1,904 matches
-
nr.14) este un monument istoric și de arhitectură laică. Edificiul a fost construit între anii 1801-1807 după planurile arhitectului italian Carlo Justi. El reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului din perioada de trecere de la baroc la clasicism. A aparținut contelui Toldalagi Laszlo și soției acestuia, contesa Korda Anna. Biserica Reformată-Calvină din Orașul de Jos, denumită și Biserica Reformată cu 2 turnuri, situată pe Bulevardul 21 Decembrie nr.41, este unul din edificiile simbolice ale Cluj-Napoca. Biserica a
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
relevă mai elocvent adevărata ei vechime Palatul Teleki din Cluj-Napoca, str. M. Kogălniceanu nr.7 este monument de arhitectură laică clujeană. Edificiul a fost construit între 1790-1795, după planurile arhitectului Joseph Leder și aparține barocului târziu, cu unele elemente de clasicism[1]. Actualmente clădirea adăpostește Sala de lectură a Bibliotecii Județene „Octavian Goga” din Cluj-Napoca. Muzeul Țăranului Român, 1912-1938, arhitect Nicolae Ghyka-Budești. Șoseaua Kiseleff nr. 3 (foto 2). Edificiul este, fără îndoială, cea mai izbutită lucrare monumentală în stil neoromânesc, o
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
izbutită lucrare monumentală în stil neoromânesc, o reușită sinteză între arhitectura moldovenească și cea munteană. Planul de factură clasică, având un ax major de simetrie, se regăsește fără echivoc în alcătuirea fațadelor, în care pavilioanele de colț, viguros marcate, accentuează clasicismul compoziției. Turnul central, cu suprafețele sale de plinuri din partea mediană, echilibrează zona dantelată a logiilor, situată în registrul bel-etajului. Materialele durabile folosite, piatra și cărămida aparentă, contribuie esențial la punerea în valoare a detaliilor elegant desenate. Monumentală și expresivă, clădirea
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
a Evului Mediu, cu structura să ierarhică rigidă, dominată de economia agrară și sub puternică influență a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În decursul Renașterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură și artiștii înclinați spre clasicismul greco-roman. Noțiunea de "Renaștere" a fost folosită pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea de către istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluată de istoricul elvețian Jacob Burckhardt în lucrarea sa fundamentală "Die Kultur der Renaissance în
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
scris în greacă, au fost aduse din Bizanț în Europa de Vest, fiind cercetate. Umaniști ca Lorenzo Valla și Erasmus din Rotterdam militau pentru revenirea la originalul Noul Testament în limba greacă, ceea ce a deschis astfel calea spre Reforma Protestantă. Întoarcerea artistică la clasicism poate fi exemplificată în sculptură lui Nicola Pisano, iar pictorii florentini conduși de Masaccio s-au străduit să-i înfățișeze portretul cât mai realist, dezvoltând tehnici pentru a redă o perspectiva, lumina și umbre cât mai naturale. Filosofii politici, ca
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
vitalitatea. Se poate spune chiar că, pictorul a fost impresionat de maniera lui Tintoretto prin modul cum acesta din urmă a realizat semnificația gesturilor sau îndrăzneala miscărilor. Caracteristicile principale privitoare la tehnica și spiritul compozițiilor realizate de către Mișu Popp aparțin clasicismului în artă, ale cărui elemente sunt: predominanța valorilor exprimării plastice în comparație cu cele coloristice, evitarea grupărilor complicate cu reprezentarea cât mai limpede a valorilor energetice și tendința de a echilibra compoziția prin mișcări și contra-mișcări. Considerațiile referitoare la picturile murale ale
Lista picturilor murale din Satulung () [Corola-website/Science/335315_a_336644]
-
platina încrustată cu diamante cu aur și un număr mai mic de pietre prețioase. Modelele devin mai simple și sunt inspirate din natură. Bulgari se îndepărtează astfel de regulile stricte ale școlii franceze și creează un stil unic inspirat de clasicismul greco-roman, de renașterea italiană și de școala romană de producție a bijuteriilor din secolul al XIX-lea.. Boom-ul economic postbelic a permis revenirea creațiilor din metal alb încrustat cu pietre prețioase și mai ales cu diamante. La sfârșitul anilor
BVLGARI () [Corola-website/Science/316018_a_317347]
-
Taurida”). Această fructuoasă perioada din viața sa luă sfârșit când Goethe, spre stupefacția tuturor, părăsi Weimarul și plecă pe neașteptate în Italia, unde contactul cu operele de artă și vestigiile antichității face să se cristalizeze în opera sa de maturitate clasicismul, înțeles ca întoarcere la idealul de viață a culturii și civilizației elene. Lucrează la dramele "Egmont" și "Torquato Tasso" , care vor fi definitivate mai târziu. Anul 1786 se distinge prin faptul că Goetheva fi dezamăgit de situația sa, de relația
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
Apărută în Europa occidentală în jurul anului 1650, tonalitatea reprezintă o dezvoltare a sistemului modal renascentist în direcția gândirii verticale (armonice). Limbajul tonal a fost utilizat în permanență și perfecționat de-a lungul Barocului (de la data amintită până în jur de 1750), Clasicismului vienez (aprox. 1750-1810) și Romantismului (secolul al XIX-lea). După 1850, compozitori precum Richard Wagner și Franz Liszt aplică tonalitatea în apropierea cazurilor limită, prefigurând criză acestui sistem sonor de dupa 1900. În anul 1889, autorul francez Claude Debussy are ocazia
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
(n. 3 iulie 1728, Kirkcaldy, Scoția - d. 3 martie 1792, Londra) a fost un arhitect și decorator de interioare scoțian și părintele clasicismului britanic și reprezentantul principal al stilului Adam. În perioada 1754-1758 a studiat monumente antice în Italia și îndeosebi palatul lui Dioclețian din Spălato (Split), realizând volumul „The ruins of the Palace of Diocletian“, 1764. Pe baza acestui studiu arheologic a
Robert Adam () [Corola-website/Science/334154_a_335483]
-
antice în Italia și îndeosebi palatul lui Dioclețian din Spălato (Split), realizând volumul „The ruins of the Palace of Diocletian“, 1764. Pe baza acestui studiu arheologic a elaborat (împreună cu fratele său A. James 1732-1794) principii arhitectonice în care elemente ale clasicismului antic se îmbină în mod fericit cu tradiția engleză, dând naștere unui curent neoclasic („stilul Adam“) care va marca pentru mult timp dezvoltarea artei engleze.
Robert Adam () [Corola-website/Science/334154_a_335483]
-
locul lor - în studiul despre Eustatie Altini 7, din care nu știam decât numele. M-au interesat direct unele din judecățile d[umi]tale asupra începuturilor culturii noastre, asupra comunității grecești de la noi și din alte părți, asupra Vienei, asupra clasicismului și romantismului, după cum mi se pare de tot prețul restituirea pe care o faci cu Intrarea lui Veniamin Costachi în monahism 9 și analiza tabloului. Rețin pentru mine nu numai obligația de-a mă interesa mai mult de început[ul
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
științei, comerțului. Capela privată, cu o cupolă incasetată, căreia Domenico Merlini i-a găsit o formulare arhitectonică deosebit de expresivă, este susținută pe pilaștri liberi, ceea ce corespunde unui nou curent, care, în acea perioadă pătrundea, cu forță, în peisajul arhitectonic european: clasicismul. Seria de lucrări care au adăugat noi elemente acestei construcții se încheie odată cu anul 1644, când Coloana lui Sigismund suferă o nouă modificare, în stil baroc, după care își reia vechiul său loc, în Piața Palatului. Interioarele somptuoase și decorațiunile
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
onestitate și probitate științifică. Se cuvine să afirm că prima și cea mai însemnată revistă de folclor, Șezătoarea, a apărut la Fălticeni, între anii 1892-1929, grație eforturilor materiale, priceperii desăvârșite și iubirii nestăvilite a lui Artur Gorovei pentru „întâiul nostru clasicism”. Aici, în paginile acestei publicații, unice în Europa, se găsesc contribuțiile folcloriștilor din România și sunt restituite câteva mii de creații aparținând literaturii populare, în care se reflectă simțirea, gândirea și modul de a fi ale acestui popor atât de
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
reprezentate pe scenă. În limba greacă, unde este utilizat pentru prima dată, termenul “dramă", el însemna “acțiune". Genul dramatic (sau dramaturgia) cuprinde mai multe specii: tragedia, comedia, dramă, vodevilul, melodrama, tragicomedia ș.a. începând cu antichitatea greacă și până în renaștere și clasicism unde cele două specii pure ale dramaturgiei au fost tragedia și comedia. Aristotel împarte toate scenele tragediei în trei grupe: Sunt scenele succeselor și insucceselor, biruințelor și înfrângerilor, unde se perindează momentele de prevalența a unei acțiuni asupra alteia și
Structura textului dramatic () [Corola-website/Science/322438_a_323767]
-
În această perioadă a vieții sale admira proporțiile largi și volumetria cubică simplă a lucrărilor arhitectului Karl Friedrich Schinkel, care produsese la începutul secolului al XIX-lea numeroase clădiri în stil prusian neoclasic. În același timp, disprețuia fățis eclectismul, respectiv clasicismul aglomerat și eterogen al perioadei de trecere dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea.
Ludwig Mies van der Rohe () [Corola-website/Science/304382_a_305711]
-
unui conținut poetic (idei, sentimente) și cele care amestecau elementele primelor două categorii. În Evul Mediu s-a ajuns la împărțirea literaturii în: „humilis” (genul simplu, păstoresc), „mediocris” (genul evocând agricultorii) și „gravis” (genul sublim, având în centru eroii) etc. Clasicismul a impus separarea netă a celor trei genuri literare, în timp ce romantismul a optat pentru amestec. Tendințele actuale direcționează cercetările în sensul descoperirii unei puzderii de tipuri de creație, fiecare diferențiindu-se / asemănîndu-se între ele, în funcție de atitudinea specifică eului creator (aceasta
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
lumea muzicii. După epoca preclasică, reprezentată prin fiii lui Johan Sebastian Bach, în special Carl Philipp Emanuel Bach (1714-1788) și Johann Christian Bach (1735-1782), și prin Școala din Mannheim (Johann Stamitz, 1717-1757; Christian Cannabich, 1731-1798), cei trei mari compozitori ai clasicismului vienez - Haydn, Mozart și Beethoven - stăpânesc și perfecționează diferite genuri muzicale și procedee componistice, de la linia melodică populară, la polifonia barocă. Ei reunesc stilul galant și sentimental al muzicii preclasice cu diverse trăsături ale muzicii germane, franceze sau italiene, într-
Clasicismul vienez () [Corola-website/Science/311772_a_313101]
-
fapt a fost posibil și datorită sprijinului moral și financiar al aristocrației înstărite, protectoare a artelor (de ex. prințul Estherházy sau prințul Lobkowitz). Un rol important l-au jucat așa zisele ""Academii"", care organizau concerte publice. Unele opinii controversate privind clasicismul vienez În muzicologia germană există opinii diferite privind perioada istorică și reprezentanții clasicismului vienez. Asfel, Ludwig Finscher limitează "Wiener Klassik" la operele lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart din perioada 1781 până la 1803. Hans Heinrich Eggebrecht documentează prin detalii
Clasicismul vienez () [Corola-website/Science/311772_a_313101]
-
protectoare a artelor (de ex. prințul Estherházy sau prințul Lobkowitz). Un rol important l-au jucat așa zisele ""Academii"", care organizau concerte publice. Unele opinii controversate privind clasicismul vienez În muzicologia germană există opinii diferite privind perioada istorică și reprezentanții clasicismului vienez. Asfel, Ludwig Finscher limitează "Wiener Klassik" la operele lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart din perioada 1781 până la 1803. Hans Heinrich Eggebrecht documentează prin detalii muzicale amănunțite apartenența lui Ludwig van Beethoven la ""Wiener Klassik"". Pentru Carl Dahlhaus
Clasicismul vienez () [Corola-website/Science/311772_a_313101]
-
vienez. Asfel, Ludwig Finscher limitează "Wiener Klassik" la operele lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart din perioada 1781 până la 1803. Hans Heinrich Eggebrecht documentează prin detalii muzicale amănunțite apartenența lui Ludwig van Beethoven la ""Wiener Klassik"". Pentru Carl Dahlhaus, clasicismul și romantismul în muzică constituie o singură epocă, epoca clasico-romantică, unitatea între cele două stiluri fiind realizată de Franz Schubert.
Clasicismul vienez () [Corola-website/Science/311772_a_313101]
-
Swift publică primele lucrări. Una dintre ele, ""The Battle of the Books"" ("Bătălia cărților"), este un eseu pe tema disputei "cu privire la autorii antici și moderni", în care Swift demonstrează superioritatea anticilor, ceea ce echivala cu o adoptare a doctrinei literare a clasicismului. O a doua lucrare, ""The Tale of a Tub"" ("Povestea unui butoi"), este o colecție de eseuri pe teme religioase, în care autorul afirmă că nici una dintre formele existente ale bisericii nu este păstrătoare adevărată a creștinismlui primitiv. În cartea
Jonathan Swift () [Corola-website/Science/300836_a_302165]
-
concentrează pe calitățile esențiale ale obiectelor și ființelor. Realismul artei, ne îndeamnă la cunoașterea și redarea omului așa cum este, iar idealizarea ne arată așa cum ar trebui să fie, tinzând spre perfecțiune. Perfecțiunea în arta greacă ajunge la apogeu în perioada clasicismului, fiind o perioadă în care idealismul este la el acasă. Astfel templul este considerat un lăcaș idealizat, demn pentru o ființă perfectă cum este zeul. În sculptură, statuile de zei sau atleți sunt idealizate prin realizarea perfectă a trupului într-
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
bătrâni penru că aceștia erau imperfecți și nu erau compatibili cu idealul. "Arta greacă cuprinde 4 perioade de dezvoltare: - perioada homerică(sec. XII-VIII î.Hr.) - perioada arhaică (sec. VII-VI î.Hr.) - perioada clasică (sec. V-IV î.Hr.) care cuprinde 2 perioade: - clasicismul dezvoltat (sec. V î. Hr.) - clasicismul târziu (sec. IV î.Hr.) - perioada elenistică (sec. III-I î.Hr.) Arhitectura greacă urmărește realizarea unor construcții funcționale ce participă la organizarea orașelor- cetate. Pentru greci arhitectura exprimă spiritul raționalist al artei și se adresează unor
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
imperfecți și nu erau compatibili cu idealul. "Arta greacă cuprinde 4 perioade de dezvoltare: - perioada homerică(sec. XII-VIII î.Hr.) - perioada arhaică (sec. VII-VI î.Hr.) - perioada clasică (sec. V-IV î.Hr.) care cuprinde 2 perioade: - clasicismul dezvoltat (sec. V î. Hr.) - clasicismul târziu (sec. IV î.Hr.) - perioada elenistică (sec. III-I î.Hr.) Arhitectura greacă urmărește realizarea unor construcții funcționale ce participă la organizarea orașelor- cetate. Pentru greci arhitectura exprimă spiritul raționalist al artei și se adresează unor ființe raționale convingând prin ordine
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]