647 matches
-
care îi era atât de silă. Astfel că nu risca să alunece în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face incert hotarul dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură de suavă și luminată caritate, generozitatea lui este o împăcare cu inerentele scăderi ale condiției noastre sublunare, iar nimic nu este mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tatăl lui, să ceară azil la curtea lui Peleu). Putem crede - deși, firește, Homer nu spune asta explicit - că omorul săvârșit din imprudență i-a rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi spune lui Ahile ca să-l înduplece să renunțe la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește toate acestea this rough magic, vrăjitoria asta grosolană, și o abjură, pentru a se întoarce, bătrân, la condiția obștească. Iar clemența lui, capacitatea de iertare și de împăcare, care crește în el cu trecerea vremii și cu o sporită înțelegere a oamenilor și a întâmplărilor, este, cum spune Benedetto Croce (în Ariosto, Shakespeare, Corneille), o „Indulgență elevată, pentru că era în stare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care îi era atât de silă. Astfel că nu risca să alunece în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face incert hotarul dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură de suavă și luminată caritate, generozitatea lui este o împăcare cu inerentele scăderi ale condiției noastre sublunare, iar nimic nu este mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de "tragedie cu final fericit". Spectatorul, după ce a tremurat pe tot parcursul piesei pentru Augustus care riscă să fie asasinat, pentru Cinna și pentru Emilie care, în calitatea lor de conspiratori, riscă pedepsirea, asistă cu plăcere la reoncilierea generală, datorită clemenței lui Augustus. Prin crearea uni nou tip de deznodământ, Corneille dă întâietate unei configurații tragice pe care Aristotel o exclude categoric, pe cea a eroului care, cunoscând identitatea victimei sale, decide să o omoare, apoi renunță. El introduce o distincție
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și strigă: Cezar, fii atent la Idele din Martie! Cât de bine este prins adevărul istoric, cât de mult îmi dau seama din tonul popular al lui Cezar de acest ambițios care, în ciuda inimii sale largi și a ingenioasei sale clemențe, a meritat pumnalul cu care l-a străpuns Brutus." Din momentul în care unitatea de loc nu mai apare ca un imperativ absolut, legăturile dintre scene, pe care le impusese clasicismul, nu mai sunt indispensabile. Diderot, în grija lui de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numai prefăcându-se: să pară prostuț, absorbit de jocuri frivole, inofensiv. Asemenea bătrânului unchi Claudius, fricosul legendar al familiei. Numai așa aveau să-l lase să trăiască, poate chiar confortabil, fiindcă în ochii tuturor ar fi fost o dovadă a clemenței și bunătății lor. Gajus o întrebă în șoaptă - acum vorbeau cu glas scăzut și între zidurile casei - dacă nu se putea folosi și ea de aceeași armă. Îi răspunse că n-ar fi crezut-o - și scutură din cap, înduioșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sustragă voinței lui și că acum le aduceau mulțumiri zeilor că se aflau sub blânda lui putere; la urma urmei, sugeră cu delicatețe cineva, ei toți îl aleseseră în unanimitate... Îi jurară credință veșnică și îl implorară să le acorde clemență nefericiților care așteptau îngroziți la Roma, pentru că, așa cum se știa din vremea lui Homerus, clemența era cea mai luminoasă virtute a sufletelor puternice. Și cum el continua să tacă, un senator cită câteva versuri minunate din Iliada, despre iertarea dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui putere; la urma urmei, sugeră cu delicatețe cineva, ei toți îl aleseseră în unanimitate... Îi jurară credință veșnică și îl implorară să le acorde clemență nefericiților care așteptau îngroziți la Roma, pentru că, așa cum se știa din vremea lui Homerus, clemența era cea mai luminoasă virtute a sufletelor puternice. Și cum el continua să tacă, un senator cită câteva versuri minunate din Iliada, despre iertarea dușmanilor. Ei sperau că l-au convins, iar el se purtă ca și cum i-ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine plătiți care puteau înconjura Curia într-o clipă. Totuși, unii insistau că Julius Caesar fusese atacat chiar în vechea Curie de la Pompeius, fusese lovit în spate pe când stătea în picioare, înconjurat de niște demnitari care se prefăceau că imploră clemență pentru un exilat. Nimeni dintre ai lui nu venise să-l salveze. Alți senatori răspunseră că Augustus a răzbunat cumplit crima aceea, distrugându-i nu doar pe autorii ei, ci și amintirea locului unde fusese înfăptuită. Vechea Curie fusese închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de lângă ea. Conducea exact ca femeia din fața mea, strângând prea tare volanul, de parcă i-ar fi fost frică să n-o înjunghie cineva în spate cu un claxon. Angela, de ce viața se rezumă la atât de puțin? Și unde este clemența? Unde este zgomotul inimii mamei mele? Unde este zgomotul tuturor inimilor pe care le-am iubit? Dă-mi un coșuleț, fetițo, coșulețul cu care te duceai la grădiniță. Vreau să pun înăuntru, ca niște licurici în întuneric, luminile care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nas îi curgea un firișor de sânge. M-am apropiat de ea și i-am prins bărbia: — Dă-ți capul pe spate. — Nu-ți face probleme, de ce-ți faci atâtea probleme? Un zâmbet inexpresiv îi îmblânzea chipul. Dincolo de atâta clemență, acum mi se părea că simt o înfrângere. Îi împingeam bărbia în sus, vroiam să înving, s-o înving. — Te culci des cu bărbați pe care nu-i cunoști? Nu-și schimbă expresia, dar primise o lovitură. Privi drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
În care s-au desfășurat evenimentele. În cele din urmă jurații l-au crezut pe sergentul Exley, iar Kellerman, invocînd sentința cu suspendare primită de acuzatul John Brownell În același caz al Crăciunului Însîngerat, i-a cerut judecătorului Arthur Fitzhugh clemență pentru clientul său. Numai că judecătorul nu i-a făcut pe plac. El l-a condamnat pe Stensland, care fusese deja dat afară din LAPD, la un an de Închisoare la Închisoare comitatului și l-a Încredințat ajutorilor de șerif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Curând iarna Elena Marin Alexe Am adunat în mine ploile reci prelinse din plictisul toamnei. Măcelul grădinilor a încetat să mai doară. Sufletul stingher îmi cade pe gânduri și așteaptă, clemență în alb de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
ei. Firește, au existat probleme cu legea, cu care a trebuit să se confrunte; În fond, condusese cu viteză excesivă În sensul opus sensului unic, beată moartă. Dar cum nimeni altcineva nu fusese grav rănit, judecătorul dăduse dovadă de o clemență uluitoare și, cu toate că avea să rămână mereu cu ștampilă „conducere sub influența alcoolului“ pe carnet, fusese condamnată doar la niște ședințe obligatorii de terapie anti‑alcool și un număr care părea a Însuma trei decenii de muncă În folosul comunității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
diadema străbunicii. După ce mă va fi implorat să-l iert, voi accepta cu greu, dacă îmi va promite că-și schimbă atitudinea. La urma urmei, era prima dată când se întâmpla așa ceva cu Eduardo și nu spune legea să arăți clemență infractorilor la prima abatere? Când am ajuns acasă, respectul de sine era încă aproape intact, ceea ce mi s-a părut o mică victorie, ținând cont de înfrângerea pe care o înregistrasem în seara aceasta. M-am dus direct la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Todd. Da? am răspuns aspru. Ești chiar tu, carina, dulcea mea petală? Era Eduardo. Vorbea în șoaptă. Nimeni nu-mi mai spusese vreodată carina, dulcea mea petală, dar asta nu m-a îndepărtat de la plan: chiar dacă mai târziu voi arăta clemență, acum trebuia să fiu neîndurătoare. Cu vocea mea cea mai încrezătoare, i-am spus: —Eduardo, sunt dezamăgită. Aseară m-ai lăsat baltă. Și chiar eram. Vreau să spun, făcusem un efort uriaș să arăt ca Ali MacGraw în punctul culminant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar aveți milă de aceste suflete nevinovate. Femeia cere clemență pentru copii nu cu glas umil, dimpotrivă, aproape poruncitor, de parcă soarta ei și a micilor creaturi nu ar fi la discreția celor care o capturaseră. Von Streinitz sesizează totodată că necunoscuta vorbește fluent germana, fără accent, ca o nativă. Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a rămas grozav de mulțumit de propria-i persoană; luați aminte, nepărtinitori domni judecători, că un bătrân trist, fără picioare, care trăiește din munca lui cinstită, rămâne fără ultimul codru de pâine; amintiți-vă înțeleptele cuvinte ale legiuitorului: „Să domnească clemența în tribunale!“ Și, credeți-mă: în fiecare dimineață, aici, ne redă această cuvântare exact cum a rostit-o acolo; astăzi a fost a cincea oară; chiar înaintea sosirii dumneavoastră ne-o recita, atât de mult a îndrăgit-o. Își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar vicepreședintele Ford îi ia locul. Circumstanțele scurtului mandat prezidențial al lui Gerald Ford (din august 1974 până în ianuarie 1977) au fost foarte nefavorabile, atât lui cât și statului american în ansamblu. Primul pas, aproape de neevitat, a fost măsura de clemență pentru fostul său președinte, pătat de toate ramificațiile scandalului Watergate. Pe lângă această picătură care nu umplea încă paharul, contextul general conținea o serie de factori negativi, pornind de la măsura luată de președintele Nixon de a anula convertibilitatea directă a dolarului
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cel suferind. Cuvântul „compătimire” pro‑ vine din limba latină (substantivul compassiō, ōnis = sufe rință comună ; adjectivul compassibilis = care Împărtășește sufe‑ rința altuia) și are Înțelesul primar de „a suferi Împreună cu cineva”. El posedă astfel sensuri extinse precum „bună‑ tate”, „considerație”, „clemență” etc. A fi milostiv Înseamnă a fi capabil să te alături celui care suferă, să‑i Împărtășești durerea și chinul. Termenul „simpatic” (În limba greacă veche, cuvântul συμπάσχω are Înțelesul de a compătimi 75, a avea compasiune față de cineva, a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și, ulterior, a Uniunii Sovietice. Interesant este faptul că, dacă față de Mihail Kogălniceanu recenzorii erau mai mult decât indulgenți, ba chiar nuanțau interpretările, probabil și În funcție de cerința ideologică a momentului, față de Casa Regală nu se arăta nici cea mai mică clemență interpretativă. În legătură cu aceasta recenzorul era chiar nemilos. El itera faptul că, „În șase alocuțiuni rostite ca președinte al Academiei, M. Kogălniceanu aduce elogii și preamărire familiei regale ca purtătoare a românismului, a culturii, artei și tradițiilor noastre. Considerăm neindicată publicarea
CAROL I ŞI MIHAIL KOGĂLNICEANU SUB LUPA CENZURII COMUNISTE (1973-1977). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
Iacob al Angliei a rămas în istorie ca cel care a tradus pentru prima oara Biblia din limba latină, lucrare care a fost republicată vreme de 250 de ani, cel care a păstrat pacea în interiorul țării și care a arătat clemență pentru toate cultele religioase. Autoarea Clara Steeholm îl descrie astfel pe rege în cartea sa James I Of England The Wisest Fool In Christendom„Aceasta este povestea unui bărbat timid, născut din nefericire spre a fi rege al unui popor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a depus eforturi admirabile pentru a-și depăși condiția, aducând Suediei douăzeci de ani de prosperitate. Oficial, regele Iacob întâiul al Angliei este regele care a tradus Biblia din limba latină; pe întreaga durată a domniei sale a încercat să arate clemență față de toate cultele religioase. Neoficial, regele Iacob întâiul a avut înclinații homosexuale, deși, soția sa a dat naștere la nouă copii. De asemenea, deși era un aprig apărător al drepturilor protestanților, a scris o scrisoare secretă Papei de la Roma, asigurându
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Strul se sinucide. Aceeași problemă, analizată în cazul intelectualului David Pop, care îmbracă haina militară austro-ungară, respectarea datoriei de a lupta împotriva fraților lui români, constituie obiectul nuvelei Catastrofa. Eroul seceră cu mitraliera până când, singur, aflat în situație critică cere clemență românilor care iau cu asalt poziția ocupată de acesta. Replica plutonierului și ai celorlalți combatanți români care luptă cu înverșunare și mor orbește, într-o încleștare absurdă, este neîndurătoare: „Ne omorâși cinci ceasuri cu mitraliera și acum zici că ești
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]