433 matches
-
și continuă să sape. O grămadă de T-uri, apoi V și... bingo! „Vincennes, John.“ Relatări ale unor martori oculari - niște oameni de bine aflați pe plajă În noaptea aceea. Niște tipi de treabă, care l-au văzut cînd Îi ciuruia pe domnul și doamna Harold J. Scoggins, oameni săritori care i-au povestit - pe bani - lui Sid despre acea Întîmplare, oameni drăguți, care nu s-au dus la „autorități“, de teamă să nu fie „implicați“. Rezultatele analizei sîngelui, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mergi la Drept și să devii avocat, ca tăticu’ și ca Ellis. Nici o problemă cu banii: tăticu’ a cumpărat casa, tăticu’ ne plătește mariajul, tăticu’ o să plătească și școala. CÎnd o să citești ziarul și o să vezi că soțul tău a ciuruit doi hoți răi, o să crezi că ăia sînt primii pe răbojul lui. Greșit: În ’47 Jack, cruciatul drogurilor, a omorît doi oameni nevinovați - marele lui secret, pe care mai-mai că vrea să-l mărturisească dacă așa ar putea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înainte te Îmbrăcai ceva mai frumos. Jack se Întoarse și răspunse: — Înainte eram un fel de mahăr. — Ai vreo scuză pentru felul În care arăți? — Da. Azi am omorît doi oameni. — Înțeleg. Altceva? — Da. I-am Împușcat În spate, am ciuruit un cîine și am ușchit-o Înainte să apară superiorii mei. Și iată și o știre de ultimă oră: am băut. Ellis, treaba-ncepe să se-mpută, așa că hai să trecem direct la subiect. Pe cine vrei să mînjesc? — Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
afaceri. Revelație financiară: Patchett era proprietarul unei clădiri cu apartamente În Hollywood. Acolo a avut loc un ciudat schimb de focuri chiar În timpul masacrului de la Nite Owl. El, personal, recepționase apelul telefonic. Nici un suspect arestat. Materiale sado-maso Într-un apartament ciuruit de gloanțe de la parter. Administratorul susținuse că nu-l cunoștea pe proprietarul clădirii - era plătit prin poștă și Ed bănuia că cecul lui lunar venea de la o firmă fantomă. Știa numele de botez al chiriașului apartamentului - „Lamar“, un „tip solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vizitat la McNeil În 1953, chiar În perioada În care Pete și Bax Englekling l-au vizitat pe Mickey. Acum ție ți-e frică de Mickey, iar Van Gelder a găurit un tip numit Duke Cathcart și apoi l-au ciuruit și pe el În masacrul de la Nite Owl, ’te-m-aș pe el de celebru ce e-n toată lumea! Ți-a mai rămas suficientă minte ca să discuți chestia asta? Nici o luminiță nu clipi În ochii lui Goldman. Haide, Davey. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
conductă. Jack se răzgîndi: În statul Washington era frig și ventilația era pornită mai tot timpul, acoperind orice discuție. Verifică pereții și tavanul, În căutarea altor conducte - nimic -, apoi zona din jurul gurii de ventilație. Umplutură de ipsos aplicată neuniform și ciuruită de găuri subțiri chiar lîngă capacul de protecție. Izbi cu ciocanul pînă cînd doborî jumătate de tencuială și văzu bălăngănindu-se la capătul unei sîrme un mic microfon Învelit În ghips. Firul Îi scăpă din mînă, tras Înapoi În zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
păstrează niște hohote de rîs și pentru Jack Benny. Am nevoie de Johnny acum, dar nu-l pot localiza, pentru că se joacă de-a mama și de-a tata cu vedetele de film. Băieții de la francizele mele continuă să fie ciuruiți și am nevoie de Johnny ca să-și lipească urechea de pămînt, să afle ce și cum, dar macaronaru’ ăla cu bîzdîcu’ mare și-mpătimit de fofoloance ia-l de unde nu-i! Îi vreau reci pe muiștii ăia! Vreau ca nenorociții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
multe ca niciodată limuzine scumpe care trădează afaceri tenebroase, petreceri îmbelșugate și desfrâu. Orașul continuă să fie la fel de efervescent, plin de bună dispoziție si încredere, în ciuda vitrinelor zebrate cu dungi albe de hârtie, a grămezilor de moloz și a zidurilor ciuruite de schije, mitralierelor antiaeriene montate pe terasele blocurilor sau a sacilor cu nisip ce delimitează găurile negre ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle epoque nu poate să ascundă numărul prea mare de femei îndoliate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în clanță. Ajunși în fața camerei Ricăi cei doi se privesc o clipă, apoi izbesc puternic cu picioarele în zona mânerului. Ieșită din balamale, ușa se prăbușește peste scaunul frânt și el în bucăți sub violența loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
curge din abundență peste fața neagră. Se uită la ei cu ochi inexpresivi și dârdâie ca prins de friguri. Chemați sanitarul să facă ceva pentru el, ordonă Marius din fugă. La cabinetul medical, ușa e zvârlită la perete. Pereții sunt ciuruiți de gloanțe. Un fum subțire plutește prin cameră. Traversele din lemn ce blocaseră ferestrele sunt rupte sau arse pe jumătate în urma deflagrațiilor. De una din ele, atârnă pe spate cadavrul unui soldat neamț. Deasupra frunții casca este ruptă, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Maybach urlă asurzitor în timp ce șenilele sfarmă ziduri, strivesc mormane de moloz, distrug tot ceea ce poate fi socotit un adăpost cât de mic pentru eventualii supraviețuitori. Marius privește nemișcat cum unul dintre mastodonți trece foarte aproape de el. Urcă rapid pe laterală, ciuruie cu o rafală scurtă spatele ofițerului care se prăbușește peste marginea metalică a turelei, smulge siguranța unei grenade cu dinții, apoi o plasează prin trapa deschisă. Imediat, dinăuntru răsună țipete îngrozite. Sare rapid într-o groapă din apropiere. Nu așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dacă o biologie neglijentă a uitat să i-l aplice ca pe o a treia mînă, el și-a complectat singur lipsurile. ș...ț ŤOmul cu revolverulť distribuie gloanțe la orice oră din zi și noapte, în toate județele României, ciuruind harta țării cu focurile lui revoltate. Mai ieri era în București, ieri la Brăila, azi la Ploiești, mîine la Buzău. Dacă e frig - el trage. Dacă e cald - el trage. Dacă îl întrebi cît e ceasul, tot trage. Dacă nu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
internist din Ardeal după Hațeganu, e elevul lui... "Într-o zi lui Hațeganu, înlănțui el dând pe gât un pahar de vin, cât e el de mare, i-a făcut figura un țăran, care a venit la el cu plămânul ciuruit de oftică. I s-a arătat radiografia, nu și-a dat seama că țăranul era acolo, alături pitit în suita lui, și zice, moare, asta e, domnilor, moare!... După un an se întoarce țăranul sănătos și zice: domnu doctor, acum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am și poziția cea mai potrivită ca să vă ameninț!" Da, dar ia să ai un pistol-mitralieră în mână și să mă prinzi în munți, te-ași vedea eu că n-ai mai face cu mine teorii istorice și m-ai ciurui fără discuție, ca un dușman de clasă înrăit ce ești!" "De ce ași fi eu dușman de clasă? Faceți ipoteze cu pistoale-mitralieră și munți și asupra sentimentelor mele de clasă (deși știți din dosar că tata e muncitor), numai ca să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spate pentru a permite camerei de pe cască să transmită urmele luptei pentru persoanele rămase în blindat. ― Vibratoare, murmură. S-a tras în prostie. La postul de operații, Ripley se uită la Bucke. ― Victimele unei epidemii năprasnice nu se ridică să ciuruie cu vibrante pereții casei lor. Oamenii lipsiți de mijloace de comunicare nu se plimbă trăgând rafale de arme automate în toate părțile. Dacă așa au reacționat, au avut un motiv serios. Burke dădu din umeri, apoi se întoarse la ecrane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bip care păru asurzitor pe culoarul pustiu. Vasquez se răsuci gata de tir. Caporalul și operatoarea de criblor schimbară o privire scurtă, Hudson dădu din cap și se îndreptă încet spre o ușă întredeschisă și ieșiră parțial din țâțâni. Era ciuruită de vibratoare, ca și pereții. Comtehul se depărta și Vasquez se apropie de ușa distrusă. O izbi cu piciorul, pregătită de tragere. Atârnată de capătul unui corset flexibil, o cutie de derivație se legănă ca o pendulă, împinsă de vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și scoase pistolul. Percepu o mișcare deasupra: o formă grotescă se lăsa în puțul vertical superior. În clipa în care creatura cădea prin tunel, ea, se aruncă în lături și apăsă pe trăgaciul pistolului automat. Ființa sări spre ea; proiectilele ciuruiră capul și corpul scheletic. Vasquez apucase să-și încline capul într-o parte pentru a evita acul monstrului care se înfipse în peretele metalic, la doar două degete de obrazul ei. Goli încărcătorul armei în forma care se zbătea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
frumusețea oricând îmi doream, nimeni nu bănuia nimic. Acasă, lucrurile curgeau mai complicat. Locuiam cu iubita mea într-un bloc interbelic, de patru etaje. Corabia noastră de marmură și granit trecuse prin două cutremure (în ’40 și-n ’77), fusese ciuruită de gloanțele legionarilor baricadați pe Aleea Vulpache în ’41 și de câteva proiectile de TAB trase de-un soldat beat noaptea la „Revoluție“ și, ceea ce părea de necrezut, scăpase aproape nevătămată. Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe turci (astăzi, toți trei se întreceau pe statui și-n nume de străzi); recent, deasupra numelor apăruse și-o poză, cănită respectuos de comuniști. Vasile Roaită privea bărbătește spre sirena de care trebuia să se-agațe, înainte să fie ciuruit de jandarmi. Iar Filimon Sârbu, cu ochii lui de patiser chinez și freza ca o bonetă ETA, își dădea obștescul sfârșit, răcnindu-le hitleriștilor ce-i durea mai tare: „Trăiască Partidul Comunist Român!“. Uneori, salvatorii operau în echipe (ca trio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era cu totul adevărat, dar ce mai conta?) și-acuma vii liniștit și ne ții lecții? Dă-o-ncolo, că nu merge-așea!“ Zisesem așea, ca Sergiu Nicolaescu în Cu mâinile curate. „Nu știam că doare-așea.“ Comisarul comunist, onest, omenos, proaspăt ciuruit de gloanțele burgheziei. Hârâia acolo, eroic, făcut strecurătoare. Nu mă enervasem cu-adevărat, dar lăsam impresia că mi-au sărit papucii. Îmi modulasem și vocea, să sune urât. Așa (pardon, așea) și trebuia. Mihnea s-a înmuiat. „Gata, domne, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la altul, scărpinându-se în ceafă, după care și-au văzut mai departe de treabă la țevi și alambice. Gestul n-a trecut neobservat. Bandiții și-au ieșit din pepeni și, după ce i-au călcat în picioare pe imprudenți, au ciuruit toate cazanele cu focuri de armă, până n-a mai rămas nimic întreg. Apoi au sărit în două mașini și-au demarat spre Târgoviște, fără să ia nimic. Spargerea asta fără scop a fost și ultima. Pe seară, în timp ce deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dintre aripi, Calea Victoriei arăta ca o doamnă cuminte și distinsă. Și aici, povestea se bifurcă, plimbată în direcții diferite de uruitul motorului. După unii, Vitalian Robe ar fi fost rudă sau măcar prieten cu Baronul Roșu, asul aviației germane, care ciuruia aparatele britanicilor în primul război mondial: în zilele senine, prin carlinga de sticlă și lemn, le fluturau urechile de la casca din piele roșie. De la Ploiești la Stalingrad, aparatul său făcea prăpăd și reușitele erau scrijelite pe aripă, între dungile crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ultimele două din ediția 1883. Originalele ar fi fost puse la păstrare, din spirit critic, invidie sau calcul. Cufărul cu minunății ar fi zăcut undeva în Iași, pe strada Episcop Rafail, până la primul război mondial, când clădirea ar fi fost ciuruită de Baronul Roșu și arsă din temelii în incendiul care a urmat. A opta scrisoare n-a fost găsită niciodată; nici nu se știe dacă a existat cu-adevărat. Se presupunea că ar fi scăpat pe piață câteva exemplare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne bulgăream în Herăstrău), mănușile maică-mii (ceaușiste, negre, din piele de porc), mănușile de-armată ale lui taică-meu (kaki, cu un deget, făcute-n ’53; insistase să le păstrez), mănușile bunicii Aneta (alea crem, pe care le-am ciuruit la fotbal). Zăceau toate pe cuier, aranjate pe schimburi și categorii. În fiecare an, îmi completam colecția, spre disperarea Mariei. Singurele pe care nu le sufeream erau alea de bucătărie: lipicioase, galben-cauciucate, ca niște cizme de lucru. Mândria colecției mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]