1,296 matches
-
grabnic!...Cât ne mai amâni? Ploaie de ași fi aș umple fântâna, Pământului reavăn i-aș săruta mâna În păduri de dor aș căra și apă, Seceta acută lutul îl mai crapă! Haide vino ploaie, că ne este sete, Vara clocotește lângă un scaiete, Grâul te tot strigă fără încetare... Vino te rugăm plină de candoare! 27 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Vino Ploaie! Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1669, Anul V, 27 iulie
VINO PLOAIE! de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369757_a_371086]
-
țeasta. Nu era necesar să facă asta! A-Ma avea rezolvare pentru toate! A-Ma se ocupă de toate! Cercetașul își semnala pentru ultima oară coordonatele și se năpusti peste buza stâncilor. Mugurele zvâcni demențial și sinapsele porniră să îi clocotească în momentul în care cercetașul își simți sângele șiroind în zona jugulara. Știu cu precizie momentul în care se produse ruptură și fu eliberat. Cu puțin înainte de momentul în care avea să se zdrobească de fundul prăpastiei, din păcate. În
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
Autorului Viața mea e un râu limpede, Ce curge neîncetat, lin sau tumultuos, Dar nu se oprește din drumul său, Oricât de multe piedici i-ar stăvili calea. Viața mea e un vulcan nestins, Cu izbucniri violente sau devastatoare, Ce clocotește emoții și erupe iubire, Dar nu se odihnește nicicând din lupta-i lăuntrică. Viața mea e o planetă rătăcitoare Ce se rotește neobosită printre aștri, Printre meteoriți și amăgitoare găuri negre, Aspirând să se apropie, tot mai mult, de lumină
DEFINIȚIA VIEȚII MELE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362712_a_364041]
-
că mărgeanul, El spumega și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce, Nimic nu-i stă în cale, nici vânturi nu-l opresc, Mergând spre libertate, furia să-și descarce, Iar apele sub creasta-i semeața, clocotesc. Rechinii fug deodată de forță uriașă Coboară în adâncuri scăpare căutând, Si nu se mai ridică balenă ucigașa Să iși pândească pradă prin peștii cei de rând. Cand valul înțelege că el este oceanul, Se-aruncă spre talazuri și rupe
CÂND VALUL ÎNȚELEGE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353414_a_354743]
-
și setea mea de viață! Așa nici o furtună sau crudă durere nu te va dezechilibra, Omul meu cald, Omul meu iubit, Omul meu sărbătoare! Din roșia-gura ta îmi voi face șirag gândului însetat de dezmierdări și alinturi în valul mării clocotind în iubire. Zălog prezentului las fiorul meu și brațele tale întinse pe cerul sensibilității sub înmugurirea inimii mele aievea dorului tău de viață! Referință Bibliografică: Atingere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1529, Anul V, 09 martie 2015
ATINGERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353484_a_354813]
-
atât mai bine că ești...la doi pași!” Am râs și l-am lăsat în plata Domnului! Nu eram singura nevastă care...nu știa pe cine are în casă! Așa visăm multe...căsnicia perfecta!...fără să bănuim ce mizerii pot clocoti sub ...liniștea noastră conjugală. Așa că, lui Andy, i-am zis din prima...că sunt vecina lui. Până să respir, a fost la ușa mea. Chiar eram curioasă...cine e acest om? ...un profesor de fizică, reconvertit profesional...în ceva ...cu
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
din stâncă-n stâncă fără teamă și-având în ochi un nefiresc azur, când bocăneați cu glas vânjos și pur și-n codrii-mi verzi,dar și în cei de-aramă ? Unde v-ați dus voi inefabili zori când viața-îmi clocotea fierbinte-n pori și-aveam în gânduri magice elanuri, când deveneau aevea vis de vis și-naintam spre orice țel decis ca să-i cosesc mirabilele lanuri ? Unde v-ați dus voi tinere puteri ce-n mine ați vibrat până mai
ÎMI AMINTESC UNDE V-AŢI DUS ?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352894_a_354223]
-
citit o carte, La un concert vreodată nu s-a dus Și din fotoliul unde a ajuns Înțelepciune și destine-mparte! El nu știe ce-nseamnă Simfonia, Mai mult nici nu cunoaște cheia-sol, Tristețile îmi dau acum ocol Și-mi clocotește-n inimă mânia... „Tăiați fără de milă-n carne vie, De ce în Viață s-au făcut artiști?” Tu, Patrie, de vrei să mai exiști Trezește-ți fiii dintru letargie... „Nu mai avem nevoie de Cultură”, Spunea trimisul-șef de la Partid, De
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
aruncate adesea de undeva de deasupra cântecului cântecul - o urmare a căderii pietrelor când lemnul este tăiat din rădăcinile hărți unica zbatere a regăsirii trezește omul din moartea vie apoi îl urcă și îl coboară odată cu mocirla din văzduh păsările clocotesc a zbor se anunță încă o trecere încă o scară își pierde treptele când copacii reapar la orizont rădăcinile lor sunt râme se întind pe sub ploi pământului îi construiesc colajele vieții dispar otrăvite de mâini ruginite sapă sapă vei da
SCULPTURĂ ÎN PIATRA IUBIRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353782_a_355111]
-
puterea nevremelnică ci de maximă abilitate și desăvârșit har, din gama de posibilități actoricești a mai multor actori la un loc. În sine, orice abilitate a actorului ar fi suficientă pentru a juca un gen de teatru. În Eugen Cristea clocotește spiritul, iluminează talentul, arde pasiunea, siguranța știința, experiența, inspirația și ardoarea perfecționismului. Pentru aceasta, actorul Eugen Cristea seamănă în toate propria dragoste, propria jertfă, propria rațiune de a fi și cauză pentru care este. Alături are pe omul necesar fiecăruia
CA ŞI FAMILIA, SCENA E PRIMORDIALĂ PENTRU EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353779_a_355108]
-
Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Norocu-i schimbător și timpul e pe fugă, Insă, în clipa asta, le-am ascuns în șoapte. Iți simt dogoarea dulce, fiorul trece-n... rugă Vulcan aprins în sânge clocotește-n noapte. Cu mâna-ți tremurândă mângâi iubiții muguri Ce cresc timizi și calzi din pieptul ce te-adoră. Simt trupu-ți cum zvâcnește ca aripa de fluturi Cu-al meu să îl acopăr, în șoaptă, mă imploră. Ce-a fost
MUGURII... IUBIRII de DOINA THEISS în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353928_a_355257]
-
era duminică în care să nu sosească aci măcar un om care să fi aflat de curând povestea iconarului. Se spunea că era un pictor mare, că tocmai când avea numele cunoscut și în țară, și în străinătate, tocmai când clocotea de idei și sentimente musai de a fi prinse în formă și culoare, tocmai atunci se întâmplase. Și ce-l duruse cel mai tare fusese faptul că nu fusese prevenit! A! Cum de cine?! De cineva, nu știa nici el
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DEMNITATE ȘI CURAJ Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului „Acolo tine-ți căruța, departe de apa care clocotește și de vârtej”. Aristotel Cuvântul Demnitate, ne spune DEX'98 vine din limba latină, dignitas -atis (după demn), însemnând „Calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu; gravitate, măreție”. Demnitatea este una dintre virtuțile cu care se naște
DEMNITATE ŞI CURAJ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353630_a_354959]
-
rece a dezolare și moarte pe când furtuna zguduie a vivacitate și trezire din împietrire; de ce-n copacii pădurii domnește tumultul vieții și-n iarbă viețuiesc gâze? Răspunsul e aproape: din unul și același motiv din care Adrian Enache strălucește și clocotește pe scenă, motivul unei energii inepuizabile, unei vârste fără ani, unui har nesecabil! Întreaga lui viață artistul nu a mers pe sub o altă umbră decât pe sub umbra virtuților care-i a celor puțini și nici pe sub alt soare decât cel
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
Doar dragostea, și doar pentru dragoste sunt meritate jertfele artiștilor. Cătălin Crișan primește din dragostea aceasta o determinare de a lua ca punct de sprijin pe toate valurile vieții, muzica. O șubredă corabie duce soarta omului în gura mării care clocotește și îneacă vapoare titanice. Dar cântecul, pentru Cătălin Crișan, a fost și este ancoră care nu-l lasă smuls de torent, a fost și este timonă care-l navighează pe azimuturile idealului, a fost și este pavilionul identității sale în
CĂTĂLIN CRIŞAN. CERTĂ PERENITATE A POPULARITĂŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353720_a_355049]
-
cunosc mai mult ca el. Numai că starea permanentă de beție se dovedise a fi un mare minus în activitatea mea militară din acea perioadă. Eram nervos pe Franz, pe mine, pe evrei, pe Dumnezeu, pe toată lumea. Încruntat, cu sângele clocotind, am făcut semn cu capul celorlalți, să plece. Ofițerii s-au împrăștiat, iar eu i-am spus lui Franz: - Urmează-mă! În timp ce ne îndreptam către baracă, scrutam întunericul din împrejurimi după Raisa. Nu era nicăieri. - Acum, spune ce ai de
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
taxele grele el tot se-ncovoaie. Bătrân, în lacrimi, lipsit de putere De foame și rău, moartea și-o cere. Viața întreagă din greu a muncit De-o mână de hoți acum osândit Apusul să-i fie, de ei, otrăvit... Sânge clocotește ca lava-n vulcan Lacrimi de jale pot umple-un ocean Când țara o văd vândută-n bucăți Pentru... arginți, în străinătăți. Oprește, Doamne, perfizii și hoții Țara, s-o calce-n picioare cu toții! Doamne, Tu ești Lumina cea sfântă
OPREŞTE, DOAMNE, PERFIZII ŞI HOŢII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354090_a_355419]
-
cunoștință căpătată, cât o deprindere, un stil al acțiunilor noastre obținut prin exercițiu. Pentru a face bine, a fi cinstit, mai întâi trebuie să te depărtezi de rău, de ispite. Cineva sfătuia: „Acolo ține-ți căruța, departe de apa care clocotește și de vârtej”. Mai clar, din tabloul virtuților, cinstea s-ar putea cuprinde în cele două: justiție și prudență, iar necinstea: profit bazat pe înșelăciune. Rațiunea omului îi servește pentru a distinge și a alege ceea ce este bun. Pentru Aristotel
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
GÂND PENTRU ANCA PETRESCU Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Pierzându-și viața neașteptat, arhitecta Casei Poporului, Anca Petrescu*, mi-a trimis gândul înapoi la un moment în care pulsul vieții clocotea în ea la cota cea mai înaltă. Prin largul fluviu al evenimentelor vieții noastre trecătoare, din când în când, gândul are acest bun obicei, să se oprească la câte un fapt de viață deosebit pentru a-i asculta pulsul, pentru
UN GÂND PENTRU ANCA PETRESCU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357466_a_358795]
-
partea plină a paharului, reușind să-și impună a revaloriza fiecare experiență, cu absconsa morală că fiecare eșec trebuie să fie începutul cursei spre reușită: „Sute de miresme adunate-n mine/ Risipesc tristețea și-o transformă-n fum/ Renăscând dorința, clocotind de bine,/ Bucuria dulce-a timpului de-acum!” (Muguri) În poezia Getei Resteman, există o multitudine de teme romantice, dintre care - indubitabil - cea mai puternică și mai evidentă dintre ele este iubirea. Acestei iubiri, cu multiplele sale valente, i se
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
Scriitori > DOR DE ROMÂNIA MARE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 542 din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Eu nu mi-am mai văzut pământul Râvnit de lacomii dușmani, Blestem să-i ardă, ardă-i sfântul Cu lacrimi clocotite de țărani! Eu nu mi-am mai cerut pământul Lăsat drept moștenire peste ani De moșii mei cu legământul De-a nu-l înstrăina pe bani... Eu nu mi-am mai udat pământul Cu lacrimi și sudoare, să rodească, Ci
DOR DE ROMÂNIA MARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358039_a_359368]
-
bucuria vieții. Ape curg învolburate și-n cascade cad în stropi reci ca ghiața, inimi fierbinți, ce apoi urcă spre cerul vieții. Strâng frunzele rămase ale toamnei, ramașițe putrezite de pe colțul ierbii vieții, dezgolind nuditatea primăverii. Sângele-mi strigă și clocotește. Fecioara s-a născut din trup alb de iarnă. By Viorel Muha Referință Bibliografică: Fecioara s-a născut din trup alb de iarnă! / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 721, Anul II, 21 decembrie 2012. Drepturi de Autor
FECIOARA S-A NĂSCUT DIN TRUP ALB DE IARNĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358060_a_359389]
-
fenomenele astea naturale, nu se prea știe exact ce, cum și când îți vine rândul. Ca orice adolescent care se respectă, am chichițe și capricii, mă zbucium și-mi place să-mi dau fumuri când mă stârnește careva. În mine clocotește un vulcan. Mă-nfierbânt repede, ba chiar scuip dacă nu mi-e bine. Așa că aveți grijă pe unde pășiți, să nu mă nimeriți cumva pe bombeu. Zona mea sensibilă, cu forme care-au tăiat respirația multor aventurieri, se cheamă Timanfaya
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
Alții se feresc și-l minte, Să-i lovească pe sărite: Si începe Ești curată secătură! -Măfrate măgar, îți zic: Îmi mușc degetul cel mic; Mâna duc ușor la gură, Un ceaun ce stă pe jar. Clasa dă și-n clocotit - Ați văzut ce-a suferit?... -Ce-i de râs, frate măgar?!... Când aud popa, strigând: Nu pot râde, dar mă mir, Clasa este într-un delir; Zice unul, hohotind: -Dar a luat-o pe spinare, De Darwin s-a lepădat. Ca
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
multe fântâni, numărând firele de praf în esență de brad. M-am rezemat de aripa îngerului meu în lumina căruia îmi stropesc sufletul cu rouă. Țineam mâna la inimă iar din degete îmi ieșeau flăcări. Maci zdrențuiți în roșu intens clocoteau în seva rădăcinilor cu aromă de cântec special pentru tămăduirea notelor de suflet pe scara inimii. Am avut tendința să îngenunchez dar am simțit o lumină verzuie alunecând printre nuferi. Era femeia-lebădă plutind în oglinda cerului, dând autograf pe stele
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]