608 matches
-
de fapt, invizibil. Pe lîngă greață, mă cuprinse și amețeala. Oricum, am ezitat prea mult. Dacă nu aveam curajul să dau curba, trebuia să acționez Într-un fel. În clipa În care am schimbat direcția, În spatele meu a răsunat un claxon, ciudat de comic. Urca dîmbul o camionetă Încărcată de legume, plină de urme de lovituri, lăsînd după ea un nor de fum alburiu. Era oare o iluzie optică? Am Încercat să mă feresc din calea ei luînd-o spre zidul protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stradă, mi-am dat seama că tremuram. Nu eram obișnuită să merg singură la lucru, întotdeauna luam metroul împreună, el cobora la Strada 34, eu mergeam mai departe până la Strada 59. Și fusese New Yorkul întotdeauna atât de zgomotos? Toate claxoanele, și țipetele, și scârțâitul frânelor de la autobuze, și eram abia pe Strada 12. Cât de zgomotos avea să fie în centru? Am început să merg spre metrou, apoi m-am oprit când m-am gândit cum avea să fie acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru că luasem masa în oraș doar cu două zile în urmă, de Sfântul Valentin. Totuși părea să însemne atât de mult pentru el să ieșim, încât am cedat. Așa că așteptam în stradă să vină să mă ia când, alertată de claxoane, bipuri și strigăte cu indicații, am văzut un taxi galben traversând cu zdruncinături trei benzi și îndreptându-se spre mine. Și, într-adevăr, era Aidan, făcând o figură speriată și ridicând șapte degete. Șapte din zece. Alarmă: țicnit. Propriul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a lungul pereților, sub copaci și paravane, căci soarele de dimineață dogorea deja. Trecând în goană de la o oază albastră de umbră la alta, urma un drum imprevizibil prin mulțimea care-i răspundea cu mormăieli și țipete, o mare de claxoane și haos. — Stai! își pocni Pinky fratele. Mai am puțin și mă prăbușesc aici în spate. Nu poți nici măcar să pedalezi drept? Merseră un pic mai departe. — Lasă-mă să cobor, se repezi la el. E deja prea mult. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care ar trebui să-l suporte. Un tip blond, voinic și cu gura mare, ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luat de la solduri, aspirină pisată și un rahat. Dar, așa cum am spus, am aspirat-o și am impresia că am simțit cum mă cuprinde fericirea, în timp ce mă năpusteam pe ușa toaletei. Am traversat strada, grăbindu-mă din cauza mașinilor și a claxoanelor și am nimerit în magazinul de pornografie. Cum să-ți spun eu? E o toaletă pentru bărbați. Cabinele astea de 25 de cenți sunt niște closete, pe bune: intri în propria ta celulă, bagi banii în aparat, te așezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceea ce fac de obicei copiii americani. Aici am abandonat sandalele și șorțurile și mi-am luat pantofii și pantalonii lungi. Am avut dinții ieșiți în afară, urechile mari, părul perie, o motoretă mică cu cauciucuri alb cu negru și cu claxon electric. Tonul ascuțit al vocii provine de undeva din Atlanticul mijlociu. Alec Llewellyn îmi spune că sunt momente când vorbesc ca un disc-jockey englez. Nu-mi amintesc să-mi fi părut ceva mare aici, dar îmi amintesc că totul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un ambuteiaj pe Bayswater Road, o viespe obosită a intrat pe geamul deschis și mi-a ieșit din câmpul vizual zburând în cercuri între picioarele mele. Era indiscutabil cine arăta mai rău, eu sau viespea. Pumnul îmi era înfipt în claxonul care se rățoia la burta urâtă a unui autocar plin cu turiști, care se crăcănase pe toată strada. Am zvâcnit brusc înainte și viespea m-a înțepat. Am tras pe o stradă laterală și mi-am dat jos pantalonii. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zornăind cu o viteză nebună, am trecut ca o rachetă în timp, depășind toate limitele, limitele de timp, limitele de viteză, limitele de oraș, trecând peste stopuri, înghițind hulpav benzina, arzând cauciucurile, privind fix prin parbrizul murdar cu mâna pe claxon. Eu sunt trenul în plină viteză care trece noaptea urlând pe lângă tine. Lipsa mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit-o dând cu capul înainte, într-un ritm disperat. Acum vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
recompare Junia În cârciume igrasioase. Amici, Cadențe De târziu orologiu... O haină, pe gust, Să părăsim Necunoscutul Leviathan. * ESTETIC URBAN Orașul seara... Șantiere în repaos. Și firme scrise Din becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a sunat. Foburgul Cu bachice dorinți, Și cugetări De opere văzute, Orașul seara... Din statica uitării, - Destul frumos, Destul departe. * MERIDIAN Sezonul verii s-a finit De serenadele albastre... De reverii ascunse-n astre... - Poema care s-a sfârșit
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
fie învoite sâmbăta, toată noaptea. Mergeau, preciza ea, „de lucrau la stabilamente, să-și ostoiască fiziologia și să strângă de zestre“. Șonticăind, Wanda mă purta pe alei, arătându-mi pe câte una de pe vreo bancă: Frosa Milion, Partizanca, Gabipârț, Suzi Claxon, Jujulina Fantezy și alte câteva. Își zâmbeau, dar nu se oprea să le vorbească. Foste matroane și ele, „mămici“, le alinta Wanda, acelea, din umbră, încă mai patronau mici combinații amoroase. „Să nu ajungi pe mâna lor niciodată“, mă avertiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sânii mari ca niște clopote, ce se clătinau amețitor În bătaia vântului de seară. Pentru a scăpa de sâcâială, Bikinski se metamorfoza În piatră kilometrică, călcând cu pași mari și crucea ridicată deasupra capului pe mijlocul șoselei, surd la zgomotul claxoanelor și la Înjurăturile pe care șoferii i le aruncau din goana automobilelor pe geam. Adevărul ultim al unei astfel de ființe se ascundea fie În pudrieră, fie În cizma Înaltă sau În pachetul de țigări Pall Mall. Pentru orice eventualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era scris să rămân credincios coșmarului meu preferat (Joseph Conrad, Inima întunericului) PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PRIMA PARTE Contracurenți roșii PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL UNU Torentele de ploaie începură să cadă cu puțin timp înainte de miezul nopții, înecând vuietul claxoanelor și gălăgia infernală care semnalau de regulă Anul Nou pe Strip, artera centrală a orașului, 1950 sosind anunțat de scrâșnetul frânelor și de nervii ambuteiajului. La 12:03 o tamponare la care participaseră patru vehicule avea ca rezultat o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mână, ajunse primul la el. Lesnick înghiți, tuși, înghiți iar. Dudley Smith se duse în alcovul din sufragerie și bătu darabana pe dosare și pe mașinile de scris - gesturi inutile și deloc caracteristice pentru sarcasmul său irlandez. Se auzi un claxon. Mal se ridică în picioare, ca să-i mulțumească lui Lesnick și să-i strângă mâna. Bătrânul se uită în altă parte și se chinui să se ridice, gata-gata să eșueze. Se auzi din nou claxonul. Loew deschise ușa și gesticulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
său irlandez. Se auzi un claxon. Mal se ridică în picioare, ca să-i mulțumească lui Lesnick și să-i strângă mâna. Bătrânul se uită în altă parte și se chinui să se ridice, gata-gata să eșueze. Se auzi din nou claxonul. Loew deschise ușa și gesticulă spre șoferul taxiului de pe alee. Lesnick ieși din casă cu pași mărunți, inspirând cu nesaț aerul proaspăt al dimineții. Taxiul o luă din loc. Loew dădu drumul unui ventilator din tavan. Dudley Smith întrebă: — Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-l va afecta numai pe el? Căldura reflectată de parbriz și numeroasele scurtcircuite iscate în creierul lui Danny îl făcură să ațipească. Crampele și strălucirea soarelui îl făcură să se trezească - transpirat și cu mâncărimi pe piele. Piciorul lui atinse claxonul și un somn negru, fără vise, se transformă într-un torent de zgomote ce se izbeau de toți cei patru pereți afurisiți din jur. Danny se uită la ceas, văzu că era 12.10 și că fusese inconștient cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să-și țină gura în timp ce se cațără pe scara ierarhică. Mal făcu duș, se bărbieri și se îmbrăcă, gândindu-se la meciul De Haven - Upshaw. În cel mai bun caz putea ieși egal. La 8.30 fix se auzi un claxon. Ieși și îl văzu pe Dudley sprijinindu-se de Fordul său. — Bună dimineața, Malcolm! Nu-i așa că-i o zi formidabilă? *** O luară spre vest, pe Wilshire - Mal tăcut, iar Dudley discutând politică. — ...Am contrapus stilul de viață comunist cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stradă paralelă. Danny schimbă viteza, apăsă pe frână și opri în fața șuvoiului de mașini ce curgeau din sens opus. Farurile veneau direct spre el. Porni din nou, acceleră, trecu în viteză peste bordură și o luă în susul acelei străzi în timp ce claxoanele urlau în urma lui pe Sunset. Bungalow-urile se înșirau pe ambele părți ale străzii. Un indicator anunța că se află pe „La Paloma Drive, numărul 1900 Nord”. Danny acceleră. Strada deveni tot mai abruptă. Nici o altă mașină pe șosea. Luminile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de câte ori o strigă sau îi face semne, n-o poate face pe Ambaji să se uite la el. În cele din urmă, unul din polițai urcă în spate și lasă să cadă copertina. Mașina se urnește, iar șoferul apasă pe claxon, ridicând bara de protecție ca să țină la distanță masa de oameni care se înghiontește să vadă. Mulțimea se desprinde cu părere de rău și camionul pornește prin întuneric. Îl găsește pe pastorul Macfarlane stând în ușa bisericii, privind un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o doream în acea clipă cu ardoare: pe trotuar, un pavagiu se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zgomotele de pe stradă, mulțimea de oameni, insolența plină de energie a tuturor, clădirile uriașe de pe Fifth Avenue care închideau căldura umedă de lună iulie, taxiurile galbene bară la bară în traficul asfixiant, aerul cu miros de motorină cutremurându-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu puteam să fac față energiei în stare pură cu care era îmbibat orașul. Sau numeroșilor idioți care stăteau lângă mine în metrou sau mă acostau pe stradă. Totul era mult prea înăbușitor. Primele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și stupide, nici nu vroia să-și amintească, prefera să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dacă mă vede cineva. Dacă Emma și Rory se uită pe fereastră. Și ce zice tipul ăsta solid, care se crede atât de cool pe motocicleta lui. Ha! N‑are decapotabilă, nu‑i așa? Din greșeală intenționată, mă sprijin de claxon și, în clipa în care ecoul acestuia se aude în parcare, văd cel puțin trei persoane care se întorc să mă vadă. Ha! Uitați‑vă la mine! Hahaha... — Florica mea, zice Luke, lângă mine. Vezi că provoci un ambuteiaj. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ușor tembel, arată chiar... interesant. — Pe bune? spune Tarquin, uitându‑se în oglindă. Pare sincer șocat - și poate că am fost puțin prea brutală cu transformarea asta. Dar sunt sigură că peste un timp o să‑mi mulțumească. Afară se aude claxonul unei mașini și tresărim amândoi. Păi, distracție plăcută, zic, parcă aș fi maică‑sa. Mâine dimineață, nu trebuie decât să‑ți uzi puțin părul, să‑ți treci puțin degetele prin el și o să arate OK. — Bine, zice Tarquin, de parcă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Pornește! dar motorul, fèrè că eu sè-mi fi dat seama, murise, instructorul din dreapta mea, pe care-l privesc ca si cum l-aș fi vèzut atunci întâia oarè, mè face atent, Verde, Matei! Pornește! în spatele mașinii-școalè pe care încerc s-o pornesc claxoane nervoase de mașini fac multè larmè, Ce faci, Matei?! Demareazè! Dupè intersecție, dincolo de Tribunal, instructorul îmi cere sè opresc undeva pe dreapta și, dupè ce gèsesc un loc liber în parcare, mè invitè sè coborâm și sè intrèm într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]