1,118 matches
-
Marele Cneaz de Vladimir, această demnitate fiind apoi a fost transferată de către hanul Hoardei de Aur la Dmitri Konstantinovici din Nijni Novgorod. În 1363, atunci când cneazul a fost demis, Dmitri Ivanovici a fost în cele din urmă încoronat ca Mare Cneaz de Vladimir. Trei ani mai târziu, el a făcut pace cu Dmitri Konstantinovici și s-a căsătorit cu fiica acestuia, Eudoxia. În 1376, armatele lor unite au devastat Vechea Bulgarie Mare (de pe cursul inferior al fluviului Volga). Cel mai important
Dmitri Donskoi () [Corola-website/Science/317212_a_318541]
-
1368 și 1370. În așteptarea celui de-al treilea asediu, în anul 1372 s-a încheiat pace prin Tratatul de la Liubuțk. În 1375, Dmitri a reușit să rezolve conflictul său cu Mihail II din Tver, pentru Vladimir, în favoarea lui. Alți cnezi din Rusia nordică au recunoscut, de asemenea, autoritatea sa și au contribuit cu trupele lor la lupta iminentă împotriva Hoardei de Aur. Până la sfârșitul domniei sale, Dmitri a dublat practic teritoriul cnezatului Moscovei. Dmitri, în cei treizeci de ani zi săi
Dmitri Donskoi () [Corola-website/Science/317212_a_318541]
-
de la Kulikovo. Mamai, învins, a fost detronat de un general rival mongol, Tokhtamysh. Acestui han, Dmitri i-a jurat supunere și i s-a confirmat dreptul de a pune taxe în Rusia pentru mongoli (perceptor principal) și titlul de Mare Cneaz de Vladimir. După moartea sa în 1389, Dmitri a fost primul Mare Cneaz care a lăsat moștenire titlurile sale fiului său Vasili I fără aprobarea hanului. Dmitri a fost căsătorit cu Eudoxia de Nijni Novgorod (fiica lui Dmitri de Suzdal
Dmitri Donskoi () [Corola-website/Science/317212_a_318541]
-
Acestui han, Dmitri i-a jurat supunere și i s-a confirmat dreptul de a pune taxe în Rusia pentru mongoli (perceptor principal) și titlul de Mare Cneaz de Vladimir. După moartea sa în 1389, Dmitri a fost primul Mare Cneaz care a lăsat moștenire titlurile sale fiului său Vasili I fără aprobarea hanului. Dmitri a fost căsătorit cu Eudoxia de Nijni Novgorod (fiica lui Dmitri de Suzdal și Vasilisa de Rostov) și au avut cel puțin doisprezece copii:
Dmitri Donskoi () [Corola-website/Science/317212_a_318541]
-
campaniei regelui Ungariei, Ludovic I, se reînființează episcopia Milcovie. Ca urmare a acestei victorii, cu scopul apărării Regatului Ungariei de incursiunile tătare, se fondează Marca Moldovei, unde Dragoș Vodă, presupus a fi membru al familiei voievodului Codrea de Câmpulung , sau cneazul Dragoș de Bedeu, devine mare herțeg. În 1359, voievodul Maramureșului, Bogdan de Cuhea, împreună cu nepotul său, Ștefan fiul lui Iuga, trece în Moldova, îl alungă pe Balc, declară independența Moldovei și devine primul domn al Moldovei. Bogdan I a domnit
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
Burebista-Decebal, iar apoi din zona dacilor liberi/dacii mari (în zonă - Homorodul de Jos - existând și comunități celte, dovadă stând moneda „Călărețul cu Pasăre”, descoperită aici). Ulterior, foarte probabil că etnogeneza și organizarea românească (ex. obștile sătești, țăranii liberi, juzii/cnezii/voievozii etc.) au urmat aceleași tipare ca în toată regiunea Transilvaniei extinse, zona făcând parte din voievodatul lui Menumorut. Prima atestare documentara a satului este din anul 1370 (sub numele de ), când domeniul era unul ecleziast, ținând de călugărițele dominicane
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
30 de florini la data de 8 iulie 1792: Într-adevăr, o conscripție urbarială (din jurul anului 1600) arată că românii din zonele sătmărene (spre exemplu, cum erau cele de Codru) erau bine organizați în posesiuni românești ("Possessiones Valaches"), cu juzi, cnezi și/sau voievozi; spre exemplu, districtul Ardud, din care făcea parte și Chilia, îl avea ca voievod în anul 1769 pe Pop Mihai (în limba maghiară: Michael Popp). Chiar mai înainte, încă în 1729-1730, apare menționat un voievod chiar în
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
Mihai (în limba maghiară: Michael Popp). Chiar mai înainte, încă în 1729-1730, apare menționat un voievod chiar în satul Chilia . Acest lucru este important de remarcat, ținând cont de faptul că instituțiile românești vechi (ex. obști sătești, țărani liberi, juzi/cnezi/voievozi) s-au redus drastic (adesea până la dispariție) în Transilvania, după secolele XV-XVI. Trebuie însă menționat faptul că aceste instituții românești vechi, chiar dacă s-au păstrat în unele locuri locuite de români, ca acesta descris aici, au dobândi adesea (și
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
în Transilvania, după secolele XV-XVI. Trebuie însă menționat faptul că aceste instituții românești vechi, chiar dacă s-au păstrat în unele locuri locuite de români, ca acesta descris aici, au dobândi adesea (și) alte funcții decât cele originale; spre exemplu, (1) cneazul/voievodul a devenit uneori un administrator și/sau un mijlocitor între români și noii feudali și/sau (2) titlul de cneaz/voievod a devenit unul nobiliar (ex. voievodul Transilvaniei sau asociat titulurilor de nobil de origine română). În acest context
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
locuite de români, ca acesta descris aici, au dobândi adesea (și) alte funcții decât cele originale; spre exemplu, (1) cneazul/voievodul a devenit uneori un administrator și/sau un mijlocitor între români și noii feudali și/sau (2) titlul de cneaz/voievod a devenit unul nobiliar (ex. voievodul Transilvaniei sau asociat titulurilor de nobil de origine română). În acest context merită amintit că Țara Codrului a dat câteva familii nobiliare românești, poate mai puțin mediatizate decât cele din Maramureșul istoric, dar
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
Întemeietorul satului ar fi fost un anume Peter - Racz, la început ar fi avut denumirea “"Câmpul lui Peter"” și ar fi aparținut de "Cetatea Ciceu." Corneliu Mirescu în lucrarea “Țară Lăpușului” spune: Caracterul românesc al satelor îl vădesc voievozii și cnezii din fruntea lor, spre deosebire de satele ungurești care au în frunte juzi (judices)”. În numele satelor în parte, în caz că n-a răspuns chiar voievodul singur, răspund împreună cu el cnezii sau cnejii singuri. Ei răspund în numele satului lor. Astfel, pentru Petreștii - azi Peteritea
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
în lucrarea “Țară Lăpușului” spune: Caracterul românesc al satelor îl vădesc voievozii și cnezii din fruntea lor, spre deosebire de satele ungurești care au în frunte juzi (judices)”. În numele satelor în parte, în caz că n-a răspuns chiar voievodul singur, răspund împreună cu el cnezii sau cnejii singuri. Ei răspund în numele satului lor. Astfel, pentru Petreștii - azi Peteritea răspunde ”Petrus Kenesius”. În cazul cneazului din Petrești se poate face o apropiere între numele cneazului și numele păstrat al satului Petrești - Peterhaza - Peteritea. Nu se consemnează
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
Țară Lăpușului” spune: Caracterul românesc al satelor îl vădesc voievozii și cnezii din fruntea lor, spre deosebire de satele ungurești care au în frunte juzi (judices)”. În numele satelor în parte, în caz că n-a răspuns chiar voievodul singur, răspund împreună cu el cnezii sau cnejii singuri. Ei răspund în numele satului lor. Astfel, pentru Petreștii - azi Peteritea răspunde ”Petrus Kenesius”. În cazul cneazului din Petrești se poate face o apropiere între numele cneazului și numele păstrat al satului Petrești - Peterhaza - Peteritea. Nu se consemnează în documentele
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
ungurești care au în frunte juzi (judices)”. În numele satelor în parte, în caz că n-a răspuns chiar voievodul singur, răspund împreună cu el cnezii sau cnejii singuri. Ei răspund în numele satului lor. Astfel, pentru Petreștii - azi Peteritea răspunde ”Petrus Kenesius”. În cazul cneazului din Petrești se poate face o apropiere între numele cneazului și numele păstrat al satului Petrești - Peterhaza - Peteritea. Nu se consemnează în documentele studiate numărul locuitorilor satului la data atestării acestuia. După cronică lui Kadar, în anul 1603, în Peteritea
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
parte, în caz că n-a răspuns chiar voievodul singur, răspund împreună cu el cnezii sau cnejii singuri. Ei răspund în numele satului lor. Astfel, pentru Petreștii - azi Peteritea răspunde ”Petrus Kenesius”. În cazul cneazului din Petrești se poate face o apropiere între numele cneazului și numele păstrat al satului Petrești - Peterhaza - Peteritea. Nu se consemnează în documentele studiate numărul locuitorilor satului la data atestării acestuia. După cronică lui Kadar, în anul 1603, în Peteritea locuiau 4 suflete în total, în 1637, 37 de locuitori
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
Ostrov, județul Hunedoara, se numără printre cele mai vechi monumente românești de zid păstrate în Transilvania. Biserica a fost construită în secolul XIV și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica a fost ctitorită de cnezii locali. La 1360, Petru de Ostrov era desemnat drept prim protopop cunoscut al districtului. Ca și alte monumente din Hațeg, și acesta a suferit transformări religioase. Cnezii, apoi nobilii ostroveni au ajuns de la catolici, la reformați (calvini). Și-au schimbat
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica a fost ctitorită de cnezii locali. La 1360, Petru de Ostrov era desemnat drept prim protopop cunoscut al districtului. Ca și alte monumente din Hațeg, și acesta a suferit transformări religioase. Cnezii, apoi nobilii ostroveni au ajuns de la catolici, la reformați (calvini). Și-au schimbat nu numai credința religioasă, dar și etnia inițială. Acestei majore metamorfoze i se datorează acoperirea decorațiilor interioare, specifice cultelor istorice, nu celor protestante. Imaginea de astăzi a
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
unei alte vechi familii boierești. Anastasie Bașotă s-a căsătorit în 1829 cu Ruxandra Balș (1805 - 4 septembrie 1867), de care s-a despărțit ulterior, și cu care a avut două fiice: Sofia, decedată în 1849, și Elena, căsătorită cu cneazul George Cantacuzino, guvernator al Basarabiei. A ocupat de tânăr diferite funcții: a fost numit spătar în 1819, în timpul domniei lui Mihai Șuțu, hatman în 1821, în timpul domniei lui Ștefan Vogoride, și logofăt, primind și titlul de cavaler, sub Grigore Alexandru
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul, care a domnit între 1272-1290), si îl lasă pe unul dintre participanții la campanie, Dragoș I, cneaz în Maramureș, ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva). Mai târziu, în 1359, un alt cneaz din Maramureș, Bogdan I, trece în Moldova, îl alungă pe nepotul lui Dragoș, Balc, și declară independența Moldovei. Bogdan I
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
IV-lea zis Cumanul, care a domnit între 1272-1290), si îl lasă pe unul dintre participanții la campanie, Dragoș I, cneaz în Maramureș, ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva). Mai târziu, în 1359, un alt cneaz din Maramureș, Bogdan I, trece în Moldova, îl alungă pe nepotul lui Dragoș, Balc, și declară independența Moldovei. Bogdan I a domnit până la 1363, în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag. Urmașii lui Bogdan I au
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Mehmed al II-lea Fatih, sultanul Imperiului Otoman pe 29 mai 1453, au existat voci care au ridicat Moscova la rangul de „”, „Noua Romă” . Această idee a început să fie subliniată puternic în timpul domniei lui Ivan al III-lea, marele cneaz al Moscovei, care era căsătorit cu principesa bizantină Sofia Palaiologhina. Sofia era nepoata lui Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat al Imperiului Roman de Răsărit. Din acest motiv, Ivan a pretins că este moștenitorul legal al Imperiului Bizantin. La
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
asemeni celor șapte sute de israeliți care refuzaseră să se închine lui Baal în vremurile profetului Ilie, un sfânt foarte respectat în ortodoxie. Ideea a apărut pentru prima oară în scrisoarea-panegiric compusă în 1510 de călugărul Filofei din Pskov, destinată marelui cneaz Vasili al III-lea, în care scria: „Două Rome au căzut. A treia rezistă. Și nu va mai exista o a patra. Niciuna nu va lua locul țaratului nostru creștin!”". După cum se vede, Fiofei identifica explicit A treia Romă cu
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
XIV-XVII. Incinta este dreptunghiulară, cu laturile de aproximativ 99/35 m, fiind înconjurată de un zid gros de 1-1,10 m. La colțurile incintei, ca și pe laturile ei, au existat odinioară turnuri. Interiorul incintei adăpostea casa de zid a cneazului și o capelă de curte, cu turn-clopotniță, întemeiată cel mai devreme în jurul secolului XVII și transformată ulterior în capelă calvină. Cetatea feudală a fost ridicată în Evul Mediu târziu. Se spune că nobilul din ținutul Sălașului, după ce a construit în
Curtea cnezilor Cândreș din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326925_a_328254]
-
știe însă că urmașii legitimi ai țarului ucis, Ioan Asan și Alexandru au fost nevoiți să părăsească țara în momentul în care a urcat pe tronul celui de Al Doilea Țarat Bulgar, mai întâi printre cumani, iar apoi la curtea cneazului de Halici. Imediat după înscăunare, a luat de soție pe văduva lui Caloian, o prințesă cumană, al cărei nume nu este cunoscut, dacă nu cumva este vorba de Ana, menționată în "sinodik"-ul Bisericii bulgare. Tenativa lui Borilă de a
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
districte s-au detașat prin calitatea și unicitatea privilegiilor obținute, comparabile doar cu cele ale scaunelor secuiești sau săsești. O diplomă emisă de regele Ungariei Ladislau al V-lea Postumul în august 1457,a reînoit, la cererea adunării tuturor nobililor, cnezilor și a altor români din cele opt districte, vechile privilegii acordate lor de către înaintașii săi . Aceste privilegii au fost reconfirmate de către principele transilvan Gabriel Bathory, prin documentul din 3 aprilie 1609 . <br> Districtele românești privilegiate aveau scaune de judecată proprii
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]