386 matches
-
oamenii preferă lucruri palpabile, nu himere : Dacă în trecut gloria, puterea și bogăția orașului se întemeiau pe nisipurile mișcătoare ale viitorului, azi ele sunt ancorate în pământul ferm al prezentului (III, p. 80). Delphi a revenit la vechea sa bunăstare, clădită acum pe alte temelii. În chip semnificativ, s-au reluat spectacolele de teatru de altădată : în fiecare seară se joacă tragedii, adevărate farse ale destinului (III, p. 81). Gustul publicului se lasă explicat prin faptul că oamenii, ajunși la apogeul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cașin” (1963) ș.a., în care, pune un accent deosebit pe rolul factorilor geografici locali (variația altitudinii, fragmentarea reliefului, orientarea văilor și interfluviilor, gradul de înclinare a versanților și poziția acestora față de razele solare, gradul de acoperire cu vegetație, structura suprafeței clădite, în cazul așezărilor omeneștiă în generarea de particularități climatice pe areale restrânse, ca și pe analiza comparativă a datelor provenite din observații vizuale și instrumentale plurianuale ori din sondaje microclimatologice. În continuare, preocupările științifice, ale profesorului I. Gugiuman și ale
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
de primărie în bugetul exercițiului 1943/1944, a sumelor necesare, completate prin subvenții importante de Ministerul Afacerilor Interne. La data alcătuirii cazierului, clădirea abatorului era ridicată până la planșeu, din cărămidă, cuprinde cinci încăperi ce urmau să deservească abatorul comunal. Imobilul clădit este apreciat la 3671937 lei, iar terenul la 75200 lei. În perioada 1943 - 1944 s-au demarat lucrările de construcție a imobilului situat pe strada Prut, nr. 12 (în 1955ă, clădirea Abatorului (aparține Întreprinderii regionale a industriei cărnii, Iașiă, cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
la truverii francezi ai secolului al XII-lea, pentru ca, în cele din urmă, să se identifice cu "spiritul elegiac al Moldovei". Dar evoluția poetului nu s-a oprit aici, a "atacat" forma modernă a poemului, piatra cea nouă, unică, mișcată, clădită, dărâmată... Se discută și despre orfism, despre puterea simbolului, nu în ultimul rând despre limbajul poetic care extrapolează proporțiile firești la nivelul dimensiunilor impuse de magia cuvântului. La Emilian Marcu, poezia se împotrivește suferinței, dezordinii și violenței sufletești. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Widengren și alți colegi” - cf. Memorii II, p. 171. Despre aceeași vizită la Uppsala își va aminti și în 1970, când revine în Suedia cu ocazia Congresului de la Stockholm - vezi scrisoarea LXVI, în volumul de față. „Bisericuța veche, cea dintâi clădită în toată regiunea. Am vizitat-o în noiembrie 1957, cu Stig Wikander. Mormintele din curtea bisericii erau și atunci tot atât de îngrijite, cu flori destule, deși ne aflam la sfârșitul toamnei” - Jurnal I, 20 august 1970. 2. Constantin Daicoviciu (1989-1973): istoric
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Titus Popovici și alții!Ă -, dar avea grijă să atace, cu regularitate, vârfurile intelectuale din toate domeniile, ceea ce convenea și chiar producea entuziasm mai ales acelor mase de sute și sute de mii pe care îi „găzduiau” sutele de blocuri clădite tot de el în centura marilor orașe ale țării. Astfel au fost destabilizate „centrele orașelor”, iar vechii lor locuitori au fost pur și simplu sufocați, dacă nu sugrumați de acele sute de mii de țărani izgoniți de pe propriile terenuri și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vânăt deschis, cu grădiniți de trandafiri, o îngrijire care pare o întrecere necontenită. Maici, unele bătrâne, cu fețele liniștite, altele tinere, care te privesc în treacăt cercetător ca orice femeie curioasă trec drumul. Ca și la Agapia, biserici nouă acum clădite. Clădire nouă și ziduri de chilii din jur. Clădiri nouă am văzut cât lumea și n-am nici-o dorință să le cercetez cu deamănuntul și pe-acestea. Sunetul clopotului totuși se împrăștie dulce în sfârșitul liniștit al zilei, și satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Lima a mai adus o surpriză pentru mine, după aproape 24 de ore a mai apărut un tânăr în ambasadă. M-am pomenit cu el în biroul meu. Era un bărbat de până la vârsta de 30 de ani, jovial, bine clădit, asemeni unui sportiv de performanță. S-a prezentat politicos drept reprezentantul economic al R.S. România la Bogota. Era singurul oficial român în Bolivia. Am fost plăcut surprins de tinerețea lui, de modul civilizat cum s-a prezentat și foarte sincer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu numeroase implicații pentru România postbelică, avea să-și pună amprenta și asupra evoluției Atelierelor Nicolina, redenumite acum „Ilie Pintilie”, după numele luptătorului comunist din perioada interbelică, stins în floarea vieții și transformat într-un adevărat simbol în lumea nou clădită. Anii ’50 au adus schimbări profunde pe toate palierele. Reconstrucția țării era dublată de cea a unui nou tip de om - homo sovieticus, după o faimoasă expresie a nu mai puțin celebrului Aleksandr Zinoviev, și de răsturnare a ierahiei valorilor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
polon, Fălciu „care fusese mai înainte un orășel populat”, nu mai avea în 1759, după ce îl ruinaseră tătarii „decât vreo zece - douăzeci de case”. Șapte ani mai târziu, în 1766, un alt călător poposea, de astă dată, „în orașul nou clădit - Fălciu”. După șase ani (1765), Toma Alexandrovicz, diplomat polon (podkomori al curții regale și sol extraordinar la Poarta Otomană), conducea o misiune la Istanbul. În Jurnalul anonim al soliei (1766), călătorul polon relatează că pornind la drum în dimineața zilei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Eră prin care urcă, trainică și demnă, România!“ („Urcând spre comunism“, România liberă, 26 ianuarie 1987) „Mândria, Libertatea noastră-ntreagă Partidul, Ceaușescu, România nseamnă Și tot ce crește-n țara asta, luminos se leagă De forța viitorului, ce-n zbor clădit ne ndeamnă.“ („Lumina lumii noastre“, România liberă, 31 decembrie 1987) CROHMĂLNICEANU Ov. S. Autocritica unui valet (nota V. I.) „Redactorul-șef al Vieții românești, tolerând în paginile revistei pătrunderea unor concepții estetice burgheze, s-a făcut vinovat de abateri grave
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
au sosit trudiți, dar fericiți de excursia făcută în ziua aceea, când au fost puși la culcare, au avut multe de povestit părinților. Și încă multe zile după aceea. CAPITOLUL X Școala Motto: Să punem la temelia școlii noastre Înțelepciunea clădită pe cele trei fiice ale sale, Credința, Nădejdea și Dragostea... (Andrei Șaguna) În lucrarea sa «Școala poporană din Făgăraș», cercetătorul C. Stan ne vorbește despre începuturile formelor de instrucțiune în școlile din Țara Oltului folosind foarte plastic cuvintele evanghelistului: «La
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Mare), așa cum se înfățișa în prima jumătate a secolului trecut. Turnul care se vede figura pe atunci la întrarea în curtea bisericii Trei Erarhi. Îndărătul prăvăliilor, astăzi dispărute, apare silueta bisericii. Pag. 76. Biserica Trei Erarhi, așa cum se vede astăzi. Clădită, din piatră și marmură, la 1639, din grija lui Vasile Lupu, cu o artă și un lux care au făcut obiectul admirațiunei contimporanilor, biserica aceasta a avut de suferit, nu numai dureroasele injurii ale timpului ci și pe ale oamenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o veche inscripțiune în grecește, de pe zidurile interioare ale bisericii. Neculai Costin arată, în Letopisețele sale, că Hlincea ar fi fost la început închinată unei mănăstiri grecești de la Arghiro-Castro; iar în timpul lui Duca Vodă ea a trecut pe seama mănăstirii Cetățuia, clădită, după cum se știe, de acest domn. Astăzi Hlincea este un simplu loc de popas, destul de pitoresc dar și destul de trist, pentru cel ce caută să cerceteze trecutul Moldovei și al Iașului. (După "Albumul României", Alexandru Antoniu 1893) Pag. 121. Stema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ajutor scamatoricesc, fără amplificatori mecanici, și filmul intră astfel purificat pe ultima sa sută de metri, cînd pur și simplu își deschide larg inima. Ca orice poveste bună cu fantome (începînd cu ale lui Henry James), Orfelinatul are inimă e clădit pe emoții adevărate. Căutînd pe cineva care să fie dispus să creadă că fiul ei a fost răpit de fantome, Laura se întîlnește cu alți oameni care au pierdut ființe dragi și au continuat o vreme să le simtă prezența
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fotografiată! La încheierea Festivalului nemții au organizat o mare recepție pe un vaporaș de agrement, pe Muggel See. Mâncare și băutură "ca în vest", o vreme superbă, atmosferă destinsă. Frumoasele noastre străluceau, iar băieții "ai noștri ca brazii" înalți, bine clădiți, în costume închise și papion! La un moment dat vine la mine directorul de protocol de la "Cinematografie" și mă întreabă dacă artiștii noștri sunt cumva supărați de ceva, întrucât nu "trecuseră pe la bar" deloc, așa cum o făcuseră, în repetate rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
falsă impresie, însă când am ieșit pe autostradă cam oscila cu volanul, așa că i-am spus să "tragă pe dreapta" și am preluat eu "conducerea". Era întotdeauna la momentele "oficiale" pus la patru ace și la înălțimea lui era bine clădit, iar datorită cărților căpătase și o față de "intelectual", așa că arăta foarte bine. Când am ajuns la "obiectiv", unde eram așteptați afară de întreaga conducere, directorul și ceilalți s-au repezit să-i strângă mâna șoferului, care stătea pe locul "de protocol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de zmeură și de plante cu ciorchini și să traversezi podul spre casa cu coloane albe a unchiului, ce se Înălța singuratică pe deal. Moșia Rojestveno, Împreună cu un sat mare purtând același nume, Întinderi vaste de pământ și un conac clădit sus, deasupra râului Oredej, pe șoseaua spre Luga (sau Varșovia), În districtul Țarskoe Selo (actualmente Pușkin), la aproximativ șaptezeci și cinci de kilometri sud de St. Petersburg (actualmente Leningrad), era cunoscută Înainte de secolul al optsprezecelea sub numele de domeniul Kuroviț, din vechiul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dovedit deloc darnică. Cam aceștia erau pasagerii „corabiei” cu care am călătorit timp de 17 ani. Remarcabilă era pivnița locuinței de pe Florilor, o locuință „cu lemne” (în comparație cu cea de la Cluj, nu avea nici parchet, nici gaze). O pivniță mare, bine clădită, cu pereți și bolți de cărămidă, curată, cu pământ pe jos, bine bătătorit, ceea ce o făcea mai primitoare și mai plăcută decât dacă ai fi călcat pe un strat de beton. Ar fi fost și mai mare dacă în fund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu motor cu vapori. Dar gata, că e timpul să urcăm în arborele genealogic. Bunicul după tata, Ilie Brumă împreună cu fratesău, Tache, veniseră din Perieni, județul Lăpușna. Se pare că fugiseră nu de fete, că erau bărbați frumoși și bine clădiți, dar refuzaseră ideea de a îmbătrâni în armata rusă. Ilie s-a însurat cu Maria, fiica preotului ștefan Istrati și între cei patru copii unul s-a numit Iorgu, tatăl meu. Sa însurat cu Maria, fata lui Ion Mihai din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
falsă impresie, însă când am ieșit pe autostradă cam oscila cu volanul, așa că i-am spus să "tragă pe dreapta" și am preluat eu "conducerea". Era întotdeauna la momentele "oficiale" pus la patru ace și la înălțimea lui era bine clădit, iar datorită cărților căpătase și o față de "intelectual", așa că arăta foarte bine. Când am ajuns la "obiectiv", unde eram așteptați afară de întreaga conducere, directorul și ceilalți s-au repezit să-i strângă mâna șoferului, care stătea pe locul "de protocol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
deosebit prin frumusețe și spirit, cu excepția văduvei arhiducelui Carol Ludovic, unul dintre frații împăratului, soacra arhiducelui moștenitor. Arhiducesa Maria Tereza era frumoasă, rasată și avea o educație rafinată. Putem spune că se desprindea din grup și Maria Annunziata, călugăriță, bine clădită și purtînd titlul de primă arhiducesă a Imperiului. Acești membri ai Familiei Imperiale erau răspîndiți departe de Viena, în reședințe de țară sau orașe de garnizoană; diplomații nu prea aveau ocazia să-i zărească pe acești zei din Olimpul Habsburgic
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Bucu reștii de la est la vest. Dacă plecai de la Dâmboviță spre șoseaua Kiseleff, Calea Victoriei, pe atunci Podul Mogoșoaiei, avea cu totul un alt aspect. Cititorii vor judeca.99 Pe stânga, casa Barbu Păltineanu 100 nu exista, în locul pe care e clădită era Liceul Sf. Sava. Casa din colțul stradei Râureanu, în care se află instalată Librăria Ignatz Hertz nu exista. În loc era o căsuță joasă fără etaj, în care se afla cel mai bun birt de mâncări orientale, vestitul pe atunci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Esarcu, s-a pus la cale ridicarea actualei clădiri a Ateneului Român. Ateneul este ridicat pe fundațiile circului.152 Hotelul Athenée Palace a fost clădit relativ de curând.153 De aici și până la Piața Victoriei transformarea este minimă. Din nou clădite, în locul a ceea ce era în 1871, sunt un număr restrâns de case, precum: casele din dreapta și din stânga bisericii Albe, casele din dreapta și din stânga străzii Piața Amzei; casele Anagnostiadi; casele din fața Căii Grivița și cele retrase cu șase metri din fața Ministerului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se făceau petrecerile, unde mergea lumea să chefuiască; unde se întâlneau amorezații și cântau prin tufișuri lăutarii. Astăzi a dispărut grădina Ioanid, cu serele sale calde și cu pomii săi roditori din speciile cele mai renumite: astăzi, grădina, parcelată și clădită, a devenit Parcul Ioanid.10 La 27 august a murit, în spitalul Pantelimon, după o lungă și crudă boală, în cea mai neagră mizerie, fără familie, fără ajutor de nicăieri, în mijlocul nepăsării generale, poetul Dimitrie Bolintineanu. [anul 1872] 197 prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]