579 matches
-
cărora li se alătură livezile de citrice și de măslini, dar și vița de vie - toate împodobind relieful muntos - sunt bogățiile lor de agricultori și crescători de oi și de capre. Legătura corsicanilor cu cerul se face prin intermediul Vârfului Monte Ciuto, înalt de 2709 m. O tranzacție primită cu ostilitate În ziua de 15 mai a anului 1768, Republica Genova a vândut drepturile sale asupra Insulei Corsica regelui Franței, Ludovic al XV-lea. Câteva luni mai târziu și cu un an
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
a numit primar al comunei Cicracci pe domnul Dumitru Chipară Hâră. Alegerile desfășurate în comuna Caraharman au avut ca rezultat desemnarea ca membrii ai consiliului comunal a domnilor: Zehtin Bey Hasan, Halil Abdulah, Osman Ismail, Dumitru Hagi Stoian și Moise Ciuta 1441. Alături de aceștia, prefectul județului Constanța, i-a numit în componența consiliului comunal pe domnii Oprea Niculai și Mola Habil Mehmet. Primar al comunei Caraharman a fost numit domnul Zehtin Bey Hasan. Alegătorii din comuna Techirghiol i-au desemnat membrii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
strânge piept la piept... O auzi cum chiam-acuma Craiul sfatu-i înțelept! Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Împrejuru-ne s-adună Ale Curții mândre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalți cu steme-n frunte, Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte - Și pe teiul nostru-ntreabă: Cine suntem, stau la sfaturi, Iară gazda noastră zice, Dîndu-și ramurile-n laturi: O, priviți-i cum visează Visul codrului de fagi! Amândoi ca-ntr-o poveste Ei își sunt așa de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i drept, nu cât vreau eu. * Neamului cinstit și harnic, Pe furiș i-am „ras” busola. Și acum suspină tainic Pân’ s-o sfârși toată rola. N-ai bătrâni, cumpără-i iute! Sfatul vremurile dau. Mintea lor e-avânt de ciute, De cei tineri leacuri n-au. 20 ianuarie 2005 „Cine-mparte, parte-și face”. Nu e altul adevărul, Și de-ți place ori nu-ți place Chiar de sus e putred mărul. Unii zic: „Nerușinare!” Alții spun: „E-o simplă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
tu cel cu dreptatea adesea-ngenunchezi! Când îi suporți disprețul cu care te-a tratat Nu știe că din milă ori dragoste-ai ai cedat! Când tu știi adevărul și ei vor să-l răstoarne, Ei chiar susțin că-i ciută, iar tu o ții de coarne! Susțin neadevărul fiindcă nu le placi Sau pentru că ei nu pot face ce tu faci? Cu sufletele mici de spumă-înveninate Ades- ajung stăpâni pe vorbe-ți și pe fapte! Cu mintea un grăunte și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
capului macazul mă duce în gara vieții hărăzită... Nedumerire pe aripi necunoscute ți-ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins împreună spiță cu spiță... pribeag am întrebat dantelele crestate ce mărginesc cerul mi-au răspuns ciutele din tânguirile limbilor de clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse din goliciunea gândului de pană... dacă mă vei căuta m-am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iar în potecă și călcase cu luare-aminte neclintită jumătate de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere înstelările proaspete ale haitei de lupi. Erau opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunii. Acum ocoleau sălașurile ciutelor; de bună-samă chibzuiseră un plan și se aflau așezați undeva în bătaie și la vânat; deoarece lupii vânează întocmai ca și noi: unii ocolesc ciutele ori căprioarele mânându-le, iar alții stau în țiitori și le atacă. Țin socoteală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunii. Acum ocoleau sălașurile ciutelor; de bună-samă chibzuiseră un plan și se aflau așezați undeva în bătaie și la vânat; deoarece lupii vânează întocmai ca și noi: unii ocolesc ciutele ori căprioarele mânându-le, iar alții stau în țiitori și le atacă. Țin socoteală de direcția vântului și de configurația terenului. „Buni vânători“, îi laudă în gândul său Culi Ursake. Nu zăbovise nici aici; lăsase urmele lupilor. Număra el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vedeau subt el, în râpa afundă, câteva linii libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor proiectate pe păretele alb al malului. Se aflau cam la o mie cinci sute de pași. S-au mișcat în pripă și s-au dus în copce la deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o mie cinci sute de pași. S-au mișcat în pripă și s-au dus în copce la deal, drept sub streșina neagră a pădurii. Deci ursul venea asupra lor. Culi a stăruit cu binoclul, a mai cercetat în jurul locului ciutelor. Ursul nu s-a mai văzut. Totuși părea că se află acolo, undeva, un ochi care pândea oblic înapoi. Paznicul se scărpină în cap, nehotărât. Căută în juru-i puncte de sprijin, ca să deslușească locul unde se găsea. Nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
învreme cândiamu rimu erea numeleiana la noemvrie șaptesprezece veniți vă rog frumos ca săl vedeți aducând ajutor un domn medic am eu părere că să vie domnu doctor Micu carele au fost cu noi în focu bătăliei iar caprele și ciutele mărg bine au hrană și iarba e slabă ne mai având ce scrie salut cu respect Toma paznic vă rog mai aduceți otravă pentru lupi Greu de descurcat a fost rândul al cincilea: încarteluia licsan drumachi donuses crie Cu oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-o marți; spun bine bătrânii că ziua asta de marți nu-i bună de pornit treburi și de purces la drum! Doctorul se așezase alături de paznic și-i punea, cu glas amical, întrebări: În iarna asta, rămân caprele și ciutele fără stăpân. Ce zici, Culi? Ce să zic, domnule doctor? Cred că peste vreo săptămână ies eu să le priveghez. Ieronim Dragu interveni: Nu-i nevoie să te grăbești, Ursake. Îți dăm noi un ajutor. Însă ce fac eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dumnezeu, la loc de verdeață și de bucurie. Când a început a se muia viscolitura din ianuarie, Nicula Ursake era ieșit la slujba lui și nana Floarea socotea trecută primejdia. Iarna nu fusese nici prea lungă, nici prea aspră, dar ciutele și căprioarele suferiseră destul. Când paznicul de la Prelunci și-a scris raportul cătră domnii săi, a trebuit să însemne două ciute ucise la piscul lui Bara și una la șipotul Cernei și patru căprioare grămădite la Creanga Neagră. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la slujba lui și nana Floarea socotea trecută primejdia. Iarna nu fusese nici prea lungă, nici prea aspră, dar ciutele și căprioarele suferiseră destul. Când paznicul de la Prelunci și-a scris raportul cătră domnii săi, a trebuit să însemne două ciute ucise la piscul lui Bara și una la șipotul Cernei și patru căprioare grămădite la Creanga Neagră. Trebuie să mai fi fost și altele, pe care încă nu le descoperise. Chiar și pe acestea apucase a le afla din vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Neagră. Trebuie să mai fi fost și altele, pe care încă nu le descoperise. Chiar și pe acestea apucase a le afla din vreme Onu Bezarbarză. Omătul fiind viscolit și tare, lupii puteau fugi pe el ca pe pod, pe când ciutele se cufundau cu copitele lor; din pricina asta vânătorii aceștia crânceni le putuseră ajunge în anume locuri grele și le jertfiseră. Adevărat era că și acești vânători plătiseră în parte paguba, mâncând hoit otrăvit și rămânând ca niște viermi chirciți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
intrau pe ferestre și revărsau desișuri de frunze pe pereți. Începu să deseneze fructe pe care nu le cunoștea, mirodenii ce trebuiau descoperite în păstăi sau cuibărite în inima florilor necunoscute. Desenă mâncăruri pe care nu le mâncase vreodată: o ciută suspendată deasupra unui foc împreună cu un șir de ingrediente care aveau s-o transforme în ceva magnific, un păun sărind printre căței de usturoi, un mistreț captiv într-o junglă de arbori de papaya. Cepele creșteau mai mari sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o ciută strânsă grațios și sperios în faldurile adinei ale fustei mătăsoase. ... Și mai erau azi, într-un colț, un domn și o doamnă drept orice vizitatori. . . O pereche după toate aparențele. . . și când Mini se uită mai bine. . . o pereche deloc
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu din vreo stânjenire din preocupările lui, care nu se legau cu cele trecute, pe care Mini le-ar fi putut răscoli. Erau altele. Prezența lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând pe rând pe Mini și Hallipa, cu ochi lâncezi, punând rând pe rând mâna dezmierdătoare pe brațul lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și mai mult în tăcerile lui subterane. - Ce frumos! Ce frumoase sunt lucrurile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și mai mult în tăcerile lui subterane. - Ce frumos! Ce frumoase sunt lucrurile astea vechi. . . care nu înseamnă nimic. . . cum e femeia asta în toaletă de satin decoltată, într-o pădure, cu o ciută lângă ea și în spatele ei o perdea de catifea. Hallipa, cu acea brutalitate a bărbatului în curs de posesie, abia deghizată sub tonul convenienței, o contrazicea: - înseamnă mult!. Mult mai mult ca toate fleacurile de acum. Și cu un gest
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sub tonul convenienței, o contrazicea: - înseamnă mult!. Mult mai mult ca toate fleacurile de acum. Și cu un gest nervos peste măsură, făcu circuitul expoziției moderne alăturată cadrelor vechi. Buza îi tremura ușor subt fluturarea unui surâs disprețuitor. Doamna cu ciuta nu avea, desigur, nici o vină în iritabilitatea lui Hallipa; dar Eliza, ofensată în aprecierile ei artistice, se dezinteresa de Doru și își păstră toată curiozitatea pentru portretul doamnei în alb. Mini se văzu nevoită să comenteze tabloul: cei vechi, zise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de caracter sau de simbol. Subt chipul cât mai asemănat al modelului căutau a evidenția cit mai bine caracterul sufletului lui. Sau, sub trăsăturile lui convenționale, încercau să exprime o idee, un sens. - De ce o fi având doamna asta o ciută lângă ea și de ce o fi căzând o draperie de catifea peste o vedere de pădure? se mira Eliza neobosit. Hallipa își număra unghiile bine lustruite. Doamna Eliza îi șopti ceva într-o franțuzească aproximativă. Răspunse încet că-1 doare capul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu forme indecise. Totul aruncat pe ea în grabă și fără îngrijire. Părul descrețit de umezeală atârna in jos. Aceleași cauze le produceau efecte contrarii. Era multă expresie în acesle aspecte. Dar doamna Eliza ținea mult la misterul Damei cu ciuta. îngăduitoare, Mini afirmă că e un tablou care are și simbol și caracter. Mini se uită spre Hallipa, care fixa panoul. Nu auzise ce spuneau, dar se vede că buna lui creștere îl îndemna să se amestece în vorbă. - Ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute cu zâmbet jind, pe buzele răsfrânte. Noaptea și-ascunde fața în pământ și roua îmi adoarme pe mormânt. Sălaș de așteptări Scrijelesc pe scoarța ruginită, începuturi; am așteptat să mă alinți cu asfințituri, agonizând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zi carne de cerb lopătar, adusă de tată-său care se lupta cu dăunătorii sălbatici ce făceau prăpăd În lanurile bogate ale Întregului popor. Pe atunci fuseseră aduși de către autorități de la vecinii de peste Dunăre o mulțime de cerbi lopătari cu ciutele lor În pădurile din jurul Satului cu Sfinți. Mari dregători din conducerea de partid și de stat veneau la vânătoare și armele lor se auzeau zile Întregi. Însă socotelile celui care avusese ideea cu importul de cerbi lopătari nu se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu lapte sau carameaua, pac! una În frunte, pe urmă cuțitu’ la gât și gata cu dăunătoru’! Să vă spun drept, mi s-a și aplecat de la atâta carne prăjită. Tata zicea că, cu o singură caramea, a omorât trei ciute, că după ce le altoia cu ciocanu’, le-o scotea din bot, ca să nu facă risipă.” Jivinoiu Îl luase pe după umeri pe Mititelu așa, ca un părinte, și-l trăsese din potecă, undeva la fereală de ochii și urechile celorlalți copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]