1,017 matches
-
Deschid interfonul, soneria, care, culmea: țârâie insistent. Nuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!! Mă uit pe vizor: vecina de la 2. “Vă aștept la cafeluță. E gata!” Cum să refuzi așa o invitație drăguță? Și-acum, surpriza! Pe masă mustăceau sendviciuri calde...mmmmmm...o bunătate! Mă ciupesc! Nu, nu visez! E...pe bune! Vecina mea e o persoană foarte delicată. Totul e frumos aranjat și gustos. Nici nu m-am pieptănat. Nici pe față nu m-am spălat. Offffff.... Povestim...câteva știri de la tv, din bloc...și
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
viață. Dar celelalte anotimpuri care ne umplu viața, își au și ele frumusețile lor, numai să iți deschizi sufletul pentru ele. Cu toate că am avut în gând imaginea lalelelor, ochii ne-au stat acum la frumusețile iernii, chiar dacă ne-a mai ciupit frigul, ori hainele mai groase ne-au făcut mișcările mai lente și mai grijulii. Până să ajungem la Ottawa, din mașină, am privit iarnă în toată splendoarea ei stăpâna pe întinderile care păreau fără sfârșit. Stând confortabil în scaunele încălzite
PRIMAVARA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356357_a_357686]
-
nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nimeni nu mai are chef de muncă UE-ul să trimită ajutoare Că noi ne ținem numai de greve Și de blocarea șoselelor naționale! Ne-am săturat de atâta rumeguș Nici Ciupitu nu mai înghite câlți Vrem să trăim într-o democrație Cu șapte zile libere pe săptămână! Învățați papagalii să vă aplaude Nu suntem un partid de cerșetori Dacă nu puneți computerele la lucru Ieșim în stradă și vă răsturnăm! Îmi
NIMENI NU MAI ARE CHEF DE MUNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355396_a_356725]
-
putea să fie și o amărâtă de diblă spartă - parcă îi insufla viață. Cu degetele puternice de la mâna stângă ținea acordurile ore în șir, fără să obosească. Adevăratul secret îl deținea însă în mâna dreaptă, cea cu care bătea ritmul, ciupind și mângâind corzile cu o dexteritate și o viteză drăcească. Tabloul se completa cu vocea lui bărbătească, perfectă, sonoră, capabilă să intoneze scări întregi de tonuri, de la un „Porompompom” baritonal până la „Cibiribiri”-ul cel mai cristalin. Când cânta, Amadeo se
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
am găsit scaunele goale și mesele pline! Pe lângă multiplele bunătăți aflate acolo, și foarte puțin afectate de ploaia curata venită de la munte, nu pot uita tortul cel mare, în formă de o creangă de copac, făcut din ciocolată! După ce am ciupit de peste tot, de prin toate tăvile, și ne-am saturat din plin de ne atârna burțile într-o parte, fiind copii gospodari ne-am gândit și la „ziua de mâine” și cum drumul spre școală trecea prin parc pe lângă păduricea
BANCA AMINTIRILOR (13) FESTINUL DE 10 MAI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369077_a_370406]
-
16 17 I COPILĂRIA DIN MIJLOCUL UNEI AVUȚII EDENICE Motto: „La intrarea ta în viață, trebuie ca să-ți plătești, Toate taxele intrării că, de nu, te păcălești.ˮ Alexandru Macedonski, Formele, volumul Prima verba, 1872 Dinspre Bărăgan sufla un viscol, ciupind usturător obrajii puținilor trecători de prin zona Gabroveni din București, unde trona hanul cu același nume, atribuit lui Constantin Mavrocordat, pornind de la însemnările francezului Jean Claude Flachat din 1739. Fostul secretar domnesc notează în memoriile sale că fiul lui Nicolae
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
pe care nu am făcut-o eu, ci am primit-o moștenire. Mă aflu la o nuntă la care după ce beau și mănânc trebuie să plătesc, fie că-mi place sau nu, sunt în horă, mă văd, mă simt, mă ciupesc să văd dacă este real și iată este cât se poate de real, sunt aici, sunt pentru că Tatăl Sfânt a îngăduit să fiu la nunta Iubirii (Manuela Cerasela Jerlăianu). (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***9. MANUELA CERASELA JERLĂIANU (București) - ÎN
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
că femeia iubește. Nebunește. Pe cine? Nu mai contează. Dragostea ei este puternică, implacabila. Imaginația o ia razna, se umflă că balonul de spumă, femeia devine fragilă. Culorile și formele lucrurilor pe care le privește, în raclele lor de lemn ciupit de cârii și tratat cu produse de sinteză, sunt acolo. Palpabile. Ochii răniți de sarea din lacrimi o ustura. Rimelul i se scurge, i se duce în picuri cenușii pe fata îngustă și palida. Până azi, Mărțina Herseni a fost
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
VIOARA... Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Brunetezi vioara la care toarce dorul înlemnindu-i cântul suflecat și trist mânile boeme bombănesc fiorul în ochii-ți de iarnă plânge-un ametist ciupești cordelina firului din mine creat de-ntuneric sub al pânzei trac cu-amintiri ce surpă galbene suspine din chipul de înger făcând chip de drac ‘cercănezi în ziuă fostul cer armanic luându-i neînțelesul, făcându-l mișel tunet de trădare
VIOARA... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369881_a_371210]
-
urmat, l-am revăzut din nou sub o altă apariție. Avea ramurile puternice pline de verdeață, în al cărui frunziș se auzea trilul păsărilor ca o melodia cântată de o tânără îmbrăcată într-o rochie lungă, vaporoasă, din mătase albă, ciupind cu delicatețe corzile unei harpe, ca o chemare spre iubire, spre acel sentiment înălțător ce numai inegalabilul poet a fost capabil să-l definească cu măiestrie în versurile sale nemuritoare. Tânăra înălța în eter prin melodia ce-o interpreta, un
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
amândoi să ne ocupăm un loc cât mai călduț lângă sufletul ei. Bineînțeles , eu l-am ales pe cel mai bun și mă cuibăream acum în brațele ei și mă răsfățam chicotind și jucându-mă cu Mamy care mă tot ciupea și scarmănă în stilul ei drăgălaș până leșinam amândoi de râs și voie bună. Taty se alesese și el cu un loc destul de intim și îi străluceau ochii acum bucurându-se împreună cu noi de fericirea imensă de a fi împreună
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
cei care trebuie să plece voluntari în șomaj? De ce nu-mi prezinți cererile lor? --Am crezut că glumiți, dom’ inginer. Din cinșpe am mai rămas cu șapte. Nici nu știu cum să-i mai întind în trei ture. Dacă vreți să mai ciupiți vreunul...mai bine, desființați-ne! --Nu-i rea ideea.Tot ești în prag de pensie. Stai și tu pe tușă câțiva ani și scapi. --Hă, hă, hă, râse forțat maistrul Bălțatu, știam eu că sunteți glumeț. Cum vă mai merg afacerile
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
împrumut cauciucurile în ziua reviziei. Iar planetarele...hă! --Chiar așa, hă! --Apoi, spune mneata, să-ți cadă-n brașe o sirenă, blondă, cu țâțele zbuciumate, dornice să le liniștești tu...Ah! Spune, ai băut vreodată visichi din gura sirenei? --Am ciupit-o odată de fund și m-a pârât la Umflatul. --Ei, și? --Ăsta mi-a tras o chelfăneală de m-am lecuit. În viața mea nu mai ciupesc sirene. --Vezi, dacă veneai cu banu’, ți-ar fi dat și ție
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
liniștești tu...Ah! Spune, ai băut vreodată visichi din gura sirenei? --Am ciupit-o odată de fund și m-a pârât la Umflatul. --Ei, și? --Ăsta mi-a tras o chelfăneală de m-am lecuit. În viața mea nu mai ciupesc sirene. --Vezi, dacă veneai cu banu’, ți-ar fi dat și ție visichi din guriță. D-aia nu-mi pa’e ău. --Nu-mi mai spune, domnu’ Trică! (începe să plângă). Sunt șomer, dom’leee. Am lucrat la... Nu mai contează
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
începe să plângă). Sunt șomer, dom’leee. Am lucrat la... Nu mai contează! Vorba e că mi-a expirat și ajutorul de șomaj. Demuuult. Îți spun din adâncu’ sufletului meu că...n-am mai văzut un ban, hă,hă...Mai ciupesc și eu, de ici, de colo, da’...îi duc nevesti-mii, că...(iar plânge). --Te bate? --Ba bine că nu! (plânge). Că e cât un taur. Am fost orb, dom’le, când m-am însurat cu ea. Dacă am văzut-o
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
Aaa! De când stai acolo și asculți? - Ce-aveți măi? V-au apucat rău de tot pandaliile, ar trebui să mergeți la un psihiatru. Atunci fetele se repeziră la el și începură ,,să-l bată", trăgându-i câte-o palmă sau ciupindu-l. - Du-te-n colo de nărod ce ești. - Auu! Auu! Auu! Lăsați-mă-n paceee! La un moment reuși printre hohote de răs să le întrebă pe fete: - Mă, auu! Hai! Auuu! Nu mai dați! Haideți nebunelor, nu veniți
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
Dar niciuna nu vine dintr-o zonă stilistică și motivică fixă, delimitată, nici nu lasă urmă îngustă după ascultare căci o parte a inimii rămâne mai departe în umbra cântecului lui Pepe, auzindu-se profund interior și după ce el tace, nemaiciupind urechea. Aceste cântece mișcă gândurile în ele și le cufundă într-o poveste unde rămân neclintite căci se potrivesc în măcar o parte de destin al fiecăruia, în măcar o clipă de viață sufletească, o clipă de surâs, o clipă
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
capitala. - Cam mulți hoți pentru o singură țară ,reflectez plin de tristețe. Dumneata ești mai avantajat,că poți să-i tunzi ! - Ce să-i tund domnule,ăștia trebuie rași definitiv. Nu intra ei pe mâna mea !spune plin de furie ciupindu-mă cu foarfecă de ceafa..... Ei,gata și povestea,gata și tunsoarea !Ce zici,rămâne așa? Îmi pun ochelarii și constat că altă variantă ,oricum nu mai aveam, fiindcă nu mai aveam nici par. Doar o fată rotundă și-un
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
Zâmbiți vă rog.. Încă odată. Așaaa. Mulțumesc. Zâmbiți, vă rog... zâm... zâm... zâm... zât! Ptiu că asta nu-i a bună. În viața mea n-am mai văzut o moartă care să zâmbească la fotograf (strânge pumnii, închide ochii, se ciupește, își trage palme din ce în ce mai tare). Nu visez. Sunt treaz. Treaz și nemâncat. Iar ea e moartă. Moartă definitiv. În rest nimic. CUCU (în prag) : Aveți nevoie de ceva? S-a întâmplat ceva? FIRICĂ: Ce să fie? Nu e nimic. Asta
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
face prostia, să-l subestimezi! E imprevizibil. Și își iubește, enorm, copiii. - Ah! Plozii aia nesuferiți. Mai ales vipera aia mică de fiică-sa, e numai cu ochii pe el! - Și mai e guvernanta ... O provoca, rânjind. Lady Morgan îl ciupi nervoasă. - Să nu-mi vorbești de tărăncuța aia impertinentă. M.Joseph e cu ochii pe ea. - Normal. Doar i-a încredințat copiii, să aibă grijă de ei. Sau ... - Încetează! Mă scoți din minți. Trebuie să scăpăm de ea! Este toată
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
de la un loc de muncă la altul și se trezeau muncind fără contract la un moment dat, pentru că mutarea lor se făcea între șefii lor și prin perceperea de comisioane, care astfel se multiplicau într-o progresie ciudată care-i ”ciupea” din salariu în aceeași progresie. În România, tot ce se numea ”muncă”, însemna o relație cu Statul, și deci riscul neplăților era exclus, iar o amânare a termenului de plată nu însemna nicicum și o eventuală ”uitare definitivă a plății
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
simțit o tristețe profundă uitându-mă la toți trei, la tinerețea lor. Nu știu de ce m-am gândit la tinerețea lor! Seara, pe la opt, m-am întors acasă, m-am dezbrăcat de hainele iernii și am intrat în bucătărie să ciupesc ceva din bunătățile Crăciunului, când am auzit telefonul zbârnâind ca niciodată. De la capătul firului am auzit: «Aici e Stanley de la Saint Jerome, Paul a avut un accident grav la Saint Sauver și acum este aici, în spital, inconștient!» Am fost
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
din porumbul rămas cu un an în urmă, fie cu câte o cană cu lapte cald. În fiecare seară, mamaie mă spăla și mă îmbrăca în pijama, mă culca învelindu-mă de teamă să nu răcesc sau să nu mă ciupească țânțarii în timpul verii, neuitând niciodată să-l înjure pe tata cu neamul lui, pentru că ieșisem mai mult “buzoiancă” decât de a lor. Fără să aștepte să o rog, de teamă să nu scot un țipăt, care se putea auzi “până în
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
spună!? -Să ne mai gândim...” * -Mi-a tăiat pofta de a mai scrie la român! -Păi... iubitule... această întâmplare nu cumva face parte din subiectul românului!? Nu suntem noi personajele!? -Ce român, draga!? E realitate! Doar nu trăim în ficțiune... Am ciupit-o de obraz. -Nu strânge, că mă doare... -Vezi, draga mea, noi nu suntem ficțiune... E realitatea pe care o trăim. * Nu mult după prânz a venit și Constantin. Înainte de a incepe lectură îi povestirăm cele întâmplate cu biletul. -Și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
se vede de la o poștă că este fata Mării! Erai așa de bună, că ne întrebam dacă nu erai mută. Fruntea mi se descrețea încet, dar buba pentru tataie rămânea. -Când veneați la noi, mă-ta-mare îi spunea Marii să te ciupească să plângi nițel; ne temeam că nu aveai glas. Și fericit că nu fusesem mută, tataie izbucnea în râs de răsuna tot câmpul. -Pe la un an, te-ai făcut rea, măi tataie! mi-a spus cu părere de rău
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]