2,055 matches
-
introiecției și proiecției (Heimann, 1952; Bion, 1962; Meltzer, 1967) și, în consecință, se găsește și la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului, demarcând conștientul de inconștient. Totuși, spre deosebire de refulare, clivajul poate antrena o dezintegrare a eului, pe când refularea excesivă antrenează doar formațiuni de compromis inofensive sau mai puțin periculoase, cum ar fi visul sau simptomul. Versantul patologic opune deci aceste două mecanisme de apărare care funcționează de obicei în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
formațiuni de compromis inofensive sau mai puțin periculoase, cum ar fi visul sau simptomul. Versantul patologic opune deci aceste două mecanisme de apărare care funcționează de obicei în mod integrat (Le Guen et al., 1985; Dorey, 1989). În cazul unui clivaj excesiv al obiectului, proiecția exagerată a părților bune sau rele ale mamei poate antrena o funcționare abuzivă a identificării proiective, prin externalizarea conflictelor interne, fapt ce are drept consecință o sărăcire a eului. Mecanismul clivajului întreține cea mai reușită relație
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Dorey, 1989). În cazul unui clivaj excesiv al obiectului, proiecția exagerată a părților bune sau rele ale mamei poate antrena o funcționare abuzivă a identificării proiective, prin externalizarea conflictelor interne, fapt ce are drept consecință o sărăcire a eului. Mecanismul clivajului întreține cea mai reușită relație de complementaritate cu refuzul, după cum o demonstrează de la bun început studiul lui Freud dedicat fetișismului. Grație clivajului, fetișistul refuză realitatea - cea a absenței penisului la femeie -, dar și-l salvează pe al său recurgând la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
abuzivă a identificării proiective, prin externalizarea conflictelor interne, fapt ce are drept consecință o sărăcire a eului. Mecanismul clivajului întreține cea mai reușită relație de complementaritate cu refuzul, după cum o demonstrează de la bun început studiul lui Freud dedicat fetișismului. Grație clivajului, fetișistul refuză realitatea - cea a absenței penisului la femeie -, dar și-l salvează pe al său recurgând la fetiș. Prin urmare, alături de acceptarea intelectuală a unei realități, clivajul implică în mod necesar acest refuz al unei alte părți a aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
după cum o demonstrează de la bun început studiul lui Freud dedicat fetișismului. Grație clivajului, fetișistul refuză realitatea - cea a absenței penisului la femeie -, dar și-l salvează pe al său recurgând la fetiș. Prin urmare, alături de acceptarea intelectuală a unei realități, clivajul implică în mod necesar acest refuz al unei alte părți a aceleiași realități dureroase. Mai putem evoca în acest context și izolarea, care rezultă dintr-un clivaj între afect și reprezentare. O persoană care a asistat la dialogurile cu A
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al său recurgând la fetiș. Prin urmare, alături de acceptarea intelectuală a unei realități, clivajul implică în mod necesar acest refuz al unei alte părți a aceleiași realități dureroase. Mai putem evoca în acest context și izolarea, care rezultă dintr-un clivaj între afect și reprezentare. O persoană care a asistat la dialogurile cu A. Freud (Sandler, 1985/1989) relatează cazul unui pacient care, povestind o experiență dureroasă fără a-și aminti ceea ce trăise la momentul respectiv, a vărsat o lacrimă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1985/1989) relatează cazul unui pacient care, povestind o experiență dureroasă fără a-și aminti ceea ce trăise la momentul respectiv, a vărsat o lacrimă pe care a justificat-o atribuind-o unei alergii. Izolarea afectului se sprijină aici pe mecanismul clivajului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Un clivaj excesiv sau rigid poate fi reperat în prezent în ansamblul psihopatologiei, fie că este vorba despre perversiune, nevroză sau psihoză. Clivajul reprezintă mobilizarea defensivă prin excelență în cazul funcționării perverse și protejează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o experiență dureroasă fără a-și aminti ceea ce trăise la momentul respectiv, a vărsat o lacrimă pe care a justificat-o atribuind-o unei alergii. Izolarea afectului se sprijină aici pe mecanismul clivajului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Un clivaj excesiv sau rigid poate fi reperat în prezent în ansamblul psihopatologiei, fie că este vorba despre perversiune, nevroză sau psihoză. Clivajul reprezintă mobilizarea defensivă prin excelență în cazul funcționării perverse și protejează subiectul, într-un mod relativ eficient, în fața angoasei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atribuind-o unei alergii. Izolarea afectului se sprijină aici pe mecanismul clivajului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Un clivaj excesiv sau rigid poate fi reperat în prezent în ansamblul psihopatologiei, fie că este vorba despre perversiune, nevroză sau psihoză. Clivajul reprezintă mobilizarea defensivă prin excelență în cazul funcționării perverse și protejează subiectul, într-un mod relativ eficient, în fața angoasei de castrare. K. Abraham (1912/1973) descrie în această privință o remarcabilă observație a unui fetișist al piciorului ale cărei conduite
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în fața angoasei de castrare. K. Abraham (1912/1973) descrie în această privință o remarcabilă observație a unui fetișist al piciorului ale cărei conduite perverse trebuie puse pe seama unei angoase de castrare și a unei fixații incestuoase față de mamă. Apărarea prin clivaj se regăsește și în domeniul nevrozelor, mai ales în nevroza obsesională, ca urmare a înrudirii acestui mecanism în special cu izolarea. Sandler (1985/1989) relatează cazul unei paciente care menținuse în afara analizei „o nevroză obsesională perfect dezvoltată, dar care se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
-l privește. „Apărarea sa avea forța unei refulări, cu deosebire că pacienta era conștientă de bucata pe care o apăra. Într-un anumit sens, ea își separase conștiința și viața în două zone.” În acest caz, controlul obsesional uzează de clivaj pentru a alimenta rezistența individului. Fenomenul conversiei isterice poate decurge din procesul de clivaj, într-un mod care-i este propriu. Anumite tulburări elective ale grafismului la copii care nu sunt nici neîndemânatici, nici dispraxici țin de simptomul isteriform (Du
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de bucata pe care o apăra. Într-un anumit sens, ea își separase conștiința și viața în două zone.” În acest caz, controlul obsesional uzează de clivaj pentru a alimenta rezistența individului. Fenomenul conversiei isterice poate decurge din procesul de clivaj, într-un mod care-i este propriu. Anumite tulburări elective ale grafismului la copii care nu sunt nici neîndemânatici, nici dispraxici țin de simptomul isteriform (Du Pasquier și Schnaidt, 1994). Aceste tulburări pot fi puse pe seama unor crampe dureroase ale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
privirii celorlalți decât al lor personal, ca fiind mai mult treaba altora decât a lor. Astfel, crampa devine o formațiune de compromis în care participarea corporală constituie un simptom de conversie, „dar și o organizare defensivă în care recurgerea la clivaj organizează apărările într-un mod operatoriu, manifestarea somatică având funcția de a exclude afectul și reprezentările legate de acesta”. Multe cazuri de inhibiție intelectuală selectivă țin de o astfel de „aservire” a unor sectoare ale eului clivate până la pierderea libertății
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exclude afectul și reprezentările legate de acesta”. Multe cazuri de inhibiție intelectuală selectivă țin de o astfel de „aservire” a unor sectoare ale eului clivate până la pierderea libertății, alături de o funcționare pe care am putea-o califica drept normală. Însă clivajul aduce o contribuție cu adevărat fecundă pe terenul psihozei, o dată cu continuarea cercetărilor post-kleiniene. Din perspectiva psihanalitică instaurată de M. Klein, clivajul cel atât de strâns legat de refuz, proiecție și identificare proiectivă figurează în centrul poziției infantile schizoparanoide, deci și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sectoare ale eului clivate până la pierderea libertății, alături de o funcționare pe care am putea-o califica drept normală. Însă clivajul aduce o contribuție cu adevărat fecundă pe terenul psihozei, o dată cu continuarea cercetărilor post-kleiniene. Din perspectiva psihanalitică instaurată de M. Klein, clivajul cel atât de strâns legat de refuz, proiecție și identificare proiectivă figurează în centrul poziției infantile schizoparanoide, deci și al patologiei psihotice ulterioare, cu efectele sale dezintegratoare, devastatoare asupra unui eu slab, puțin organizat, fără însă a anula angoasa, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
refuz, proiecție și identificare proiectivă figurează în centrul poziției infantile schizoparanoide, deci și al patologiei psihotice ulterioare, cu efectele sale dezintegratoare, devastatoare asupra unui eu slab, puțin organizat, fără însă a anula angoasa, cum se întâmplă în cazul perversiunilor. Un clivaj excesiv al eului și al obiectelor interne ar putea conduce la sentimentul că eul se desface în bucăți. Angoasele de fragmentare, de dezintegrare, de depersonalizare sau de disociere sunt legate de acest sentiment. Rosenfeld (1950/1976) notează că o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Rosenfeld (1950/1976) notează că o stare confuzională se instaurează atunci când subiectul își pierde capacitatea de a diferenția obiectele „bune” de cele „rele” și, în special, pulsiunile libidinale de cele agresive. El arată că, în aceste stări confuzionale, mecanismele de clivaj sunt întărite într-un scop defensiv. Astfel, aspectele trăite în mod tranzitoriu de copiii mici capătă, dacă sunt prea frecvente, prea intense, o dimensiune catastrofică, interpretată de Melanie Klein (1946/1980), ca și de clinicienii din zilele noastre (Racamier, 1980
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
copiii mici capătă, dacă sunt prea frecvente, prea intense, o dimensiune catastrofică, interpretată de Melanie Klein (1946/1980), ca și de clinicienii din zilele noastre (Racamier, 1980) ca un semn de schizofrenie. Meltzer (1975/1984) descrie demolarea, limită inferioară a clivajului, ca pe un mecanism de apărare esențial utilizat în autism împotriva durerii șisolitudinii. Există în acest caz o suspendare a atenției acordate lumii înconjurătoare și o izolare a simțurilor între ele, ca și cum fiecare dintre acestea ar funcționa separat. Apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
funcționa separat. Apropiat de starea de dezintegrare maximală, eul „nu se constituie decât agățându-se de punctul senzorial cel mai atractiv pe care i-l oferă obiectul sau propriul corp (lumină - sunet, propriile contracții musculare, mișcări peristaltice etc.); această stare, clivaj pasiv lipsit de violență, este facilitată de demolarea unității simțurilor” (Le Guen et al., 1985). Să reamintim că și tulburările de comportament pot fi explicate în lumina conceptului de clivaj. Imediat ce acțiunea își ocupă locul alături de funcționări altminteri adaptate, putem
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lumină - sunet, propriile contracții musculare, mișcări peristaltice etc.); această stare, clivaj pasiv lipsit de violență, este facilitată de demolarea unității simțurilor” (Le Guen et al., 1985). Să reamintim că și tulburările de comportament pot fi explicate în lumina conceptului de clivaj. Imediat ce acțiunea își ocupă locul alături de funcționări altminteri adaptate, putem vorbi despre clivaj, așa cum subliniază și P. Jeammet (1985): „Tulburările grave de comportament de tip delincvent, toxicomaniac, anorexic, precum și anumite dismorfofobii izolează un întreg curent al vieții psihice și libidinale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de violență, este facilitată de demolarea unității simțurilor” (Le Guen et al., 1985). Să reamintim că și tulburările de comportament pot fi explicate în lumina conceptului de clivaj. Imediat ce acțiunea își ocupă locul alături de funcționări altminteri adaptate, putem vorbi despre clivaj, așa cum subliniază și P. Jeammet (1985): „Tulburările grave de comportament de tip delincvent, toxicomaniac, anorexic, precum și anumite dismorfofobii izolează un întreg curent al vieții psihice și libidinale care-și găsește refugiu în simptom. Aici nu este vorba atât despre refulare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
P. Jeammet (1985): „Tulburările grave de comportament de tip delincvent, toxicomaniac, anorexic, precum și anumite dismorfofobii izolează un întreg curent al vieții psihice și libidinale care-și găsește refugiu în simptom. Aici nu este vorba atât despre refulare, cât despre un clivaj al Eului care, pe lângă o aparență mai mult sau mai puțin nevrotică, de fapt puțin investită, menține o relație de influență clivată, nereală și total închisă în ea însăși”. Numeroși pacienți copii sau adulți, incapabili să suporte suferința produsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o relație de influență clivată, nereală și total închisă în ea însăși”. Numeroși pacienți copii sau adulți, incapabili să suporte suferința produsă de culpabilitatea în legătură cu ambivalența care-i domină, pot astfel regresa în mod tranzitoriu sau ireversibil către moduri de clivaj mai primitive, având ca variante extreme angoasele de persecuție, de confuzie sau dezintegrare. Astfel de pacienți ne dau sentimentul că clivajul le permite să se replieze în ultimele „redute” ale unei „supraviețuiri psihice” a minima. Contrainvestiretc "Contrainvestire" Definițietc "Definiție" Energie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
produsă de culpabilitatea în legătură cu ambivalența care-i domină, pot astfel regresa în mod tranzitoriu sau ireversibil către moduri de clivaj mai primitive, având ca variante extreme angoasele de persecuție, de confuzie sau dezintegrare. Astfel de pacienți ne dau sentimentul că clivajul le permite să se replieze în ultimele „redute” ale unei „supraviețuiri psihice” a minima. Contrainvestiretc "Contrainvestire" Definițietc "Definiție" Energie psihică a eului care se opune tendinței spre descărcarea pulsiunii. Forță inconștientă contrară și cel puțin egală cu aceea care pornește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
identificare proiectivă” propusă de Klein (1946/1980) se sprijină pe articolul lui Freud intitulat „Formulări despre cele două principii din cursul evenimentelor psihice” (1911/1984), în care el studiază, prin descrierea fictivă a unui aparat psihic, instaurarea principiului realității grație clivajului eului, pornind de la principiul plăcerii în care predomină fantasma: „Aspectul gândit (dorit) era pur și simplu susținut în mod halucinant”. În practica sa, Klein a reușit să pună în lumină relațiile fantasmatice pe care sugarul le întreține cu mama. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]