680 matches
-
cu avionul, să se trateze de tuse, la vreo clinică europeană. Se vorbește că în urma eșecului înregistrat de Boc, cu mult trâmbițatul proiect numit “Prima casă”, în noile condiții poate să lanseze cu succes mai multe proiecte și anume: “Primul coșciug”, “Prima groapă” și “Ultima colivă”. Iar în final poate mai rămâne suficient loc și pentru „Veșnica pomenire” Binevoitorul maghiar Voiam ca azi să scriu un ceva vesel, că prea i-am întristat pe unii cu articolul acela al meu de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu bărbații cu înlocuitori de calitate, m-a făcut oarecum visător dar am mers voinicește mai departe. - Ofer loc de veci, liberabil prin schimb. Aoleu, adică vine unul proaspăt mort, iar cel care se odihnește acolo trebuie să-și ia coșciugul la spinare și să elibereze locul? Și eu care credeam că odihna de veci, e chiar de veci... Ce mi ți-i și cu oamenii ăștia din ziua de azi! Iată și un anunț mai... agricol: - La un concurs de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și murise, înainte de a veni doctorul, de o anghină pectorală pe care o ignorase. La ușa din față, un om a așezat draperii negre, în timp ce altul ținea scara. Pe o ușă din dreapta au început vizitatorii. După o zi a pornit coșciugul. S-au coborât draperiile, s-au deschis ferestrele, și totul a reintrat în normal. Lângă gard o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca! Cu o zi înainte era fericită, cântase la piano, mîncasebine. Cine s-ar fi așteptat! Într-adevăr, așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e străin de noi, Iar tradiția străbună Piere iute și-n convoi. O, „dulce Românie”, ce tristă ai ajuns, Pe cerul tău de stele doar neguri au pătruns. Și vântul suflă aspru, destinu-i sub belciug, Speranța rătăcită, elanul e-n coșciug. Dar de vinul bun de este Îmi permit doar un pahar - Mintea lunecă-n poveste, Care-mi dă un farmec, har. 11 ianuarie 2005 Vestea rea, tot rea rămâne Când speranța-i pe butuc, Cum e astăzi, măi române! Cu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
În zadar compun eu jalbe, Moarte-s toate stelele. „Soacră, soacră, poamă acră”. A mea fost-a carne macră, Pâine rumenită scoasă Din cuptor, direct pe masă. * „La mort, ușile-s deschise”; Intră-iese doar cu vise Cine nu vede în coșciug Icoana proprie sub jug. 6 aprilie 2005 Unii au, prea au; alții n-au, prea n-au - Paradox ciudat, ce îl spun pe șleau. Eu sunt la mijloc cu amarul meu, Nu mă plâng deloc, deși-mi este greu. * Iar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
unui loc cât de cât amenajabil. Singurul lucru pe care îl găsi fu un fel de ladă mare de lemn, lipită de perete și închisă cu lacăt. Nu reuși să-și imagineze ce conținea, dar putea să fie un straniu coșciug de rinocer, sau ceva de genul ăsta. Nu știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lacăt. Nu reuși să-și imagineze ce conținea, dar putea să fie un straniu coșciug de rinocer, sau ceva de genul ăsta. Nu știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu-se cu pledul de pe ladă, cu gând să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea somnul foarte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
defunctului". Urma înșiruirea recuzitei și a tuturor serviciilor pe care le putea asigura antrepriza, iar în dreptul fiecărui articol cel care plătise înmormântarea gornistului trecuse cu creionul "DA" sau "NU". 1. înmormântarea cu dricul tras de patru cai mascați DA 2. Coșciug din lemn de fag în formă de cutie DA 3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6. Patru sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în dreptul fiecărui articol cel care plătise înmormântarea gornistului trecuse cu creionul "DA" sau "NU". 1. înmormântarea cu dricul tras de patru cai mascați DA 2. Coșciug din lemn de fag în formă de cutie DA 3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6. Patru sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la marchiză cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de doliu la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale apărea doar în lumea cu contururi incerte a visului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dormit...? Era sigur, se trezise dintr-un somn de câteva milenii!! Constată Înfricoșat, singurătatea. Întradevăr era singur...! Oare cum a putut să doarmă atât de mult? În prezent el visează ori are Închipuiri de vise...? Desigur, se află Într-un coșciug Înmormântat și, adormit visează...! Deci nu este mort...! Iar dacă nu-i mort, atunci l’au Îngropat de viu...? Încercă să strige după ajutor. Zadarnic. Gura nu putea fi deschisă. Buzele Îi erau crăpate și-l usturau În timp ce limba și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sicriu (Capacul coșiugului fiind fixat În șurupuri) o floare ori a pronunța o cugetare. Atât eu cât și prietenii mei nu ne-am mai ostenit să mergem la capelă ci, am fost orânduiți Împrejurul gropii, așteptând ca groparii să pregătească coșciugul pentru a-l introduce În groapa dinainte pregătită. Nu am văzut nici preot ori dascăl cu ustensilele lor dar, am observat atât femeile cât și barbații dintr-o sticluță metalizată la fiecare schimb de cuvinte sorbeau câte o Înghițitură În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unele familii bogate Încât, te pune pe gânduri un asemenea ridicol spectacol...! Ajuns la cimitir, tragic - comedia se repetă cu o intensitate fulminantă...! După slujba religioasă oficiată de un preot or doi preoți cu dascălii nelipsiți În bocetele celor prezenți, coșciugul este așezat deasupra gropii iar unul din rudele mortului ține o cuvântare Înșiruind numai fapte bune din viața anterioară a celui decedat. În timp ce groparii se pregătesc să introducă coșchiugul În groapă manipulând frânghiile, unele rude apropiate a mortului, se reped
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a celui decedat. În timp ce groparii se pregătesc să introducă coșchiugul În groapă manipulând frânghiile, unele rude apropiate a mortului, se reped la sicriu implorând groparii să-l mai țină În suspensie câteva secunde: nu-l bocise suficient apoi, arunându-se pe coșciug, Într-o isterie de strigăte și leșinuri Încât Întreaga asistență se cutremură, dându-le lacrimile. În această situație, te Întreb și mă Întreb: dacă noi toți suntem muritori și cunoaștem condiția existenței noastre planetare, nu trebue să ne agităm Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
grup până m-am rătăcit, că am văzut puțină lumină și că m-am cuibărit fără să fac nimănui niciun rău ca să mă culc... dar sprâncenele lui se uneau supărate în timp ce eu stăteam încremenit. Dintr-o dată l-am zărit în coșciug. Chipul său pământiu, zguduit de dricul care sărea la fiecare piatră întâlnită pe drum, îmi făcea semn de dincolo de moarte să nu mint. În cortegiu Liliana era îmbrăcată în negru sprijinind o de braț pe Mătușă, femeia omului pe care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bărbat care mai săruta doar paharul, și pe ea o fecunda cu de-a sila, ca să se descarce, despre cohortele de muncitoare înrolate la controale forțate, despre încălzitul copiilor prin frecare iarna. Femeia aceea a părăsit blocul nostru într-un coșciug mic, de lemn negeluit. Era tare chircită și tare vânătă. Nimic nu-i mai trăda cei 26 de ani, toți anii pe care apucase să-i trăiască. În urma ei, preotul dădea cu cădelnița și spunea: - Iartă Doamne pe această femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
era mai pe gustul meu. Așa că acum acolo stăteam. Așadar, împachetez. În timp ce strecuram cartea Martinei între pliurile celui mai bun costum al meu, Felix a bătut la ușă și a intrat, aducând cu sine un pachet alb de mărimea unui coșciug mic, frumos legat ca o fundă de un roșu sângeriu. Selina are un set sutien-chilot de culoarea asta. Selina. Am planuri mari cu Selina. Deci, un alt cadou? — Comision, spuse el, îndreptându-și spatele. Chiar și în poziția asta relaxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
limuzină. Mese, un pian acoperit cu husă. Totul părea mort acolo, nici un fir de viață sub lumina cenușie și uscată, absorbită de praf și de scrumierele pline. Tot personalul și toți clienții erau în mormintele lor de mumii și în coșciugele lor de vampiri, în așteptarea nopții... M-am strecurat într-un bar aflat vizavi și mi-am întors scaunul în așa fel încât să pot vedea uitata copertină. — Dă-mi... cum le zice? am cerut eu. Vin alb și sifon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
intraserăm într-o conspirație laolaltă cu acest om. S-a întors în cimitir în timp ce eu îmi încheiam treaba, folosindu-mă de un sicriu gol. Ajutându-ne de funii și bețe, am scos Trandafirul din pământ și l-am așezat în coșciug fără să-l atingem. Omul acela își aduse în pădure mașina lui nouă, de teren, și, cu ajutorul ei, am scos pe furiș comoara, ca trei jefuitori de morminte, simțindu-ne niște infractori, deși nu comiseserăm nimic ilegal. Casa lui Grimus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trandafirul. Trandafirul are Puterea. — Ești ocultist? am întrebat întristat. întotdeauna m-a întristat ocultismul. E atât de sumbru. — Nu neapărat, a ciripit el. Deschis la minte. Așa sunt. Dacă Trandafirul are Puterea, trebuie să aflăm ce fel de putere. — Deschide coșciugul, mi-a zis. Nu-mi place să mi se dea ordine, dar m-am trezit că-l ascult. Grimus s-a dus repede spre Trandafir și, înainte să ne dăm noi seama ce face, l-a luat în mână. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bănuise existența ei. — Vino, zise Grimus. Aceasta este ultima parte a Dansului înțelepciunii și al Morții. Trandafirul de Piatră nu era de fapt câtuși de puțin un trandafir. Vultur-în-Zbor îl urmări pe Grimus cum îl potrivea, așa cum era așezat în coșciugul lui din cămăruța secretă, și începu să înțeleagă. în jurul vârfului unui lujer central - sau tulpină - se aflau o serie de plăci subțiri de piatră, tăiate în formă de stea. Vultur-în-Zbor numără șapte astfel de plăcuțe. Cele două plăcuțe din vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor ezită un moment. — Ți-e frică? întrebă Grimus cu o voce cântată, ca un copil. Vultur-în-Zbor răspunse: — Nu. Putea îndura orice îndura și Grimus, acest copil bătrân. în definitiv, își dovedise deja puterea voinței. Așeză toiagul ju-ju pe marginea coșciugului în care se afla Trandafirul și se apropie de Grimus. Apoi, trăgând cu putere aer în piept, apucă mânerul care i se oferea, al - ce era acela? - Subsumantului. Ultimul lucru pe care și l-a amintit ca Vultur-în-Zbor era vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scos-o pe Bătrâna cu trabucul. Ca dintr-o clipire a unui ochi fotografic țâșnește în mine imaginea ei când o așezam în sicriu. O coborâsem împachetată în pătură cu liftul și, acum, împreună cu dricarul, încercam s-o înghesuim în coșciug. Sicriul era puțin mai scurt, nici măcar cu un centimetru, dar Bătrâna se încăpățâna să nu intre. Dricarul, om versat, a cerut un ciocan și a început să lovească în scândura sicriului de la picioare, până a desprins-o. Așa a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]