799 matches
-
MUZICA, DULCE LINIȘTE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Arta scenei e aerul vieții sufletești! Și demoniac și angelic este răsunetul suplu al muzicii clasice, nemistuit, ca un tropot de clinchete, ca o lunecare de izvoare pe pietre îmbrăcate în mușchi. Cel al vocii sopranei Angela Gheorghiu este numai angelic! Artista e frumoasă, suavă ca o hermelină. Oricând cântă pe scenă, ziua e în pragul primăverii, iar scena e un vast
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
-mi răsară dragostea din ape și să strig din răsputeri: rezist! Te-am iubit, precum iubesc și albul strecurat în nea și-n ghiocel, vestitorul primăverii, dalbul care poartă castitate-n el. Să îmi umple noaptea de lumină și de clinchetul ispititor, să-mi aduc-o lacrimă divină din izvorul viu, șopotitor. Te-am iubit precum iubesc și roșul din petala trandafirilor sau din haina ce o poartă Moșul ori din sfiiciunea mirilor. Te-am iubit precum iubesc și movul, arhitect
TE-AM IUBIT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353627_a_354956]
-
că-i mai înțelept Să te ignor-și de-un suspin tresalt. Îmi mut privirea doar un pic mai sus. Ce imprudență,sânii tăi mă cată Să spună ei ce-a mai rămas de spus: Cum omul născoci cuvântul˝artă˝ Clinchet de zurgălăi de vis răsună Din glasul tău,de vânturi plămădit Buze răsfrânte-n curbe fine-ngână Cântări de dor-sau poate m-am smintit! Cu verde crud în ochi,mă lași hipnotic Strâmbând năstrușnic din năsucu-ți fin Iar al
REZONANŢĂ (VORBIND CU STEAUA FĂRĂ NUME) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353641_a_354970]
-
a văzut în toată splendoarea lui, pe care i-o accentuau primele raze ale soarelui, n-a mai putut înainta nici un pas. A rămas înmărmurită, cu ochii măriți de surpriză și admirație. Atunci, o voce melodioasă, ce se asemuia cu clinchetul divin al clopoțeilor, i-a spus: - Vino, apropie-te! Nu are de ce să-ți fie frică. Ești atât de frumoasă! Ai vrea să ne plimbăm? - Da, îmi place să mă plimb prin rouă, chiar să mă scald în ea, a
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
simt miracolul încape doar cuvântul dor și stolul de păsări rătăcite vocile se prind în plasa de păjanjen unde supravețuiesc și acum unghiile mă rănesc cu un răcnet stins animalele se sfâșâie între ele corzile vocale cântă despre iubire un clinchet - din cartea de povești miracol de regie eu eram personajul principal și cel secundar dar mi se cerea și rolul de figurant să stau și să contemplu în flagrant visele seculare de pe celălalt mal Poveștile se sting să devină sfeșnice
AM VISAT O IDENTITATE ASCUNSĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357287_a_358616]
-
când ne e bine, când ne e rău, și asta pianul știe și ni le repetă să ne bucurăm de imaginile consecutive. -Dar vioara ce cântă? -Plânsul omului, părerea de rău, regretele, tristețea, visurile îmbălsămate, suferința ascunsă în iluzii... cerul, clinchetul de copil, gânguritul dintâi, țipătul păsărilor speriate, spaima femeii că se termină iubirea, frica omului că viața se îndepărtează tiptil, neputința lui de a opri timpul, care nu lucrează întotdeauna în favoarea lui. -Așa de multe sunete scoate vioara? -Și altele
LECŢII DE VIAŢĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357417_a_358746]
-
mireasa și se topește în brațe de lumini aripi întinse construiesc o nouă zi golul se umple cu castele în dantelă filme cu conținut sentimental reflecții pe coasta de nisip vor intra în fotografii mărgele aleargă pe scări într-un clinchet de musical sugerând libertatea materiei fântâni arteziene cu personaje din povești acvarii cu apă vie și pești fericiți și la sfârșit de drum un pod de trecere particular peste Oceanul Atlantic -Câtă strălucire! - strigă timpurile impresionate. -Oamenii din casa locurilor, trebuie
ORAŞUL AMESTECAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357415_a_358744]
-
bani, madam Forêt la patentat, Însă problemă ce-a avut, cu patentatul, când s-a dus, Că n-a putut și n-a știut cum să numească-acest produs, Noroc a fost că-n mintea ei, nici vorbă google, internet! Un clinchet vag de clopoței i-a amintit-o pe Janette, Și nu pe ea, nici pe Cordell, ci pe micuțul vițeluș, Ca tac-su, dar mai mititel, de vesel și de jucăuș, Încât ea a înregistrat acel patent dup-un vițel
DESCOPERIREA SECOLULUI XX de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357446_a_358775]
-
Maricica Stroia sunt o avalanșă de armonie, veselie și inocență... un univers al copilăriei unde - de la Moș Crăciun, căldura casei și imaginea bunicii, la mirosul de iarnă, dansul de ,,fluturi albi” - totul e decor alb, puritate și inefabil, zâmbet și clinchete de sănii. Nu lipsesc nici micii buclucași: pisica și Azorel, ființe dragi, purtătoare de conținutul simbolic al iubirii și atașamentului, de care copiii nu se dezic. Versurile-pastel surprind în tablouri lirice, autentice, colțuri de natură, dar și peisajul cromatic al
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
energie decât un zâmbet. Studiile psihoterapeuților spun că un copil până în 6 ani râde și de 200-300 de ori pe zi, pe când un adult râde de 10-15 ori pe zi. Râs cristalin și unic specific copiilor. Orice adult vibrează la clinchetul râsului de copil. Copiii au o energie pozitivă în râs. Doctrină a râsului care nu are nevoie de religie. Toți râdem și plângem la fel indiferent de culoarea pielii, de credință, de statut sau de alte etichete alte lumii acesteia
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
e iertarea și bunăvoința patriarhului Iosif, unde e credința lui Avraam. Ce fel de vremuri trăim? Cei doi se priviră stânjeniți, însă imediat își îndreptară privirile în altă parte. Tăcerea se prelungi între ei. Un timp nu se auzi decât clinchetul ceștilor de China din care cei doi serveau ceaiul. Gamaliel arborase o mină nehotărâtă. În cele din urmă se hotărî să-i dea un răspuns musafirului său: -Îți voi respecta alegerea Serah! Fie ca Domnul să ne arate adevărul tuturor
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
Vocea i se înnodase. S-a simțit jenată și i-a fost greu să treacă peste acest moment. A băut puțină apă, cu înghițituri mici, privind în gol. A întins mâna să așeze paharul la locul său. Îi tremura puternic. Clinchetul sticlei la contactul cu farfurioara parcă a trezit-o dintr-un vis. Și-a cerut scuze și a privit-o pe Iuliana întrebător. Fata a îndemnat-o să continue povestirea, clipind într-un anumit fel. - Era la munte, undeva, la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
inima mea... Se îmbulzesc, mă sărută și mă răsfață cu clipe de iubire. Mi-e sete de alb, de zăpada de visuri, Bătătorite de pașii încrederii, De stelele aprinse în focul cuvintelor, De fiorul dragostei noastre. Mi-e dor de clinchetul sufletului tău, dăngănit de dor Ce-mi făcea inima să cânte colindul cu iz de eternitate. Referință Bibliografică: Mi-e sete de alb / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 350, Anul I, 16 decembrie 2011. Drepturi de
MI-E SETE DE ALB de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357975_a_359304]
-
un singur mormânt, pe clipele lui ochii se odihnesc... Două lacrimi curg, se adâncesc în mormânt... Una se-oprește la tata și-i sărută obrajii ridați, alta o mângâie pe mama, îi sărută mâna, mulțumindu-i pentru laptele dat. Aud clinchet de vesel copil, cu pași mici măsurând drumul dintre mirosul cozonacului, abia scos din cuptor și mirosul lemnului proaspăt lucrat. Neobservat un oftat, ba două, sărută lutul-mormânt... Două lumânări pâlpâie timid în îmbrățișarea brizei ... Ploaia, atinge obraz, purifică trup... Părinții
TĂCERILE PLÂNG... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358432_a_359761]
-
argintii, ce-și pun solzii in valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude, „Simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „Vestitori ai Primăverii”, bucuria tuturor. Iarna însă nu se lasă, „Babele” își pregătește să cearnă zăpadă-n zări troienind din nou cărări. PRIMĂVARA Ca o boabă străvezie Luna-i
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
hoinărind dealurile Sucevei cu el, preț de câteva splendide ore. La tinerii de atunci, relațiile intime erau ca și inexistente înaintea căsătoriei. Iubirea noastră era sinceră și de neconceput a atinge pragul obscenului. Exista, în generația noastră, „ceva”, ca un clinchet cristalin de clopoțel, care ne ținea simțemintele cuminți. Lucrul acesta dădea, celor care ajungeau la căsătorie, un har deosebit „marii întâlniri”. Când mă conducea acasă, ne despărțeam cu pătimașe sărutări, care se încadrau instinctual în jocul naturalului nostru, căci impertinența
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
cerul înstelat și de legea morală-n mine”. Nuditatea amantei ce-și desfată înclinațiile e mai dulce decât slova rațiunii. Doar ruina cărnii îți trezește conștiința finitudinii. Te scoate din ordinea lumii, desăvârșindu-ți răstignirea între cer și vulgaritate. Aud clinchetul rugăciunii disprețuindu-mi intelectul. Vreau să mă tăvălesc în Eul pasiunii izbăvit de seducțiile gramaticii amorțite de obsesia logicii. Sentimentul nu mă poate salva, ci ofili. Să cuget pentru a crede că exist? Teologia viciului este un principiu etic ce
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
Maricica Stroia sunt o avalanșă de armonie, veselie și inocență... un univers al copilăriei unde - de la Moș Crăciun, căldura casei și imaginea bunicii, la mirosul de iarnă, dansul de ,,fluturi albi” - totul e decor alb, puritate și inefabil, zâmbet și clinchete de sănii. Nu lipsesc nici micii buclucași: pisica și Azorel, ființe dragi, purtătoare de conținutul simbolic al iubirii și atașamentului, de care copiii nu se dezic. Versurile-pastel surprind în tablouri lirice, autentice, colțuri de natură, dar și peisajul cromatic al
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DRAGOBETE- FARMEC Autor: Dor Danaela Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
trăiesc atât timp cât credem în ele! E nevoie de credință, încredere ... zâmbet de zâne și IUBIRE pentru a serba sacralitatea ... XII. DRAGOBETE- FARMEC, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012. În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
litera tristeții mele, așa cum plâng copii. Dar a venit o rază de soare și atunci i-am pus o pălărie. Și A a devenit chicotitul transformat în zglobiul din râsul verii. Citește mai mult În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie.Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
roșie, adică Agar, își povestea visul ei, minunea cea mare se petrecu. Dintr-o ceață deasă și strălucitoare își făcură apariția doua fecioare: una albă ca Fața-de-lună, iar cealaltă roșcovană ca Văpaia-de-jar. Amândouă dansau înfășurate în văluri transparente și cu clinchet de clopoței la picioare. Văzându-le cât sunt de voluptoase și de seducătoare, Agar se descoperi numaidecât în fața lor, scoase din pălăria ei roșie o frumoasă coroniță de aur, făcută din cinci piramide dispuse în formă de cruce-multiplă-înclinată și o
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
floarea și să o protejezi cu un clopot de sticlă. E tare delicată. Și are doar patru spini să se apere. Va trebui să cureți vulcanii. Va trebui să tai baobabii pentru ca să nu sufoce planetă. Va trebui să râzi în clinchete. De pe steaua ta. Toate stelele râd. Dar numai unii oameni le pot auzi. Să ascultăm râsetele stelelor și să ne bucurăm. Mii și miliarde de stele clinchetind, o dată cu tine. Și nici acesta nu e un lucru important? 16 aprilie 2012
TABLETĂ SPIRITZUALĂ- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357685_a_359014]
-
altar subacvatic construit din pietre de moară cu figuri de zahăr! O galerie de artă invizibilă, înlănțuită în simboluri nedefinite - mi-a zis. Am salutat-o, dând ușor din cap, dar am evitat s-o așez la cina mea. Un clinchet neobișnuit se porni să-și plimbe veșmintele, despicând pădurile în sfere tinere. Copaci înfloriți în sălbăticie și candoare deopotrivă își aplecaseră ramurile să-mi mângâie gleznele. Dinspre miazănoapte soseau poteci tulburi, viscole în fața cărora sufletul întemnițat în veacuri trebuia să
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
imaginea unui Babilon de altădată, cu obiceiuri și tradiții bine înstăpânite, asemenea modelului de dantelă pe care îl lucrează. În prezent, este trecută cu vederea de toți. Războiul este în toi, pacea nu face obiectul preocupărilor nimănui. Brățările Lailei au clinchet de cătușe. Pe lângă cele două personaje, în fosta aerogară se mai află Cecilia, o tânără negresă, refugiată din Sud, și sugarul ei bolnav și înfometat, Ardazir, adolescentul invalid, țintuit într-un scaun cu rotile, , împreună cu Ardanaze, tatăl său, Salomeea și
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]