371 matches
-
încercăm cu judo? Dar trebuie să aibă și ei brațe. ― Au, afirmă sec Ripley. ― Nu sunteți neajutorați ca bebelușii, Hudson, răspunse Gorman. Aveți alte arme. ― N-ar putea fi o idee rea, murmură Dietrich. ― Ce? Folosim celelalte mijloace de apărare? clănțăni și Wierzbowski. ― Nu. Hudson, în pielea goală ca un bebeluș nou-născut. Nici o creatură n-o să-i reziste. ― ' Te-n cur, Dietrich, strigă comtehul. ― Nici o problemă. Oftând, meditehnica scoase încărcătorul din armă. ― Doar aruncătoarele de flăcări, preciză Gorman. Toate armele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Mulți se dau rasiști, dom’ne, în țara asta.“, îmi explica frizerul meu odată, „Da’ eu o zic pe față: mie nu-mi plac străinii!“. Era un bătrânel uscat, cu ochii apoși și-un păr alb bogat, fără implant; când clănțănea din foarfecă, te treceau apele. L-ai fi așezat undeva în al doilea război mondial, călare pe-un tanc scăpat într-o mulțime de săteni ruși sau retras într-un buncăr din câmpia Rinului, strivind la întâmplare degete în menghină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Locuiam într-un apartament alb, care ne unifica spaimele și îngrijorările, ca o poveste de Crăciun. Frigul intra pe sub geamuri, tăios și reconfortant: câtă vreme îl simțeam, înghesuiți unul în celălalt pe canapea, eram vii, rezistenți, pe poziție. Iarna, jaluzelele clănțăneau în vânt, ca dinții proaspăt puși ai unui pensionar. N-aveam prieteni (puținii pe care i-am fi putut numi astfel urma inevitabil să fie pierduți pe drum), nu ne căsătorisem, nu făcusem copii. Trăiam cuminte, într-o nesiguranță liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
loc. Cheia s-a răsucit în broască și prima ușă s-a deschis cu binecunoscutul ei zgomot de lemn înțepenit și zdruncinat. Am ridicat cu grijă ușile metalice și-am împins dulapul din spate, amortizând mișcarea cu mâneca. Yala a clănțănit scurt, după care s-a fixat pe șanț. Dulapul decanului era din nou sigilat. Musafirul a introdus cheia și-n ultima încuietoare. Abia am apucat să sar sub birou. Cu un ultim efort, am tras coșul de gunoi și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aduși cu forța cu clasa aplaudau între părți, stârnind mirarea dirijorului. Ceilalți, cunoscătorii, picoteau în primele rânduri, împachetați în paltoane și haine țepoase de blană. Era prin ’88 sau ’89, dacă nu veneai cu vestă și izmene pe dedesubt, îți clănțăneau dinții. Doar Felicia părea să nu observe, elegantă, flou-flou, agățată onorabil de brațul meu. A doua oară, fusese mai greu. Luasem un premiu și mă pregăteam să încasez cecul. Festivitatea se desfășura tot iarna și tot la Ateneu, sala fremăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de zor lanterna printre foi și coperți, fără succes. „Așa e pe cupru. Efectul de dilatare.“ L-am lăsat să se-agite în continuare. Nu căutam unde trebuie. Căldura se evaporase din încăpere, țevile păcăneau de pomană; mai degrabă îți clănțăneau dinții. Prin ziare ți se explica săptămânal ce se întâmplase cu ea și unde dispăruse. Denumirile sunau palpitant, ca într-un film cu spioni: agentul termic, factorul K, coeficientul Ø. Oricând s-ar fi putut deschide ușa și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
totul. Călătoream cu vagonul doi, singur, calm, încărcat de frig și amintiri. Nimerisem un tramvai vechi, un soi de 21 de pe strada Lânăriei, înainte să demoleze casa din Vitejescu. Neîncălzită, tabla alb-roșie trăgea frig pe dedesubt. Urcam acum spre Grinzing, clănțănind din toate șuruburile și osiile; în curbe, vagonul din față părea că se smucește de rest, ca în desenele cu Placid și Muzo, când intră-n pom cu motocicleta și-i cad în cap lui Placid vreo douăzeci de mere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei înspăimântători, și-a căscat botul uriaș, și-a calculat mișcarea, s-a uitat bine și a înhățat reptila cu colții. Probabil că reptila s-a smucit puternic ca să scape, așa că Norma a mai înșfăcat-o o dată din zbor și clănțănindu-și fălcile de două ori, tot din zbor, și-a purtat-o prin bot, parcă încercând s-o înghită. Pielea scorțoasă a trosnit între colții ei; coada animalului și labele, care ieșeau dintre fălcile cățelei, se clătinau cu o iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai bine! spuse Lebedev zâmbind sarcastic. Înșfăcă cheia și dădu fuga în camera alăturată. Kolea se opri, vru să facă o remarcă, însă Lebedev îl trase după el. Ippolit îi privea pe musafirii care râdeau. Prințul observă că dinții îi clănțăneau, ca și cum l-ar fi scuturat cele mai puternice frisoane. — Cât sunt de ticăloși! îi șopti iar Ippolit prințului, cuprins de frenezie. Când vorbea cu prințul, se apleca spre el și șoptea. Dă-le pace; ești foarte slăbit... — Imediat, imediat... plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
8. Scrie un cvintet care să aibă ca titlu Ciocolata. *Sugestii de lectură: Citiți în întregime cartea și aflați adevărata poveste a fabricii de ciocolată. Citește cu atenție textul dat: „Era târziu dar eu nu mă gândeam să adorm. - Îți clănțănesc dinții, spuse Vitalis. Îți este frig? - Puțin. L-am auzit deschizând ranița. - Nu am o garderobă prea bogată, spuse el, dar uite o cămașă și o vestă în care te poți înveli după ce-ți scoți hainele ude. Apoi te
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
colțul nostru”, ne simțim regi și avem convingerea profundă, ca o formă a unei altfel de religii, a necesității noastre pe pământ, În Univers chiar, noi, cei care nu ne Înfricoșăm de „neînțelegere”! Da, bineînțeles, ne este frică, dinții noștri clănțăne „de spaimă și furie”, aici - acolo, la marginile abisului uman, „blestemați” cum suntem de a „ezita”, de a „Întârzia” acolo, la „margini”, incapabili de a fugi Înapoi, refugiindu-ne În cumintea turmă umană, incapabili de a ne desprinde privirile de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
face cursă cu mașina să strîngă, trece de la Toplița pînă spre Gheorgheni prin mai multe sate, le duce în Bihor, de acolo la export, s-au dus două zile de lucru, în loc să cîștig 60 de lei ori 160 de lei! clănțănesc rîsul să le marchez ticăloșiile, gălbiorii de toamnă mai uscați, cartofii de soiul nou, care nu mai este atacat nici de mană nici de gîndacii de Colorado! care a apucat sămînță mai mult dinspre Toplița, e bună să care pepenele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
grad, sau întîrziat în studii. Îl aborda: Uf, ce cald îmi este. Uite, am transpirat... Julieta trăgea bluza, ca omul să vadă că transpiră în... sîn. Cum nu avea sutien, omul vedea clar că... transpiră și dinții începeau să-i clănțănească de emoție. Efectul era devastator. N-ai o țigară? Omul avea două pachete, unul cu Carpați, altul pentru ocazii, cu Kent. Fata întindea mîna și lua pachetul: Te superi, dacă îl păstrez? Vai de mine, domnișoară, vă rog... Ești un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din lume-n lume și mă izbesc din gândire în gândire. Mor pentru pământ, ca să trăiesc în ceri254. Iată reacția poetului la moartea iubitei, descrisă veridic în varianta la Moartea Cezarei: Deodată ochii lui se oțărâră ... Dinții începură a-i clănțăni ca de friguri ... el se temea se temea de el însuși de păreți, își întinse mâna spre cadavru ... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
când iubește cu adevărat, Sărutarea l-a umplut de geniu și de putere creatoare 272. Concentrarea de sine și reacțiile vii ale copilului în fața morții iubitei sunt obiecte de studiu freudian: Deodată ochii lui se oțărâră... Dinții începură a-i clănțăni ca de friguri... el se temea se temea de el însuși de păreți, își întinse mâna spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cer, dădeau drumul unor urlete prelungi, lugubre, că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic și tânguitor de-ți sfârâia inima. Prin ăuitul lor... trimiteau zărilor, jalea lor. Alteori, mai îndrăznețe, haitele de lupi intrau în sat, clănțăneau pe acoperișurile șurilor, mirosind prada, ori hârjonindu-se prin ogrăzi ca în bârlogul lor. Chiar și ziua, în amiaza mare, apăreau la marginea pădurii și, stând pe coadă, neclintiți ca niște statui, se uitau cu privirea fixă spre sat. Era
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
știam cum să mă apăr de himerele ce-mi ocupau imaginarul cu întruchipări cât mai terifiante. Decăzusem la acea vârstă fragilă când nu făceam deosebirea între închipuire și realitate. Mă forțam să-mi revin din coșmar, dar nu reușeam. Îmi clănțăneau dinții, lovindu-se zgomotos unii de alții, întrucât eu vedeam mereu acel întuneric din care creștea un pericol iminent pe care nu știam cum să-l înlătur. Am sărit din pat și-am început să umblu prin cameră, pipăind sfios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
este vorba, a promis că va veni seara târziu și ne va ajuta să ne instalăm În camera oferită. S-a ținut de cuvânt și l-a Însoțit pe fiecare În parte la noul domiciliu. Eu am fost ultima - Îmi clănțăneau dinții de frică, dar el mă liniștea spunându-mi că dacă vom Întâlni o patrulă, fie nemțească, fie de jandarmi, o să le spună că duce o jidancă la jandarmerie. Când am ajuns alături de ai mei și de ceilalți am izbucnit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în timp ce soldații mergeau pe jos, ca să vadă și să se știe că n-am pierdut războiul numai din cauza superiorității adversarilor. Pentru cât de mari sunt pensiile militarilor, argumentele sunt pro și contra, dar a te compara cu armata americană, așa cum „clănțănea” un general într-o intervenție la televiziune, mi se pare de prost gust. Păi, în timp ce ofițerul american era pe frontul din Vietnam, din Somalia, din Irak, tu, ofițer român, erai la „cules de cucuruz”. E bine ca și cei cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
i-ai luat? Mișcă înainte! M-a scos în curtea din fața Zărcii. Zăpadă mare. Ningea de câteva zile. Fulgii îmi sărutau creștetul și obrazul ca într-o idilă tainică, fără să știe că sărutul lor de gheață făcea să-mi clănțăne dinții în gură. Tremurând, alunecam prin zăpadă și, împiedicându-mă de ceva ascuns vederii în zăpadă, am căzut rănindu-mi genunchii și palmele. La dreapta era Corpul gardienilor, unde se administrau pedepsele. Instinctiv m-am îndreptat într-acolo, rugându-mă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am reușit să-mi pregătesc o sticlă cu apă fierbinte care, împreună cu oboseala, m-au expediat rapid în somn. M-am deșteptat târziu, țeapăn și înghețat, și când m-am dat jos din pat, dinții s-au pornit să-mi clănțăne. Poate că eram înfricoșat de ceea ce-mi propusesem să săvârșesc în acea zi. Mi-am îmbrăcat lucrurile cele mai calde pe care le aveam la îndemână, plus puloverul de lână groasă, irlandeză, pe care mi-l dăduse sărmana Doris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost necesar să comand de pe acum taxiul. În ultima clipă m-a cuprins chiar un soi de spaimă exaltată la gândul că era posibil să fi întârziat prea mult. M-a năpădit o reală panică. Dinții au început să-mi clănțăne, degetele tremurătoare și stângace au început să rupă plicul, să smulgă scrisoarea, s-o despăturească. După care a trebuit să alerg la fereastră, ca să am mai multă lumină. „Dragă Charles, Am fi foarte bucuroși să vii să iei ceaiul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se lăsa mai curând ca un nor, întunecând orice dâră de lumină pe care ar fi putut-o oferi cerul crepuscular. Cădea o ploaie măruntă și cu toate că vântul nu sufla puternic, casa părea să se hurduce, să se zgâlțâie, să clănțăne, dârdâind și scârțâind și încordându-și mădularele, ca o corabie de lemn. Auzeam chenarele ferestrelor pârâind, perdeaua de mărgele clincănind, ușa din față trosnind, și o vibrație ușoară, ascuțită, a cărei sursă, după numeroase căutări, am descoperit-o în firul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu trase bine priza pe nas, că A. Chevrel strănută și, căzînd din carul cu fîn pe care-l aducea de la Pervenchères (Ornes), expiră. T12 În vîrful gării din Enghien, un zugrav a fost electrocutat. [P2] Se auzi cum îi clănțăne fălcile și se prăbuși pe marchiză. T13 [P1] Pe lacul din Annecy, înotau trei tineri. [P2] Unul, Janinetti, dispăru. [P3] Plonjonul celorlalți. [P4] Îl scoaseră la suprafață, dar mort. T4 și T11 nu conțin decît o singură frază tipografică, T9
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din Saint-Maur îndrăzni să refuze să le mai dea de băut. Aceștia îl loviră cu un pumnal indignat. (Fénéon) T34 Pisicuțele ar cumpăra Whiskas. T12 În vîrful gării din Enghien, un zugrav a fost electrocutat. [P2] Se auzi cum îi clănțăne fălcile și se prăbuși pe marchiză. (Fénéon) Ultimul cuvînt din T33 poate fi numit heterotop datorită hipalagăi care face să alunece sentimentul de indignare al familiei Blonquet asupra instrumentului agresiunii sale asupra bietului crîșmar. Scriind "pumnal indignat", Fénéon execută o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]