335 matches
-
civil 37 2 civili civil 4 2 civililor civil 1 2 civilis civilis 2 2 civiliser civiliser 1 2 civilisirten civilisirten 1 2 civilitate civilitate 1 2 civilitatea civilitate 1 2 civiliza civiliza 4 2 civilizare civilizare 3 2 Civilizarea civilizare 1 2 civilizării civilizare 1 2 civilizat civiliza 2 2 civilizat civilizat 16 2 civilizată civilizat 14 2 civilizate civilizat 31 2 civilizatei civilizat 1 2 civilizați civiliza 1 2 civilizați civilizat 2 2 Civilizația civilizație 1 2 civilizația civilizație
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
civili civil 4 2 civililor civil 1 2 civilis civilis 2 2 civiliser civiliser 1 2 civilisirten civilisirten 1 2 civilitate civilitate 1 2 civilitatea civilitate 1 2 civiliza civiliza 4 2 civilizare civilizare 3 2 Civilizarea civilizare 1 2 civilizării civilizare 1 2 civilizat civiliza 2 2 civilizat civilizat 16 2 civilizată civilizat 14 2 civilizate civilizat 31 2 civilizatei civilizat 1 2 civilizați civiliza 1 2 civilizați civilizat 2 2 Civilizația civilizație 1 2 civilizația civilizație 41 2 civilizație
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
civil 4 2 civililor civil 1 2 civilis civilis 2 2 civiliser civiliser 1 2 civilisirten civilisirten 1 2 civilitate civilitate 1 2 civilitatea civilitate 1 2 civiliza civiliza 4 2 civilizare civilizare 3 2 Civilizarea civilizare 1 2 civilizării civilizare 1 2 civilizat civiliza 2 2 civilizat civilizat 16 2 civilizată civilizat 14 2 civilizate civilizat 31 2 civilizatei civilizat 1 2 civilizați civiliza 1 2 civilizați civilizat 2 2 Civilizația civilizație 1 2 civilizația civilizație 41 2 civilizație civilizație
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de pildă), precum "doamnele" seniorilor adorate în taină de cavalerii rătăcitori. Și fiindcă tot veni vorba, se cuvine menționat faptul că "idealizarea" pe care o presupune orice formă de amor curtenesc are la bază, după cum arăta Norbert Elias în Procesul civilizării, un sentiment de frustrare generat de conștiința inferiorității sociale și economice a adoratorului (a bărbatului, așadar)120. Idealizarea femeii generează, apoi, pe lângă propensiunea (masochistă) către servitutea voluntară, și fenomenul "dorinței triunghiulare", analizat de René Girard într-un studiu cândva celebru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Imaginarul spațiului privat. Imaginarul spațiului public, Editura Aula, Brașov, 2004. Dobrogeanu Gherea, Constantin, Studii critice, I, Bucuresci (București), Tipografia Românulu, Vintila C.A. Rosetti, 1890. Dragomirescu, Mihail, Scrieri critice și estetice, Z. Ornea (ed.), E.P.L., București, 1969. Elias, Norbert, Procesul civilizării. Cercetări sociogenetice și psihogenetice, vol. I-II, traducere de Monica-Maria Aldea, Editura Polirom, Iași, 2002. Finné, Jacques, Des mistifications littérraires, José Corti, Paris, 2010. Fix, Florence, Le mélodrame: la tentation des larmes, Éd. Klincksieck, Paris, 2011. Girard, René, Minciună romantică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
moft") și care i se dăruise firesc ("dragostea i se părea un act natural"). Eminescu "o mângâia pe păr; uitase de Veronica", apoi se plictisi repede "femeia trebuie să fie fructul ce se refuză mâinii întinse". 120 Norbert Elias, Procesul civilizării. Cercetări sociogenetice și psihogenetice, vol. I-II, traducere de Monica-Maria Aldea, Editura Polirom, Iași, 2002. În opinia autorului, lirica trubadurilor are la bază o realitate socială specifică, reflectată în "relația bărbatului situat inferior din punct de vedere social față de femeia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fost o cultură "moldovenească" deosebită; sau în vremea formării culturii românești, care coincide cu formarea statului român, cu alte cuvinte, până piesa sa proprie - Băcălia ambițioasă -, ambiția mahalalei de a se ridica mai sus, de a-și da aere de civilizare, punând în legătură această "ambiție" cu o însușire general omenească, cu dorința omului de a se ridica tot mai sus: explică ridicolul, grimasele etc. societății din vremea sa prin această ambiție înnăscută, plus amestecul de civilizații; analizează tipurile, de pildă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a atrage atenția clasei boierești asupra literaturii populare culeasă de Alecsandri. Pe când bărbații purtau ișlice și vorbeau grecește, femeile se civilizase, vorbeau franțuzește, cântau din clavir și... flirtau cu bonjuriștii. Așadar, femeile s-au civilizat întîi, și cum procesul de civilizare nu se face, la începuturile lui, fără oarecare ridicol, între ele s-or fi găsind mai multe "prețioase" și de aceea autorii vremii, poate fără să-și dea seamă, au întrupat atât de des în femei ridicolul semicivilizației. 1 Scrisori
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Închid paranteza. Alecsandri n-a uitat, în Iorgu de la Sadagura, nici pe evrei (Ițic zaraful, care se laudă că are "perciuni sudiți", supus străin), nici pe nemți (baron von Klaine Swabe. La C. Negruzzi, e baron Flaimuc), care, la începutul civilizării țării, au fost printre aceia care au importat această civilizație, ca medici, ingineri și alte profesiuni mai modeste etc. Un singur lucru n-a criticat Alecsandri în Iorgu de la Sadagura: pretenția scriitorului fără talent, care a format mai ales obiectul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
constituie" astfel "o unitate organică" (Râmbu: 2001, 38). Putem distinge acest organicism în concepțiile lui Bălcescu asupra națiunii, recuperate mai târziu cu fidelitate de către Ceaușescu, dar încastrate, de data aceasta, pe un soclu leninist. În continuare, romanticii susțin că "misiunea" civilizării omenirii trebuie să aparțină unei elite spirituale. Chiar dacă elita aceasta este gândită în termeni mai degrabă conservatori (exclusiviști), partidul de tip leninist poate fi considerat la rândul său o elită, de data aceasta inclusivistă, având misiunea de a civiliza lumea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
formă de libertate, de descătușare, de evaziune dintr-o lume dominată de constrângeri, tipare, restricții sau norme? Teatrul este ceea ce fiecare găsim în el... Pentru artist, teatrul e dialog și comunicare, pentru public teatrul poate fi delectare, inițiere sau chiar civilizare. Teatrul, în general, nu are un singur sens și nu suportă o singură definiție. Pentru mine teatrul este neliniște și înțelegere, revoltă și compasiune, deci, stare de veghe în care sunt implicat, deopotrivă, ca martor, acuzat, procuror și judecător, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ați montat peste 100 de spectacole, dar niciunul la Sibiu. De ce tocmai acum ați ales teatrul de aici? Sunt în premieră. Am văzut ediția de anul trecut a Festivalului Internațional. Am fost cucerit de tot ce se întâmplă aici, de civilizarea și înnobilarea orașului prin ceremonialul teatral. Îl cunosc pe Constantin Chiriac de când era student, îi cunosc harul și energia. Am vrut să lucrez în teatrul lui, în această direcție exemplară de management. I-am spus: "Ai spectacole extraordinare, recunoscute în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
succes. în concluzie, având în vedere că inițial, copiii sunt atrași de murdărie (indiferent în ce forme se concretizează aceasta), adică sunt misofili (Stekel, 1995), instalarea corectă a controlului sfincterian este pentru părinți un trofeu prețios pe drumul contorsionat al civilizării copilului. Practicile masturbatorii (onaniste) sunt destul de răspândite, în intervalul dintre 3-5/6 ani, denumit stadiu falic în vocabularul lui Freud (1991, 1994a), chiar dacă are unele premise firave în etapa anterioară, ceea ce a determinat o pe F. Dolto (1993) să opereze
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
marelui segment de adolescenți primitivi și violenți trebuie acționat altfel, nu doar cu intervenția simptomatică a poliției, e clar (nu e prea clară eventuala strategie generală de urmat). Pentru prima dată însă, de aceste sărbători, am înțeles că, pînă la civilizarea segmentului juvenil aflat în îngrijorătoare derivă, e nevoie măcar de forțe polițienești redutabile (și prin număr, nu numai prin competență). S-o fi gîndind, oare, cineva (acum, pînă nu-i prea tîrziu) și la "amănuntul" ăsta? Măcar pe plan local
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă romantică. A te da, azi, în spectacol înseamnă pur și simplu a te discredita profesional. Lași această "servitute" curatorului, categorie de gust care, profesional, doar ea poate decide notorietatea. Și poate ostoi puseele egolatre. Internetul concură, și el, la civilizarea creatorului contemporan. În sensul unei afirmări cît mai discrete, mai de bun simț/de bun gust, dar și mai eficiente, în ultimă instanță. Dacă e să observăm totuși o anume recrudescență a spectacolului orgoliilor, s-o facem în perimetrul noilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ștefan cel Mare, încă de la sfârșitul perioadei sale de domnie) și retroproiective (de tipul mitizării în perioada pașoptistă a lui Mihai Viteazul). În funcție însă de categoria temporalității, pot fi interpretate ca: mituri arhetipale (atunci când arhetipurile se individualizează în narațiunile civilizării lumii) și inaugurale (cele strict referitoare la geneza cosmosului), continue (ontologice: aventura inițiatică a eroului), periodice (un exemplu: tema originii latine a românilor în discursul prozelit catolic), contemporane obiectului (mitul naturii divine a împăratului: cazul lui Augustus sau al lui
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și cu "sistemul semiotic al puterii" (cum îl numește Le Goff), care se creează pe baza "gramaticii" imaginarului. Spre exemplu, schema ceremonialului înscăunării (descris într-o cronică) se formează prin cumularea arhetipului (întemeietorul) cu narațiunea mitică (cucerirea unui nou teritoriu, civilizarea), cu ritualul (sacrificarea unui animal) și cu simbolul (heraldica, tronul, sceptrul, coroana); codurile scenografice, scenariile ceremonialurilor − primirea solilor, mazilirea, primirea domnului la hotar etc. − particularizează structurile "morfologice" ale sistemului general al imaginarului. Aceste formule, sau descrieri, sau sub-structuri narative se
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o cetate-stat sau de o capitală-stat nu se mai putea axa doar pe conceptele antice de armonie civilă sau de utilitate publică. Filosofia puterii precreștine a întâlnit decisiv noua teologie, care nu avea cum să asimilize complet planul greco-roman al civilizării lumii și religia militară, dar politeistă, a legiunilor romane. Noua spiritualitate, bazată pe ideea de întrupare a divinului - imaginea filială - avea să rezolve cu o altă argumentare, nu fără rezistență, crizele religioase și politice pe care imperiul lui Constantin I
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
trecerea de la comunitatea pastorală la cea ierarhizată după legea medievalității. Dragoș devine tânărul voievod, singurul în măsură să fondeze și să stăpânească peste o țară; destinul îi este prestabilit, căci, fiind purtător al însemnelor divine, reiterează actul creației și al civilizării lumii. El a fost ... ridicat domn și voievod și de atunci s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei. (Cronicile slavo-române 160) Cu mult mai atent la detalii, dar și la schemele și simbolurile narațiunii, Miron Costin, în Poema
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
separat de propriile instincte animalice. Oamenii, de asemenea, au trebuit să fie transformați pentru a-i face mai raționali, mai calculați și mai detașați. Crearea individului autonom și conștient de sine Însuși s-a dovedit a fi o mare provocare. Civilizarea naturii umane Astăzi, Îi Împărțim pe oameni În progresiști și conservatori. Cu numai câteva generații În urmă i-am fi Împărțit În moderni și de modă veche. În Evul Mediu târziu și era modernă timpurie, o categorisire diferită a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
moderne - condamnă ceea ce consideră a fi un comportament animalic, care Îi făcea pe oameni să nu se comporte mai bine decât bestiile tâmpite pe care le Îngrijeau. În Anglia, iar mai apoi În Franța și În alte părți ale continentului, civilizarea comportamentului a devenit atât o misiune, cât și o obsesie a clasei negustorești În formare, ajutată de Biserică și, Într-o mai mică măsură, de nobilime. A fi civilizat Însemna să fii manierat, bine Îngrijit, să-ți controlezi funcțiile biologice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să-ți controlezi funcțiile biologice și, În primul rând, să fii rațional și stăpân pe sine. Numai atunci când fiecare persoană putea să-și controleze propria natură animală ea va fi capabilă să-și exercite controlul asupra restului naturii. Procesul de civilizare a separat omul nu numai de propria sa natură animală, dar și de celelalte ființe umane. El a devenit o insulă autonomă, un agent liber, detașat, În control al corpului propriu și al spațiului său privat În lume. Omul a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
propria sa natură animală, dar și de celelalte ființe umane. El a devenit o insulă autonomă, un agent liber, detașat, În control al corpului propriu și al spațiului său privat În lume. Omul a devenit individ. Un proces similar de civilizare a avut loc În America În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pe frontiera de vest. Oamenii munților și alți singuratici trăind În sălbăticie, vagabonzi și cowboys, au fost remarcați și puși sub controlul predicatorilor, al reformatorilor sociali
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
septembrie 2003) susține cele afirmate anterior. Din Danemarca, profesoara Margareta Bertilsson a vorbit despre ,,abducție” ca element central În ,,pragmatismul lui Peirce”. Milan Jaros (Marea Britanie) a pus În discuție pseudomatematizarea și reîncadrarea socialului. Doi cercetători din Austria au analizat procesele civilizării și teoria evuluționistă. Ute Gerhard, de la Universitatea din Frankfurt, a comparat teoriile individualizării din perspectiva genului. Victor Fanciuk, profesor la Universitatea de Stat din Moscova, a examinat teoriile moderne ale societății. O profesoară din Polonia, de la Universitatea din Torun, a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prin raportare la sarcina comună. Din aceste interacțiuni, din acest „joc al mai multora” se naște Însă și cooperarea, asumarea responsabilităților, pot rezulta Întâlniri exemplare, legături afective, recunoașteri. Grupul e deci un spațiu comun care stimulează experiențe culturale, procese de civilizare și de umanizare, construcții socioafective ce generează nașterea unor contexte, o istorie comună. Dar poate deveni și spațiu al crizelor sterilizante și distructive, soldate adesea cu suferințe. Fiind atât de proteic, grupul se prezintă ca un spațiu al tuturor posibilităților
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]