56,307 matches
-
derizoriul, pe inconsistența, pe criza obiectelor ce intră în cîmpul său de sensibilitate. Le înfățișează nu numai în gingășia și grația lor ce presupun o natură vulnerabilă, ci o reliefează pe aceasta din urmă, explică (plastic) ceea ce era implicit. În clipele de relativ echilibru, criza în cauză apare sub chipul tristeții difuze, al spleen-ului baudelairian trecut prin fantezismul unui Apollinaire sau Cocteau: „Îți trimit un ecuson, cel mai gingaș și mai trist./ E barat cu bulion/ Și-n triunghiul de
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
bulion/ Și-n triunghiul de deasupra/ Are-un melc cu crucifix/ Care ține pe un corn/ Patru fluturi ce-și beau supa/ Cu cravatele la fix./ Iar în cel de dedesubt,/ Lîng-un domn cu portocală,/ Două rîme pentru supt/ În clipe de plictiseală” (Ecuson). În momentele mai „crude” sînt produse monstruozități, e drept cumva estompate, eterate, precum secvențele unor filme horror de demult, cu efecte naive: „Piratul ce n-avea o mînă/ Iubea în taină o balenă/ Dar delicat și plin
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
o fugă/ a unui nebun care vrea să se prindă/ pe el însuși - și e întotdeauna câte o cotitură./ pe urmă îmi pun ochelarii și totul reintră în normal.” Lumea este înțesată de imponderabile care pot să devină, dintr-o clipă în alta, active: „însă pe scară/ pe el l-a mușcat de picior o bizară/ încrengătură de trosnete”. Dacă nu mă înșel, de-a lungul sutelor de pagini, acesta este episodul cel mai brutal: piciorul cuiva (se poate paria că
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
și de adulți?) - pe care îl prezintă astfel:„pe vremuri, mă gândeam că totul e asemenea unui joc/ în care cineva din fața ta îți arată deodată/ câteva degete desfăcute, când își întinde pumnul spre tine,/ și tu trebuie în aceeași clipă să-ți zvâcnești pumnul spre el/ și să-ți desparți același număr de degete, altminteri/ ai pierdut - îmi spuneam, dacă se întâmplă ceva, totdeauna,/ în tot ce facem? în orice împrejurare în care ne pune viața?/ și trebuie mereu să
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
călduroase ale toamnei. Într-una din stațiile de autobuz de pe traseul Tg. Jiu - București, șoferul autocarului arhiplin și fără aer condiționat e rugat să deschidă și ușa din spate. Se părea că unui călător îi este foarte rău. În câteva clipe însă situația se arată de-a dreptul tragică. Călătorul, un bărbat cam la 60 de ani, murise. Doamna care îl însoțea a izbucnit în plâns căutând inutil niște pastile; cineva a făcut repede rost de o lumânare. Salvarea a venit
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
Privirea se focalizează adesea asupra amănuntului minimalist, pentru ca, în momentul următor, să se deschidă spre spații largi, necuprinse, cu un firesc aproape ludic: „Trebăluiește prin parc/ un copac cu șorț/ un trecător se urcă-n ceruri/ contemplă acolo o singură clipă/ după care o uită/ în zare peste Jiu/ o coamă de lebede” (Trebăluiește prin parc). Ecouri pencilinsoniene răzbat din poeme precum Ars poetica, unde abstractul capătă concretețe și inefabilul devine o bucurie tactilă: „A locui în propria ta imagine/ a
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
prunc și l-a aruncat în cazan. Au urmat urlete nefirești, totuși, iar Traian Băsescu, râzând marinărește cu gura până în zona urechilor, zice: - Vedeți că în cazan e smoală clocotită pentru asfaltarea străzilor... Gemenii premierului au fost salvați în ultima clipă de Octav Cozmâncă și Dan Matei Agathon, asistați cu profesionalism de Ioan Rus - toți trei, Doamne, tocmai întorși de pe la mănăstiri unde încercaseră convertirea enoriașilor de la ortodoxism la pesedism... Gata, nu mă mai interesează televizorul. Și nici nu mai dorm nici măcar
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
gravura, semnifică, în profunzimea actului artistic, tocmai această nevoie imperativă de a înfrînge atît capcanele efemerului, cît și supralicitarea sensurilor adiționale. Protejată de somațiile existenței imediate, dar și de crispările ieșirii definitive din lume, arta își ia, astfel, răgazul unei clipe de respirație liberă. Conjugînd firesc acuratețea atitudinii cu seriozitatea profesională și cu o remarcabilă coerență interioară, Andrei Mănescu este deja o prezență artistică viguroasă și un nume care nu mai are nevoie de prea multe prezentări. Mirela Trăistaru Din punct
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
rînd, nu este arhitectura finită, statutul definitiv pe care îl primește culoarea din momentul coagulării ei într-o formă optimă, așa cum se întîmplă la Teodor Moraru, ci traseele exprimării, jocurile de imponderabile pe care limbajul și le asumă pînă în clipa în care devine apt să primească o anumită corporalitate. Dar chiar și atunci, în momentele în care totul pare așezat într-o perspectivă legitimă, atît din punct de vedere formal, cît și din punct de vedere expresiv, natura convențională a
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
le-a fost sete de victorie și le-a fost sete/ să piardă” (Mărșăluitorii sau a doua scrisoare către Swift). Spre a-și dovedi energia vitală pe care a mizat, poetul întoarce pe dos valorile cu un sarcasm neslăbit o clipă. Se așează astfel pe calea unei demonii care, deconstruind fața onorabilă a moraliilor (blîndețea, luciditatea, sapiența), construiește una în răspăr, ca o eliberare din chingile convențiilor, ca o pulsație a unei primitivități agresive ce se opune rafinamentelor ostenite, mortificatoare: „Nu
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
țoale omenești/ și ele chiar de umbra vocii se dezbracă./ Tot ce vrei să prinzi, să apuci, se evaporă,/ se spiritualizează” (Vocile himerelor). În ciuda faptului că este luat peste picior, conceptul metafizic revine obsesiv: „Pregătiți-vă, miros că apar din clipă în clipă himerele,/ pregătiți pîinea cu unt, sarea,pîinea metafizică și sarea metafizică,/ guma de mestecat metafizic, cîrnațul metafizic” (Vizitele himerelor). Chiar căderea spiritului în concret, stigmat al damnării, e însoțită de mișcarea inversă, a proiectării concretului în spirit, ca
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
și ele chiar de umbra vocii se dezbracă./ Tot ce vrei să prinzi, să apuci, se evaporă,/ se spiritualizează” (Vocile himerelor). În ciuda faptului că este luat peste picior, conceptul metafizic revine obsesiv: „Pregătiți-vă, miros că apar din clipă în clipă himerele,/ pregătiți pîinea cu unt, sarea,pîinea metafizică și sarea metafizică,/ guma de mestecat metafizic, cîrnațul metafizic” (Vizitele himerelor). Chiar căderea spiritului în concret, stigmat al damnării, e însoțită de mișcarea inversă, a proiectării concretului în spirit, ca și de
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
pe care ei înșiși nu le pot avea din lipsă de curaj, de sînge în coaie și chiar din pricina lenei lor incurabile de a trăi. Ai făcut din mine un cobai, un șobolan flocăit pe care conștiințele false își experimentează, clipă de clipă, eșecul. Eu îi reprezint pe Ulisse, pe Don Quijote, pe Hans Castorp pe Raskolnikov și pe atîția alții, al căror adevăr este dincolo de starea civilă și de argumentele fiziologice, iar tu, labă tristă, reprezinți o specie torpilată de vanitate
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
ei înșiși nu le pot avea din lipsă de curaj, de sînge în coaie și chiar din pricina lenei lor incurabile de a trăi. Ai făcut din mine un cobai, un șobolan flocăit pe care conștiințele false își experimentează, clipă de clipă, eșecul. Eu îi reprezint pe Ulisse, pe Don Quijote, pe Hans Castorp pe Raskolnikov și pe atîția alții, al căror adevăr este dincolo de starea civilă și de argumentele fiziologice, iar tu, labă tristă, reprezinți o specie torpilată de vanitate și isterizată
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu și mereu concluzii despre lumea în care trăim. Naratorul devine cu-adevărat omniscient, atotștiutor, și totuși nu renunță niciodată la amare autopersiflări. Sînt clipele sale de luciditate care, deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz în ideea imposibilității
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
ca și prin spectrul său filosofic, poetica sa e heracliteană. Între libertate, formă, om și Dumnezeu funcționează o relație astfel aproximată: „Musulmanii afirmă că omul e o formă fără libertate, iar Dumnezeu o libertate fără formă. Ei bine, pentru o clipă sau pentru o seară, Poezia oferă omului libertate, iar infinitei libertăți a lui Dumnezeu formă. E, oare, puțin lucru?” (Poezia). Așadar „libertatea” poetului s-ar putea cumpăni cu „forma” lui Dumnezeu. Totodată în concepția bardului nostru formele sînt înterșanjabile: „iubitule
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
un singur locuitor/ iubito/ inima ta e o patrie/ sunt patriot” (ibidem). Ion Mircea captează nerăbdarea înfățișărilor lumii fenomenale de-a se schimba, presiunea lor lăuntrică doritoare de-a fixa mișcarea pură, aidoma acelor imagini cinematografice care surprind în cîteva clipe mișcarea lentă a norilor sau laborioasa ecloziune a unei flori. Însuși conceptul de „viteză” se lasă încărcat de un fior poetic: „piatra/ a fost odată lumină/ și lumina a fost odată lumină/ dar piatra dar piatra/ dar lumina dar limina
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
aceștia au triumfat prin insistență atunci când adversarii lor începeau să se culce pe lauri. Ca simplu microbist, cred că victoria ne-a scăpat din cauza fricii subite care l-a cuprins pe Iordănescu. În loc să-și încurajeze echipa să lupte până în ultima clipă, să pună în pericol poarta daneză, el a recurs la o șmecherie joasă: a mers pe ideea „ciupirii” câtorva secunde, dovedind, în felul acesta, că el, cel dintâi, nu credea în echipă. S-a produs, atunci, un subtil dezechilibru, o
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
Dar au încercat ei, din ’90 încoace, să umble măcar la cîteva străzi pentru a le normaliza canalizarea? Dl Băsescu visează la parcări subterane și la tramvaie cu gard, primarii de sector ne oferă piețe cu prețuri ieftine. Dar în clipa în care Bucureștiul se umple de apă, nimeni nu mai răspunde de nimic. Nu contează că au trecut 13 ani de la ieșirea lui Ceaușescu din scenă. El e de vină! Tot Ceaușescu e de vină pentru că nu se face privatizarea
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
era rușine că am ucis. Cum este cînd cineva moare. În acea noapte, am avut niște coșmaruri cumplite. Dar a fost singura dată cînd s-a întîmplat așa ceva. E foarte ciudat. Cu prietenul meu muribund vorbeam despre război.(...). După o clipă de tăcere, el mi-a spus „Știi, uneori voiam să mor”. Sînt lucruri despre care nu se poate vorbi. Dar cred că fiecare sentiment poartă în el contrariul său. Nu există sentimente pure din punct de vedere chimic. Nu scrii
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
s-au îndepărtat semnificativ de sculptura de atelier și au venit mai aproape de ceea ce presupune, ca formă și ca expresie, sculptura monumentală, arta ambientală sau de for. Fără să-și părăsească și, cu atît mai mult, să-și trădeze vreo clipă viziunea și stilistica pe care și-au impus-o în timp, participanții la recent încheiata ediție au rămas, ca și predecesorii lor, de altfel, în spiritul și în substanța materialului. Relația lor cu blocul de marmură a fost în mai
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
și aceste „organe abilitate”, nu reușesc practic să înlătur, pentru mine și zecile de locatari ai blocurilor din zonă, acest gen de poluare fonică atingînd cote maxime la sfîrșit de săptămînă, între orele 19-5. M-am gîndit adeseori, în disperarea clipelor de coșmar petrecute în ambianța sonoră produsă de acești iresponsabili din cartier (am reținut dintr-un apel telefonic din cadrul unei emisiuni în direct a TvRM că fapte similare se petrec și în preajma restaurantului Haiducilor din același sector 4), la scena-paliativ
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
clopote verzi” auzea-vedea Poetul)... Te retragi după un timp din îmbrățișarea apei ca să te predai soarelui. Nici nu apuci să-ți zvînți trupul, că te și potopesc jegos aceleași zoaie „muzicale” azvîrlite fără milă din difuzoarele pe care, în euforia clipei regăsirii mării, nu le acordaseși atenție... Revii scîrbit în orașul natal, în cartierul unde locuiești de 30 de ani: te-așteaptă, identic, din organe metalice excitate la maximum, manelele... Oh! Și cît de frumos mai concertau nestingheriți, odinioară, greierii prin
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său compus și supravegheat se trădară o clipă într-o strâmbătură sinistră, într-o mască indeniabilă de gâde oriental; degetele lungi se crispaseră, vinele gâtului se umflară apoplectic...” (Tiranul năbușit). Viitorul deputat de Roman (în perioada 1928-1932) își dublează pamfletele ad-personam cu pamflete ad-rem, demascând fără rezerve, în
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
popular, când așază în balanță lecția decenței deprinsă acasă, pe colinele ardelene, și aberațiile lumii în care a plonjat parcă fără voia sa, efectul textelor e devastator. Ai impresia că editorialele sale sunt scrise, în cooperare, de-un Moromete în clipele de inspirație metafizică și de-un ingenuu personaj victorian când exclamă: „Ce caută un copil cuminte ca mine într-o mizerie ca asta?” Mai puțin fericite sunt articolele în care Cornel Nistorescu îmbracă toga procurorului. Iar de-a dreptul nefericită
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]