359 matches
-
conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și Îngerii Deva, Serafimi și Zânele, urdoarea ochilor, adormiții veacurilor ce așteptau să se nască umilul grăunte în care dormea pentru o zbatere de vreme, iute cât o clipire, roata Destinului! Răsărea soarele. Deosebit decât celelalte răsărituri, pentru că era muzical. Și, ca în orice orchestră, în acea zi fuseseră selectați interpreți de elită aleși din diferite colțuri ale Naturii care excelau în originalitate și disciplină. Își pregătiră instrumentele nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am fost vreodată iubit, dacă am iubit cu adevărat și dacă sunt capabil să fiu eu însumi și să mă plac așa cum sunt. Dincolo de geamul restaurantului un deal își desena veșnicia. Mă întrebam ce e viața omului, dacă durează o clipire de pleoape și cântărește pe cântarul timpului cât un oftat, voiam să știu ce poate da măreție unui destin împletit printre atâtea miliarde de drumuri și mă încăpățânam să trăiesc acel prezent care mă încorseta în atâtea întrebări fără răspuns
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ca să-i pun capăt. Și n-am făcut altceva decât să mă apropii de ea, să-i iau mâinile și să-i spun: ― Aimée, vreau să ne căsătorim... Ce-mi răspunzi? N-am observat nici o tresărire pe fața ei, nici o clipire a ochilor măcar. Era toată o marmură pe care n-o muia nimic. ― Soția ta? Niciodată! strigă răspicat, clătinând negativ capul. ― Niciodată? De ce? Cum poți să spui asta? Te-am jignit atât de greu? Tăcere. Tăcea ca piatra, când și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bătrânului. Și fără a-i mai acorda răgaz a continuat: -Știu că ești Craiul bărbaților, iar eu sunt Crăiasa inimilor în suferință și am venit din depărtare să limpezim un necaz mare. De data asta Craiul bărbaților a ascultat fără clipire vorbele crăiesei și i-a aruncat totuși un reproș: -Dacă nu știi să fluieri, n-ai ce căta în pădure. Crăiasa a stat pe gânduri un moment apoi i-a răspuns în același ton: -Dacă ar ști tot omul că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vestiar. Mi-am fixat privirea pe faianța cu picățele. Mi-am spus că dacă aș reuși să stau complet nemișcat următoarea jumătate de oră, nu mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire a ochilor, și vestiarul ar deveni centrul unor efecte speciale... Apoi au apărut șase tipi uriași - cred că de pe terenurile de badminton de la capătul coridorului. Sportivii ăștia sclipitori, miștocari, țipau și înjurau și se bășeau în timp ce se dezbrăcau pentru duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră, o mare umbră căzând peste vitrină. Totul ținea cât o clipire din ochi, totul se-ntindea parcă în cele mai senzitive zone ale memoriei mele. Nu era o imagine, era ceva viu, era o clipă trăită de mine cândva și pătrunsă mira culos în realitate... Oricât m-am străduit, n-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unde sunt nu voi ști dar dacă nu mă întrebi voi afla onirogramă pipăia zgrunțurii de vopsea ai băncii lacrimi înțepenite în fibra lemnului chihlimbar al civilizației spinoza murise șlefuind lentile apoi un măr a căzut la timp între două clipiri își apăsa pleoapele întunericul nu este absolut în el încolțește lumina vezicule r o g v a i v stau să erupă în lume e simplu să vorbești să faci ceva lucrurile acelea se vor întâmpla oricum frumusețea se află
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dezlegarea sinceră. Secretul se afla printre liniile fine ale măștii care prezintă caracterul posesorului. Nu știm ce se află în spatele unui zâmbet copleșitor, nu auzim gândurile asurzitoare ale unei siluete dintr-o mie. Încercăm să o cuprindem cu o singură clipire, însă aceasta își pierde urma printre vorbele și prejudecățile care își trimit ecoul până și în cel mai depărtat colț al acestei lumi. Ce ar fi dacă ne-am creiona propria aparență în culori vii și ne-am deschide precum
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de lazania. Eu i-am zis: Douăzeci de tăvi sunt prea multe și nu le putem mânca pe toate. Eu zic să comandăm doar două tăvi. Am sunat la companie și ne-a adus comanda în două secunde, cât o clipire. Am luat fiecare câte o îmbucătură și într-un minut am ajuns într-un univers în care munții erau din lazania. Garfield a spus: Sunt în raiul lazaniei! și am început imediat să mâncăm. În timp ce eu mâncam o farfurie de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și aceste materiale sunt disponibile în comerț; - pentru a compensa reducerea cu 26% a cantității totale de radiații ultraviolete care ajung pe pământ în ziua de azi, dar și tot timpul pe care îl petrecem în interior, practicați exercițiile de clipire pentru acumularea energiei solare prezentate mai jos o dată sau de două ori pe zi. Următoarele exerciții trebuie efectuate doar atunci când soarele strălucește puternic, nu când este acoperit de nori sau de ceață deasă și numai înainte de 9 dimineața sau 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și exista acel impuls. Acel impuls. Acel impuls era viață, energie. Puritate. Viteză. Acel impuls era un I mare. În esența ființei mele (și a lui) pulsase ceva. Senzația era unică și intimă. Un sărut, urmat de altul, priviri peste clipiri, toate fără înregistrare cronologică, încât nu știam de începuse sau se terminase și începuse imediat iar. Și probabil că nu conta. Ce se întâmplase? Cum să fie spus? Ființa umană reacționează așa de ciudat și de diferit în situații atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aluzii doar destrămate și seci. Doar arareori, când crema finilor degustători ai orașului București repera o cucoană, pornită în alergare și panicată de groaza (delicioasă) de-a nu pierde vreo birjă, degustătorii fini ai orașului decideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative și mișcări savant spiralate ale degetelor, dacă doamna respectivă, pornită în galop, poseda sau nu, un ațâțător pas Galopenția. Se mai ciorovăiau între dânșii cu privire la Ulpiu și Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, neputîndu-se pune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-o sărute pe frunte, așa cum făcea întotdeauna. Dar, de data asta, Julia și-a tras capul ca să evite sărutarea. —Copilul lui Deborah. E al tău? a repetat ea privindu-l cu cea mai mare atenție, analizând la sânge fiecare clipire de pleoape și fiecare zbatere de mușchi de pe fața bărbatului. — Ce naiba tot zici acolo? De cum James a închis gura, Julia și-a dat seama că bebelușul era al lui. Cu toate că vocea bărbatului rămăsese calmă, în ochi îi apăruse o scânteie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-n poezie, Dară toate îmi părură sură stearpă teorie. N-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc Până când.. blestăm momentul!, pîn-ce-a fost să te-ntîlnesc. {EminescuOpIV 513} Oare sunt eu tot același? Singur nu mai mă-nțeleg: De clipirea genei tale putui viața să mi-o leg. Eram mândru - înjosirea, ba sclavia mă înveți: Mă disprețuesc pe mine... ce mai are astăzi preț? Îmi părea că împărații sunt pe lume un nimic Căci ei nu țineau în mână degetul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe nimeni, nu are curiozități, nu dă semne de recunoaștere. Totul Încremenește din cauza aceastei distanțe arogante, de gheață, sub monocularismul ciclopic afișat de dandy. Nimic mai Înălțător, de pildă, decât să fii văzut și recunoscut de către Brummell, printr-o simplă clipire, printr-un mic rictus, imperceptibil aproape, condescendent. Dar și atunci riști să fii scrutat ca o insectă de privirea unui entomolog. Dandy-ul Își compune așadar un chip imobil, de mască. Nici un mușchi nu se mișcă, nici un zâmbet nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mica fântână din piatră din care nu curgea apă în ziua aceea. — Ți-aduci aminte când am intrat pe furiș în hamamul femeilor? Trecuseră de atunci șapte-opt ani, mi se pare, dar încă îmi aminteam până și cea mai măruntă clipire din ochi sau bătaie de inimă. Am încuviințat zâmbind. — Ți-aduci aminte că atunci, în ciuda stăruinței tale, am refuzat cu încăpățânare să-ți spun ce văzusem. Intrasem, drapat într-un văl, iar pe dedesubt îmi înnodasem o basma în jurul părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să aștept. Cortegiul venise un ceas mai târziu. Fatima fusese lăsată în grija mamei mele și ea a fost cea care a dus-o de mână până în pragul camerei unde, înainte de a ne părăsi, Salma mi-a amintit, cu o clipire din ochi, ce trebuia să fac înainte de orice dacă voiam să-mi afirm din capul locului autoritatea de bărbat. Am călcat așadar apăsat peste piciorul soției mele, care era apărat, e drept, de un pantof de protecție din lemn, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici măcar o haină în afară de cea pe care călătoria a făcut-o să ajungă jegoasă! Dar eu, nu-ți aparțin? Valorez probabil cincizeci de monede de aur, poate chiar mai mult. Ceea ce îndepărta din vorbele ei orice bănuială de slugărnicie era clipirea din ochi ce le însoțea, și mai era apoi și peisajul pe care Hiba îl cuprindea într-un gest absolut: un câmp de arbuști de indigo, pe malurile fluviului Dara, la intrarea în satul în care se născuse. Niște ștrengari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea. La plăcuța amintind că acolo este o casă de oaspeți, parcă, a Academiei. Nu-mi spunea nimic. Nu fusesem, probabil, niciodată acolo. Trec și pe lângă celălalt bloc, din care am scos-o pe Bătrâna cu trabucul. Ca dintr-o clipire a unui ochi fotografic țâșnește în mine imaginea ei când o așezam în sicriu. O coborâsem împachetată în pătură cu liftul și, acum, împreună cu dricarul, încercam s-o înghesuim în coșciug. Sicriul era puțin mai scurt, nici măcar cu un centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noapte petreceam Și de-ar fi mai fost vr-o viață Mai plăcută, eu nu vream. Îmi spunea gura iubirii Cu un glas mîngîitor: Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor. Vis îmi pare fericirea Cea trecută când gândesc, O clipire a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute Cari n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele Pentru ce dar mă munciți? Liră jalnică duioasă Ce-mi mai însuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar. Ah, noroace
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]