588 matches
-
ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul ― ce caraghios î s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-acolo acum i-ar arde ochii ca la bufnițe. Eu pot să aleg în fiecare dimineață între mai multe posibilitați: să mă culc, să mă plimb, să înot, s-o caut pe Laura ori
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-l adresa pe un ton rece și fără să se întoarcă. Pe o seară ca asta, în momentul când se culcase, cu capul vuind, a simțit năvălind în încheieturile mâinilor și în tâmple valurile dezlănțuite ale unei febre care clocea în el de mai multe zile. Ceea ce a urmat nu s-a aflat mai apoi, decât din povestirile gazdei. Dimineața, ea se sculase devreme, conform obiceiului. După un timp, mirată că nu-l vede pe părinte ieșind din odaie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ei intim și care preluase controlul, luând decizii În numele amândurora. Probabil de aceea continua să blesteme În gura mare. Pentru că blestemele ei acopereau versurile Madonnei, trecătorii și vânzătorii de umbrele se strânseseră În grabă să vadă ce bucluc se mai clocea. În Învălmășeală, urmăritorul aflat la câțiva pași În spatele ei bătu În retragere, știind că nu e bine să-ți pui mintea cu o nebună. Însă taximetristul nu era nici pe departe la fel de prudent sau de timid, fiindcă Întâmpină Întregul scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hainele într-un spital. Mai târziu, m-am întrebat dacă n-am visat cumva totul și m-am certat: trebuia să ceri un bon pentru amintirile lăsate la arhivă, Daniel Petric! așa n-ai nici o dovadă, iar memoria ta poate cloci în golul lăsat alte amintiri!... Poate chiar așa a fost, dar nu jur nimic... Când am isprăvit, Arhivarul m-a condus până la ușă. Nu mai contenea cu mulțumirile. Camera ce-mi fusese repartizată era o încăpere îngustă, ceva mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atenție acestor scrisori, le luase în derâdere, le arătase tuturor susținând că erau o glumă proastă a cuiva dintre ei. Zicea că nu pricepe cum poate sta cineva închis într-o sală cu oglinzi, ca o cloșcă în cuibarul ei, clocindu-și într-un deșert gândurile și urmărind de-acolo prin gaura cheii ce făceau ceilalți, „De ce nu iese dacă are curaj? Să-l zărim la față. Spuneți că e atins de boala deșertului? Dar ce boală e asta? Nici un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcându-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul - ce caraghios! s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-acolo acum i-ar arde ochii ca la bufnițe. Eu pot să aleg în fiecare dimineață între mai multe posibilități: să mă culc, să mă plimb, să înot, s-o caut pe Laura ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Lottie strecurându-se sub brațul lui, închipuindu-și-l, de bună seamă, pe nou-venit cu un coș în brațe și probabil cu un impermeabil asemenea celor purtate de pompieri în situații de urgență. De ce era u’gentă? S-ar fi clocit ouăle? Laurence râse și îi ciufuli părul. — Or să fie clocite într-o zi și or să se transforme în fetițe drăguțe ca tine. Se vedea că Lottie rămăsese nedumerită. — Domnul doctor Westcott e un doctor mai special, îi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
seamă, pe nou-venit cu un coș în brațe și probabil cu un impermeabil asemenea celor purtate de pompieri în situații de urgență. De ce era u’gentă? S-ar fi clocit ouăle? Laurence râse și îi ciufuli părul. — Or să fie clocite într-o zi și or să se transforme în fetițe drăguțe ca tine. Se vedea că Lottie rămăsese nedumerită. — Domnul doctor Westcott e un doctor mai special, îi explică mama ei, ajută doamnele care vor copii, dar nu-i pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
contau pentru ei, că ziarul pe care îl conducea exprima gândurile lor -, nici unul dintre ele nu reuși să-i distragă gândurile de la cuvintele lui Murray. Oare chiar era gelos pe viziunea inovatoare a lui Fran, pe capacitatea ei de-a cloci o idee care ar putea să dea clasă ziarelor locale, ba chiar să le ia locul? În fața școlii primare de lângă catedrală, doamna care dirija circulația îi zâmbi și strigă o formulă de salut. Însăși doamna cu pricina se afla acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dosarul realizat de Nicolae Țone în Aldebaran, nr. 1-4, 2001, pp. 91-115, cu privire la editarea primelor poeme ale lui Tristan Tzara. O variantă modificată a fost publicată în volumul De Nos Oiseaux, Ed. Kra, Paris, 1929, p. 26. Versul: „nebuna satului clocește măscărici pentru palat” („Tristețe casnică“) a fost decupat, tradus în franceză și interpolat în poemul Le dompteur de lions se souvient din volumul Tristan Tzara, Vingt-cinq poèmes, H. Arp, Dix gravures sur bois, Collection Dada, Zürich, 1918, ca și unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am gândit la ruguri... XXV ― Mă îngrijorează tot mai mult nopțile tale. ― Crezi că pe mine nu? Și încă nu cunoști totul... Am încercat să rămân cât mai departe de o pasăre ciudată care făcea ouă negre pe care le clocea îndelung și matern, pentru ca, în clipa când din ele ieșeau puii, să-i omoare cu ciocul și să reia totul de la început... Când n-am mai suportat, am vrut s-o ucid. În loc să fugă, se uita la mine și aștepta
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
străină. Cât de puțin semănam cu fiul meu arătos, cu pielea întunecată, care aducea cu unchiul lui mai mult decât cu oricine și care devenea exact ce profețise Re-nefer: un prinț al Egiptului. N-aveam prea mult timp să-mi clocesc singurătatea, pentru că trebuia să-mi câștig locul în casa cea mare a lui Nakht-re. Deși Re-nefer nu era niciodată altfel decât amabilă, acum că Re-mose plecase, nu mai aveam foarte multe să ne spunem, iar eu simțeam că tăcerea creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dispare în univers.) N-am vrut să-i dau drumul, n-am vruuuut... (Cântând, ca pe un psalm.) Dar-să-vezi-cum-s-a-rugat-de-mine-și-mi-a-spus: dă-mi drumul, omule, și îți voi mânca inima ca să nu te mai doară inima niciodată și să nu-ți mai clocească acolo veninul... (Liniște neagră. Cuvântul NEGRU trece prin aer cu majuscule.) Și atunci i-am dat drumul! Și el... Haț! I-a halit și inima lui MACABEUS... și inima calului pe care era suit MACABEUS... și inima calului meu... pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
văduva paradis (Vidua paradisaea), din familia viduinae, caracterizate prin faptul că în perioada de împerechere, coada masculului capătă dimensiuni impresionante. Văduva paradis nu-și crește puii; femela își depune de obicei ouăle în cuiburile de Pytilia melba, care i le clocesc, și, ulterior, îi cresc puii, care devini capabili de zbor după 14 zile. ─ Miau! Când o să am parte și eu de așa ceva? Niciodată, băiete. Niciodată. Ce cuvânt greu! Trebuie să-l învăț astăzi? Mai lasă-mă puțin, hai, doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e bogat, e bătrân, prin urmare își dă și cămașa de pe el ca să pună mâna pe Otilia, care umblă după avere. Moș Costache e zgârcit și e vesel, la rândul lui, să nu-i dea nimic fetei. Și atunci își clocește singur banii, până ce, într-o bună zi, gata, că nu suntem nici unul eterni, și rămâi dumneata moștenitoare unică! Așa, ce-ai făcut? Te-ai certat cu moș Costache, l-ai ambiționat, și omul se răzbună. S-au mai văzut zgârciți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-s interziși, că ar fi desfundători de rahat, că fac naveta. Buuun... Dar cu aceeași guriță cu care n-ar fi de acord să intoneze vreo odă, rămân totuși extrem de interesați să halească. Cu același poponeț, considerat prea gingaș să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua. Behăie cu toții, seamănă între ei, iar ultima lor găselniță e c-ar vrea să-și reprezinte cultura și țărișoara în Necuprins... Păi, cum să le reprezinte - și aici Fiorosul Marcel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trist și gânditor lângă foc cu picioarele întinse, cu mâna pe frunte. Mă apropiai și șezui alături cu el. - Ce să facem? zisei eu încet și răgușit. - Gîndit-am și-am răzgândit, șopti el, și pare-mi cumcă ceea ce-a clocit capul meu nici dracul n-ar fi putut răscloci. Ei au omorât un copil - pentru că nu eu l-am omorât, bine poți ști. Decât să-l las mai mort în mâna lor, ca să-l chinuiască și să-și bată joc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
contra tuturor. Acest tată, probabil vînător, reprima pur și simplu, prin constrîngere fizică, orice veleitate de satisfacere a dorințelor erotice pentru alții din afara lui. În aceste condiții este ușor de imaginat cîtă ură s-a strîns. În spatele despotului arhaic, se clocea răscoala. Unirea face puterea, așa încît fiii s-au adunat pentru a-l doborî. În mod sigur însă, aceștia au fost încurajați și protejați de mamele înjosite care, încă din copilăria lor, le ațîțau ostilitatea. Era nevoie de asocierea lor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
iau? Să închid un tânăr major în casă? Și mai întîi dă-mi voie să te întreb: Ai copii? - Nu. - Atunci e greu să ne înțelegem. Și mai e și altceva,iubite domnule Bogdan: sunt ca o găină care a clocit ouă de G. Călinescu rață, stau pe mal și nu pot să urmăresc bobocii pe apă. Generația nouă s-a deplasat în alt element, pentru care oameni ca mine și ca dumneata n-au organe de respirație. - Ar fi bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
propunea Erminia fără să pară a lua în seriosteoriile lui Ioanide, să îndoi puțin cotul? Ioanide făcând cu docilitate ceea ce i se punea, Erminia lua o măsură cu sforicica de la încheietura umărului până la încheietura pulsului. " Erminia asta, își zicea Ioanide, clocește ceva!" Într-adevăr, într-o bună zi, Ioanide primea prin mijlocirea Elvirei un pachet în care găsea un trusou întreg de obiecte executate în lână cu andrelele: fular, mănuși, ciorapi, pulover, totul după jurnal. - E superb, zise madam Ioanide, eu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
picătură și mirosind pe dinăuntru ca o doamnă din lumea mare. Pe dinafară este însă plină de căcat omenesc și asta o întristează foarte tare. Sufletul meu este frumusețea mea dar, din nefericire, sufletul ăsta e al naibii de băgat înăuntru. Sufletul clocește viața veșnică, dar corpul e cel pe care îl tot arătăm cât e viața de lungă. Și cu conserva de gulaș unguresc s-a și tăiat Mariedl. Și berea s-a terminat, băută până la ultima picătură și lui Mariedl îi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să spun ceea ce exprimați. Eu nu caut niciodată mânătârci masculine prin locurile de parcare ale magazinelor alimentare. Nu repet sub nici o formă, pur și simplu, filosofemele mâzgălite pe hîrtia igienică. Eu nu exist, cum poate mintea voastră ar putea să clocească, așa cum ar trebui sau aș putea să exist. Să știți că am întreprins mereu totul împotriva naturii mele și cunosc și eu, ca și dumneavoastră, acel entuziasm regional, sau pur și simplu popular, pentru murdăria aia bicoloră 1... să zicem
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cineva în stomac are numai o bucată de pește mort dar un oarecare un stomac harcea-parcea, și o infecție de douăsprezece degete pe colon, un embrion sau sau cancer la ficat (compozitorul râde tare) COMPOZITORUL: Țara-i o vită și clocește la noi pământul de vite clocește la noi pe noi și zumzăitul zilei și zgomotele murdare ale zilei zgomotul zilei această zumzăială a căldurii PIANISTA (se ridică și începe să înconjoare în chip malefic societatea): Dar deodată Doamnelor și Domnilor
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bucată de pește mort dar un oarecare un stomac harcea-parcea, și o infecție de douăsprezece degete pe colon, un embrion sau sau cancer la ficat (compozitorul râde tare) COMPOZITORUL: Țara-i o vită și clocește la noi pământul de vite clocește la noi pe noi și zumzăitul zilei și zgomotele murdare ale zilei zgomotul zilei această zumzăială a căldurii PIANISTA (se ridică și începe să înconjoare în chip malefic societatea): Dar deodată Doamnelor și Domnilor stați toți pe stinghia din cotețul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]