833 matches
-
străduiesc din răsputeri să nu disec acest exemplu, oricât de încântător l-aș găsi, dar socotesc necesar să adaug - întorcându-mă momentan la jocul cu bile de pe trotuar - că, după ce Seymour însuși lansa o bilă, era numai zâmbet când auzea clinchetul de sticlă lovind sticla, dar s-ar fi spus că nu știa niciodată a cui bilă era cea câștigătoare. Și, invariabil, altcineva trebuia să ridice de pe jos bila pe care o câștigase și să i-o înmâneze. Slavă Domnului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se despartă de el. Era făcut dintr-un bronz auriu de culoare deschisă și înfățișa o Antonia tânără, țâșnind în zbor, o Antonia pe care nu o prea cunoșteam, o Antonia din alte vremuri, care parcă dansa pe masă în clinchet de pahare de șampanie. Totuși forma capului era excelent conturată, părul bogat care-i cădea pe spate în șuvițe dezordonate amintea de o pieptenătură grecească; iar buzele groase, lacome, puțin întredeschise, da, pe acelea le cunoșteam. Dar nu era Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse prin dulapuri, ca niște secrete urâte, sau pângărite de eticheta unui agent de licitație. Am lovit ușor paharul din sticlă de Waterford, iar în clinchetul său am auzit ecoul unui glas care-mi spunea: Am impresia că, de fapt, nu doriți să vă recăpătați soția. Și i-am răspuns glasului din inima mea: o asemenea legătură este mai profundă și mai puternică decât ceea ce ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
totuși... totul o să fie bine - trebuie să plec. Când mai vii? Nu știu. Peste o sută de ani. Veghează și roagă-te. Unde te duci? La cinema. Bună dimineața. Pearl. Bună dimineața, domnule profesor. Pearl, care deschisese ușa Papucului la clinchetul soneriei apăsate de John Robert, îi făcu o plecăciune. Numai în fața lui se pleca. Făcea parte din teatrul, care nu era teatru, destinat lui John Robert. Ce mai faci? Foarte bine, mulțumesc. Vai, sunteți ud leoarcă. Filozoful era într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom se simți retezat de parcă i s-ar fi înălțat brusc în cale un masiv din Munții Stâncoși. — A, bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere, în timpul căreia Hattie își luă panașul de pe podea și-l așeză, un clinchet, pe placa de cristal a măsuței de bambus. După aceea se ridică în picioare. Tom începu să se bâlbâie: — Mi-e teamă că... Apoi se ridică și el. Pearl care, se înțelege, trăsese cu urechea, deschise, oportun, ușa camerei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe flanc, Vieme o șterge englezește, cu coș cu tot, refugiindu-se înțelept între Avocat și Poet, care se baricadaseră, fiecare, dinapoia câte unui scaun. Șobo avansează preferențial către Dănuț, chitind un punct nevralgic, neacoperit, cu lama ridicată. Cling-clang! Un clinchet...! Șișul mortal cade pe sol, iar atacatorul se frânge și el de șale și se prăbușește ca pietroiul, pe rotule, străbătut de spasme! În spatele său, baba cea hoțoaică și huiduită toacă din buze repede-repede, boscorodind numai ea știe ce. De sub
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
primi veștile bune. Așa că sun la numărul pe care l-a lăsat. Să știți că Evie răspunde de la primul apel. Și Evie zice: — Alo? Nu se aude nimic, cu excepția sunetului a tot ceea ce am făcut, detectoarele de fum și flăcările, clinchetul candelabrului în vreme ce-l mișcă briza, asta-i tot ce se aude la capătul ei de fir. Evie zice: — Manus? Undeva, în sufragerie poate, tavanul se prăbușește, și scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îl determinase s-o urmărească, dar confirmarea acestei supoziții era tulburătoare. Problema Teresei Clark devenea din ce în ce mai complexă. Mai afectat decât se aștepta Gosseyn intră într-una din cabinele de examen vacante din secția "G". Ușa abia se închise cu un clinchet ușor în spatele său, că o voce din difuzor îl întrebă sec. ― Numele dumneavoastră? Gosseyn uită de Teresa Clark. Acum începea greul. Cabina era dotată cu un confortabil fotoliu cu pivot, cu un birou cu sertare și un panou transparent, amplasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Doresc să vă adresați unui psihiatru pentru a vi se face o fotografie a cortexului. Am unele impresii, în legătură cu creierul dumneavoastră, dar nu reușesc să le precizez. Și acum, gata. La revedere, pe mâine. Poarta se redeschise automat cu un clinchet. Gosseyn ieși în coridor, ezită un moment, apoi își făcu drum prin mulțimea grăbită luând-o spre nord. Ajunse la un bulevard pavat. Către nord-est, la vreo 500 de metri de Mașină se înălțau alte clădiri. Erau dispuse geometric de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sistem de fixare cu fermoar, astfel că ― dintr-un singur gest ― și-o scoase. O puse jos grăbit, dar fără a face nici cel mai mic zgomot. Se apropie de ușa ― fereastră a balconului, care se deschise cu un slab clinchet, urmat de un scârțâit ascuțit. Lui Gosseyn însă nu-i păsa de zgomot. Planul lui era să acționeze fulgerător, ghidându-se după cum își amintea amplasarea palatului Patriciei Hardie. În ce o privește pe fată, încă nu se hotărâse cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
moment în șoaptă. Apoi am auzit-o pe Sheba zicând, șuierând exasperată: — Doamne, Richard, mă lași să mă înțeleg cu omul ăsta? Richard s-a întors înapoi, repede, în sufragerie și a început să strângă farfuriile cu multe zgomote și clinchete. Nu s-a uitat la mine. După un minut sau așa ceva, Sheba a închis telefonul și a venit și ea. — Nenorocita de școală, a zis — Cum a rămas? a întrebat Richard. — Vor să ne ducem mâine s-o luăm. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apeluri se făceau ca să se numere răniții, morții și dispăruții În luptele de peste zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el nu-l cunoscuse, dar despre care auzise povestindu-se cu spaimă, fusese Împușcat. Comandantul Îi strânsese În careu și le citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oamenilor: coama și coada erau atât de pline de ciulini, că păreau niște bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri și drăcos; pe piele - nețesălată de cine știe când - crescuseră smocuri ciufulite de păr care scoteau, la fiecare tremur, clinchete de zurgălăi de la țurțurii de nămol Întărit; copitele - netăiate și nepotcovite - se lățiseră și păreau patru bucăți de iască umflate anapoda pe putreziciunea câte unui trunchi mort de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând o înfățișare „demonică” sau, cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria de a trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea volumelor, K. a lăsat deoparte poeziile de congestionată rostire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
bărbatului în livrea, este uimit de modul în care sunt transportate cadavrele și de specialistul în disecat suflete, o sesizăm și în cazul lui Emanuel: În acel moment, în fundul sălii un bolnav scăpă pe jos tacâmul, care căzu cu un clinchet foarte sonor. Căruțul lui era destul de scoborât și, dacă ar fi întins puțin brațul, ar fi putut desigur ridica obiectul. Emanuel observă însă cum bolnavul îl privește fără a face nici un efort. Vecina lui urmărise și ea scena. O fată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
viorile toamnei - din cînd în cînd o nucă bate tempoul Iarna este un anotimp al reculegerii, al afinităților și convertirilor simbolice. Uneori, cei apropiați se bucură împreună de focul din vatră: toate chicotelile / la gura sobei. Alteori, singurătatea răsună de clinchetul oarecum familiar al izolării tihnite: ceaiul de mentă - în cameră se-aude doar lingurița În anumite momente însă ceea ce se petrece afară stimulează și dă un ritm mai alert corvezilor de peste zi: prima ninsoare - mama cerne mai cu spor
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
lui de către principii electori, va delimita strict prerogativele adunării. Cele mai vechi deliberări ale germanilor sunt o amintire comună Imperiului german și Franței. După destrămarea Imperiului carolingian și fondarea dinastiei saxone (919), în aceste adunări, în care se auzea numai clinchetul armelor (fremitus armorum)304, se produc schimbări remarcabile: Câmpul cavalerilor este înlocuit de Dietă, în care vor prinde contur atribuții precis determinate. La început prerogativele judecătorești, hotărârile politice și militare, adoptarea legilor, vor reprezenta "o masă informă și confuză"305
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Barrie, se pare că a inspirat această magie sonoră ce te învăluie cu glasul duios al unei copilării pierdute. Iar fericirea Inocenței pare să îți umple din nou sufletul de farmecul acelor tărâmuri de poveste, în care graiul zânelor e clinchetul dulce al clopoțeilor, iar spiridușii zboară pe spinarea vântului la chemarea cornului vrăjit al craiului Oberon. Același spirit meticulos al compozitorului va recurge, în mod deliberat, la păstrarea topicii engleze a formulării originale (The Fairies Are Exquisite Dancers), punând în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
brandy, rom, ouă, lapte și se servește musafirilor în cescuțe de sticlă, în semn de bun venit. În marile hoteluri, vasele cu Egg Nog se așază pe o masă îmbrăcată în alb, pe hol, lângă bradul luminos. Crăciunul pe mapamond Clinchet vesel de clopoței, brazi împodobiți cu ghirlande de nestemate, Moși darnici, bucate alese. Toate fac parte din atmosfera Sărbătorilor de iarnă. Chiar dacă modul de celebrare, datele și tradițiile variază, spiritul Crăciunului rămâne în toată lumea la fel. Israel. De Crăciun, Țara
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
a născut veșnicia. O lume cu povești nescrise, cu oameni arși de soare, cu tradiții orale, cu găini și oi. O lume a lui „altfel” pentru mulți dintre locuitorii Europei de Vest. O lume a prafului de pe marginea drumului, a clinchetului tălăngii vacilor care se întorc de la păscut, a pârâitului microbuzului uzat cu care se întorc acasă cei câțiva navetiști. O lume a televiziunii locale, a ziarului sătesc care nu critică pe nimeni, o lume în care oamenii se cunosc cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
respect audiența așteaptă prezența spiritelor, focul e la rându-i un spectacol de lumină ce dirijează umbrele, efecte ce ilustrează narațiunea șamanului. Cu ajutorul unor năframe în jurul auditoriului joacă umbrele, oglinda reflectă sclipiri de flăcări iar mici simboluri metalice scot un clinchet ce subliniază dansul. Tobele exaltă toată audiența formată din adepți ce așteaptă vindecarea tuturor bolilor. Azi acest spectacol a rămas în credințele populare. Popoarele turcice au devenit musulmane, ungro-finicii creștini, mongolii budiști. La toate popoarele, inclusiv la români, aceste tradiții
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în combinație cu toaca și de regulă după aceasta. Ele marchează și evenimente sau întâmplări din viața credincioșilor sau a comunității creștine. Trebuie înțeles că percepția sunetului reflectă simbolismul acestora care asociază glasul lor cu cel al vocilor divine. Astfel clinchetul are putere de exorcizare și purificare. În Tibet, în opoziție cu trăsnetul, clopotul semnifică înțelepciunea, doctrina și adeseori era folosit în magie, nu numai în religie. Deci, el este chemarea divină la studierea legii, supunerea față de cuvântul lui Dumnezeu, tot
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de nihilism făcută în privegherea a opta nu putea să fie mai întunecată de atât: Craniul nu leapădă niciodată masca pe care o admiră, viața nu este decât mantia cu clopoței pe care Nimicul o îmbracă pentru a-i auzi clinchetele înainte să și-o smulgă din spinare. Ce este Totul? Nimic altceva decât Nimicul: acesta se strânge de gât, apoi se înghite cu lăcomie: iată la ce se reduce perfida șarlatanie potrivit căreia ar exista ceva! Dacă într-adevăr strânsoarea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este "adjectivul transferat" metonimic, trăsătură stilistică pe care o găsim la Vergiliu, la Spenser, la Milton, la Gray, la poeții clasici : în Sansfoys dead dowry - Zestrea moartă a lui Sansfoy - epitetul trece de la posesor la obiectul posedat, în drowsy tinklings - clinchetele somnoroase (Gray) și în merry bells - clopotele vesele (Milton), epitetele se referă la cei care poartă și, respectiv, la cei oare fac să sune clopotele. Când musca cenușie a lui Milton is winding her sultry horn - sună din trompeta ei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]