772 matches
-
că mai multe idei s-au infiltrat. Există un anume dualism la politicieni: unii îi ascultă pe cei care exprimă reflecții intelectuale, ceea ce le permite să-și fondeze acțiunile pe reflecții de natură filosofică, etică, morală, și apoi mai e claviatura politică pe care o folosesc în raporturile de forțe în cazul acțiunilor personale. Cînd discuți în particular cu Michel Rocard sau Jacques Delors, regăsești reflecția etică asupra ordinii, umanismului, moralei umaniste etc. Dar, cînd se află în arena politică, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
din temple, tangoul avea nevoie de bandoneon, ca de un înlocuitor portabil al orgii și al aristonului, cum spune Martínez Estrada 146. Bandoneonul este un instrument de vânt cu burduf adus din sudul Germaniei, cu două cutii armonice și o claviatură, ceea ce face că sunetul să fie diferit la deschiderea și închiderea instrumentului, creând armonii speciale. Printr-o misterioasă alegere, artiștii de tango îl adopta, dansatorii și publicul îl transformă în imaginea estetică și emoționantă a tangoului. L-a detronat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1996), au mai degrabă statutul de enclavă textuală și nu știrbesc impresia de ansamblu, aceea că ne aflăm în fața unui lirism intens reflexiv, stimulat de provocările majore ale destinului artistului, adică întâlnirile sale revelatorii cu erosul, creația și moartea. Pe claviatura acestor teme, el dovedește că poate alcătui arpegii distincte, în care sonurile dominante vizează, cel mai adesea, fie relația tensionată cu divinitatea, fie creația, formă de alienare și moarte ("poem înstrăinat inel/ cu vârsta încrustată-n el//...// poem însingurat inel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îl poartă 46, poetei nu-i rămâne decât să se "dezintegreze pentru a se regăsi în elementele din universul înconjurător"47. Rescriind importanța lucrurilor secundare, poeta încearcă transformarea propriului trup în suflet: "Din oglindă mă privea un trup firav/ Cu claviatura oaselor distinctă,/ Inima-apăsa pe clape grav/ Și-ncerca să-apară în oglindă// N-am văzut-o, niciodată, dar știam/ Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba că-i ascunsă/ (Precum inima salcâmului din geam/ Coșul pieptului de crengi o face frunză
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
condiției poetice, idee care, alături de alte toposuri, precum vârsta copilăriei, fericirea, jocul, bucuria de a trăi, moartea sau tăcerea, capătă o notă aparte la Ana Blandiana. Astfel încât, la fel cum în Copilărie ("Din oglindă mă privea un trup firav/ Cu claviatura oaselor distinctă,/ Inima apăsa pe clape grav/ Și-ncerca să apară în oglindă"), "trupul și inima cu pricina sunt și ale lui Nichita Stănescu, și ale lui Adrian Păunescu"55, tot așa idea că oamenii unei epoci se aseamănă între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
artei cu privire la creația artistică, ce-l pune pe artist în directă legătură cu "la race, le millieu, le moment": "el are un suflet, sufletul pe care i-l dă rasa sa, patria sa, locul său, strămoșii săi", "el este o claviatură vie și sensibilă"104. Cât despre Taine, acesta "s-a consacrat definirii acestor originalități etnice pe care le explică prin intermediul locului, a rasei și a epocii, teorii îndeajuns de cunoscute pentru a nu ne opri îndelung asupra lor"105. Naționalitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eului sînt înscrise într-un registru neschimbător și, după toate aprecierile, destul de limitat. Consecințele în plan psihic ale marilor seisme ale istoriei, ale mutațiilor politice sau sociale de amploare sînt echivalentul unor potențialități care sînt aceleași, existente în fiecare individ. Claviatura vibrează, răsună diferit după cum se apasă, mai tare sau mai slab, sau în funcție de clapa pe care se apasă, dar să nu uităm că e vorba de o aceeași claviatură. "Psihologia copilului mic, scrie în acest sens Claude Lévi-Strauss, e un
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sînt echivalentul unor potențialități care sînt aceleași, existente în fiecare individ. Claviatura vibrează, răsună diferit după cum se apasă, mai tare sau mai slab, sau în funcție de clapa pe care se apasă, dar să nu uităm că e vorba de o aceeași claviatură. "Psihologia copilului mic, scrie în acest sens Claude Lévi-Strauss, e un fond universal infinit mai bogat decît cel al unei anumite societăți." Nu putem trece peste faptul că asemenea afirmații pot naște multe echivocuri. În nici un caz, nu avem intenția
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
există arhiva bisericii înainte de 1950. Fratele Leric Ghiță își amintește de faptul că frații mai în vârstă mărturiseau că harmonul cel vechi, cumpărat în 1913, a fost luat în perioada războiului de către soldați și dezmembrat și aruncat. După terminarea războiului claviatura a fost recuperată și i-a fost construit din lemn o nouă cutie de rezonanță. PARTEA V ÎNCERCĂRILE BISERICII II 1945-1960 5. ÎNCERCĂRILE BISERICII II 1945-1960 5.1. CONTEXTUL 5.1.1. Aspecte politice Nume președinte: Dr. Constantin I. Parhon
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
se întâmplă în prezența noastră. Departe de a fi o simplă operațiune intelectuală de descifrare a sensurilor textului, relația de lectură ne stimulează slăbiciunile, mizează pe dezechilibrul sentimental, se hrănește din afecțiunile noastre subite. Cititorul ideal nu e decât o claviatură emoțională care răspunde bogăției literaturii printr-o profuziune de reacții diferențiate. Dar scriitorul? El nu ar trebui să simtă nimic pentru obiectul de litere pe care îl are în față? "Dacă vrei să mă faci să plâng, să plângi tu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
anticălători". Pentru astfel de oameni, soluția salvatoare rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca bucurie pură a evaziunii în nețărmurit" (idem, pp. 12-13). 16 E. Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Toată viața, creatorii de artă nu fac decât să-și construiască absența. Tot mai mulți oameni sunt tentați de scurtătura vicleană spre podium. Oamenii de geniu ni se par ciudați pentru că vedem lumi diferite. Marii creatori își vântură visurile pe claviatura eternității. Cerșim favorurile capricioasei eternități, deși suntem fascinați de farmecul efemerului. De obicei, bustul înmugurește în om sub formă de cucuie. Suntem egali la poarta cimitirului, nu și la ușa posterității. Celebre nu sunt textele din manualele școlare de literatură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai merita trăită, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile pe fugă, renunțasem la mâncare și la somn și îmi tremurau mâinile după claviatură și mouse. întîrziam la cursuri pentru că nu mă lăsam până nu rezolvam o situație dificilă de pe ecran, începusem să visez peisajele artificioase din jocuri și să văd sincer (ca Rimbaud altădată) în troleu, în drum spre Universitate, orei verzi și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
având un talent egal și înzestrări comparabile, un autor de imagini va fi freschist în secolul al XIV-lea, gravor în al XVI-lea, pictor în al XIX-lea, cineast în 1960, poate videast în 2000. Fiecare epocă are o claviatură estetică (în sensul originar al aisthesis-ul grec), adică o senzorialitate colectivă, analogă mentalității cu același nume, determinată în același timp printr-o scară de performanțe emotive și o scară de prestigii sociale. Tabel comparativ al speranțelor medii de renume (cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
era un vestit bijutier berlinez la Începutul secolului XX, furnizor al monarhului german. . Kit-Kat Klub este numele unui club de noapte fictiv plasat În Berlinul anilor ’30, În care se desfășoară acțiunea din „Cabaret“, un music-hall celebru. . Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. . Trad. aprox. din lb.en. pentru „angelmaker“, un termen care face referire la The Angel Makers (of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
generozității mele... — Suntem prin urmare de acord? — Întru totul de acord, domnișoară. — Prin urmare vom putea redeveni prieteni, buni prieteni, adevărați prieteni? — Vom putea. Eugenia îi întinse mâna fină, albă și rece ca zăpada, cu degete fusiforme menite a domina claviaturi, și i-o strânse în a sa, care în clipa aceea tremura. Vom fi deci prieteni, don Augusto; buni prieteni, deși prietenia asta pentru mine... — Ce? — Poate în public... — Ce? Vorbește! Vorbește! — Dar, în sfârșit, după unele dureroase experiențe recente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care fusesem eu. Mă așteptam la pasiuni pentru actori, dar nu puteam îngădui acest tip de entuziasm, această înrobire a suferinței și durerii. Trebuia să înceteze. Madeleine, aș spune eu. Da? ar răspunde ea fără să își ridice privirea de pe claviatură. În legătură cu piesa asta. Îhîm. Eu sunt Peter. Capul ei s-ar ridica brusc de la mașina de scris? Mi-ar spune să încetez cu gluma, pentru că acesta nu era un subiect de glumă? M-ar crede? M-ar strânge la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
creează și mai multe variante posibile. La un moment dat, stăteam În fața computerului, gândindu-mă la mesajele spiralate, și deodată mi-a sărit În ochi tastatura. M-am Întrebat ce ar putea să Înțeleagă o inteligență extraterestră dintr-o asemenea claviatură: niște șiruri de simboluri pe niște butoane ce trebuie apăsate. Cât de ciudată trebuie să-i pară unei asemenea creaturi! Priviți: la o claviatură standard, literele se succed astfel, spuse Harry, arătându-le blocnotesul: 1 2 3 4 5 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ochi tastatura. M-am Întrebat ce ar putea să Înțeleagă o inteligență extraterestră dintr-o asemenea claviatură: niște șiruri de simboluri pe niște butoane ce trebuie apăsate. Cât de ciudată trebuie să-i pară unei asemenea creaturi! Priviți: la o claviatură standard, literele se succed astfel, spuse Harry, arătându-le blocnotesul: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 tab Q W E R T Y U I O P CAPS A S D F G H J K
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
poată fi cîntat. Reporter MCM (o fată amețitor de cunoscătoare, critic muzical): „Linia melodică este chestia aia melodioasă. Nu?” Se mai scrie și În funcție de culoarea cerului, a mobilei, a iubitei, a sticlei de whisky, a atmosferei, pe urmă umbli pe claviatură și apare o structură, de preferat cît mai muzicală, am explicat. SÎnt un neuroromantic. De fapt, totul pornește de la ritm. Dacă n-au ritm, cuvintele nu Înseamnă nimic. Ritmul ți-l dau talentul, inspirația, furia, ura chiar, simțul muzical și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din minte, În cercuri concentrice, imaginea lui reală, nici nu era greu printre sonurile sclipitoare plecate din Steinway-ul mirat el Însuși de atîtea nuanțe, micșorîndu-și În public Înălțimea pentru a-l ajuta pe Michel să-i umble mai lesne pe claviatură, nu era nevoie, era doar un gest de curtoazie, de admirație, de pian, moartea din fiecare se refugiase În cupolă, devenise mică cît un ochi de fluture, muzica modifica dimensiunile, trăsăturile compozitorului, percepția vizuală, făcînd animalele să plîngă, să Înoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
clubul sportiv și Își Începu circuitul În jurul pieței. Un banner din mătase neagră purtînd inscripția „Muzicienii de la Filarmonica Residencia“ fîlfîia pe deasupra celor doisprezece membri ai orchestrei, care ședeau la pupitrele lor, trecîndu-și arcușele peste viori și violoncele, În vreme ce pianistul zăngănea claviatura unui pian alb de salon, iar o harpistă grațioasă, Într-o rochie de seară ivorie, trăgea de coardele unei harfe Împodobite cu trandafiri galbeni. Potpuriul de Vivaldi și Mozart se lupta vitejește cu aclamațiile turiștilor care ridicau paharele pe terasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unui violonist de ocazie, care luase instrumentul de pe un scaun al orchestrei, ridicând-o la piept cu mână de maestru, vioara suspina în sonuri duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la loc, după trecerea acelui talaz grăbit al mulțimii clapelor ce reproduse nespus de fermecător aceleași suspine ale viorii, acompaniindu-și, melancolic, discursul insolit: Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee Ghive na mola landa zisia șeineee Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
părea tot pe atâta de superfluă. La urma urmei, considera el, mie, un băiat din mahalaua de la Dornești, Singma, tir-li-tam, Singma, tir-li-tam îmi sună ca și o Foaie verde, foaie lată din folclorul românesc! Ținând hangul din două note pe claviatura pianului, cântăreții înfierbântați elogiau tot mai entuziast strămoșeasca bucătărie moldo-valahă care pune la temelie mamalighele, carnațele și patlajelele și cașcavalele. Glăsuirea viorii, isonul pianului și vocile potrivite pentru acel fel de cântare făceau să răsune bătrânele bolți ale crâșmei: Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
teanc de foi albe și o ceașcă de cafea. Scaunul cu spetează din lemn vopsit maro, în ton cu restul mobilierului, scârțâie încet atunci când rusoaica se așează și începe să dactilografieze indiferentă niște documente fără să stea cu ochii pe claviatură, dovadă a unei experiențe îndelungate. Un timp, locotenentul continuă să stea lângă ușă. Pare că nimeni nu îl bagă în seamă. Pornește către biroul din fața lui unde se află un bărbat șaten, voinic, cu obrajii bine bărbieriți, roșii de la lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]