea să fi auzit tot ce spusese Ronnie. Se duse la Ruby și o ciupi bine de obraz. Și nepoțica mea preferată ce mai face? Ruby Își frecă obrazul agresat și zise că bine. —Bun, concluzia e, continuă Ronnie, dându-i ușor peste mână Sylviei ca să nu ia din căpșunele pentru tort, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Sam lui Ruby la un moment dat. Ruby Încuviință. În prima jumătate a serii, mătușa Sylvia a fost destul de retrasă și - exact cum prezisese Ruby - comportamentul ei față de Sam fu impecabil. Nu a avut nici explozii de afecțiune, nu-l ciupi de obraz pe Sam, nici măcar nu-i șopti despre catering pentru nuntă. Apoi, după ce dăduse pe gât câteva pahare de Merlot Înainte de felul principal, Începură să apară sclipiri fugare din felul ei obișnuit de-a fi. Când s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]