1,794 matches
-
poemului. De exemplu, la pagina 60 este poemul: „Dimineața devreme,/ pe pajiște un cal alb / paște stele din rouă”, iar la pagina 61, în fața poemului este desenat în alb și negru un cal în două picioare, cu gâtul cabrat, cu coama vâlvoi, care adulmecă stelele dinprejur. Și această grafică dă volumului valoare estetică, încântă ochiul și sufletul cititorului. Prefațatoarea volumului, Rodica Braga, consideră că „Haiku-urile lui Ion Onuc Nemeș vin spre noi cu acele simple haruri ale spiritului rănit și
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
mânji cuprinși de doruri, dau primăverii ghes și vin să plămădească din iarnă și durere o azimă fierbinte de patimi și eres. Dar nu, tu ești aievea, lumină răsărită ce dai putere firii și trunchiului bătrân, să-și scuture din coama-i de iarna grea albită, poemul de iubire lunatec și păgân Leonid IACOB Referință Bibliografică: tu ești aievea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate
TU EŞTI AIEVEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364338_a_365667]
-
fost rănit. * * * - Stăpâne, ține-te drept! Rana este-adâncă-n piept; Nu te teme, -am să te duc, Sus, în dealul de la nuc, La căsuța cu pridvor... Unde mi-am fost mânzișor, Și-mpreună am crescut... De când ai fost copil mic. Prinde coama, stai în față! Văd vâlceaua cu verdeață, Văd și cerul că-i senin; Peste dealuri să pornim, Peste dealuri și păduri, Peste haturi, arături... Tu dă glas, mai spune-mi dii!... Pe iubită să o ții; Frică n-aibă, că
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
Povestiri > ZIUA CIURDARILOR Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 3 ZIUA CIURDARILOR Când au plecat de la stâna lor, soarele începuse să-și trimită primele raze printre norii nu prea mulți din coama dealurilor ce străjuiau pășunea lor. Ajunși în oraș moș Lică îi aștepta, căci el ieșise din tură la 6 dimineața. I-a salutat destul de afectuos mai ales pe Beldie, întrebându-l pe Grapă cum s-a înțeles cu ucenicul său
ZIUA CIURDARILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361280_a_362609]
-
Un tunet răzleț - căzând secerate florile de prun... 50. Casa de bătrâni - luna printre zăbrele singurul opaiț 51 Văruit proaspăt - păianjenul își țese o pânză nouă 52 curtea goală - păscând iarba înaltă umbra unui cal 53 Acoperiș de lemn - pe coamă doi guguștiuci își cheamă puii 54 leagănul de lemn - dauă mâini de copil cuprinzând luna 55 primii ghiocei lângă crucea căzută - în aer cocori 56 motanul flămând - uriașă pe zăpadă umbra vrabiei 57 podul cu cârnați - împărțind cu motanul doar
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
Din același motiv, regele Angliei, Edward al III-lea, le obligă pe prostituate să-și poarte hainele pe dos. "Era înaltă, deosebit de frumoasă și cu un ten extrem de închis. Părul negru, creț și bogat, îi cădea pe umeri într-o coama bogată. Avea o figură prelunga. O gură mare, cu buze cărnoase și un obraz bine marcat de pomeții puternic." Iat-o descrisă plastic pe această Cossete modernă, care este și ea exploatată de niște indivizi venali, ce au terorizat-o
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă parâma nu se mai termina de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
îndreptăm barca spre golful nostru de acostare. Odată cu schimbarea cursului, s-a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri. Talazurile erau largi si periculoase. Era suficient să ne prindă cu bordul în val, să ne umple întreaga barcă cu apa. Cine garanta
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȘI-N NOAPTEA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 917 din 05 iulie 2013 Toate Articolele Autorului și-n noaptea Și-n noaptea cu aripi albastre de vis aleargă cu coamele-n vânt iar sirepii și pasc din cuvintele care le-am scris cu mâini tremurate pe marginea stepei. Și vin bidiviii, nostalgici nebuni, le dau trecătorii iar tăvi cu jăratic și trec rânchezând, bântuind prin genuni s-aducă pe tâmple
ŞI-N NOAPTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363876_a_365205]
-
florile de lângă casă, se distingeau destul de bine trandafirii roz, crinii și margaretele albe. Din loc în loc simțeai nevoia să oprești, să respiri cât pentru două veacuri petrecute în iureșul orașului. Scriitorul își nota ceva într-o agendă și fotografia fiecare coamă stâncoasă și, mai ales, zmeurișul întins de-a lungul drumului. Urmau apoi pâraiele, coborând agale, trasându-și setea armoniei pe pietrele noi, rostogolite din când în când, ca niște perle sălbatice, dornice de aventură. După acel traseu magic, s-au
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
calul, pe Cătălin, un armăsar de toată frumusețea și foarte cuminte, blând... Zicea tatăl Emanuelei că animalul nu poate fi altfel decât stăpânul și avea dreptate. Il mângâie ușor pe bot și pe cap, scoțându-i un scai încurcat în coamă, apoi îl dirijă ușor între hulubele căruței. I-a așezat hamul pe el, fără probleme, calul răspunzându-i liniștit la comenzi. Emanuela îi vorbea cu voce joasă tot timpul, mângâindu-l în timp ce îi lega curelele la hlube. După ce a terminat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
agasarea ce deja s-a lipit - nechemata - de tine în fine închizi și taci îndelung lăsând sentimentul de a fi supraviețuitor să-ți toarcă molcom la picioare dar dincolo de geam auzi cum timpul iarăși își mână mustangii ce-aleargă răsfirând coame de flăcări în vânt și mușcă sălbatic cu dinții lianele albe-ale ploii te- apropii ca să vezi miracolul mai bine dar geamul este aburit sau poate numai ochii. Referință Bibliografică: DINCOLO / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
Trifan Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Priveam necuprinsu-ți, mistuită de mirare, dorind ca trup obosit de uitare să nu se descompună în fragmente iluzorii, dezorientate, să nu fugă anapoda, șiroind dorințe sterpe pe coama anilor pierduți din ochiul timpului cenușiu. M-am văzut strălucind în ochii blânzi ai Soarelui, ce-mi privea imensitatea zorilor. Mă contempla ca pe o carte de căpătâi, necitită, ca pe ultimul poem din Cântarea Cântărilor, atingând spații după spații
FLUTURI NINȘI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362966_a_364295]
-
Marte”, încât timpul nu are spațiu și spațiul nu are timp să o cuprindă pentru că iubiri ca aceasta depășesc timpul și spațiul, ducându-se unde li se pierd urma, cu tot cu iubiții! Pentru Paula Seling, „Ploaie în luna lui Marte” este coamă în furtună de cal mitologic ce i-a dus numele în lumea iubirii sacre și nemuritoare. Cântecul acesta îi scrie cât o arhivă biografia artistică. Îi clinchetează vocea de clopoțel. Maiestatea acestei voci ca o vioară sărutată și ea de
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
par“ și este similar țig., nagamezului kham = kam „soare“ (vezi și tabelul cu numele soarelui în limbi amerindiene). Etimologia jap. kami e necunoscută: „the true etymology of kami remains a mistery“ (internet). Aceeași origine o are gr. kame, lat. comă „coama“. Vezi și dacic comati. Dar lat. comă „par, coama“ avea sensul „razele soarelui“ (Dicț. Lat. român, s.v.). • gr. thrikh pare apropiat de aster „astru“, mai ales de terki „soare“ în chukchi și de thura „soare“ în burmeză, khaite seamănă cu
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HAIR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363011_a_364340]
-
vezi și tabelul cu numele soarelui în limbi amerindiene). Etimologia jap. kami e necunoscută: „the true etymology of kami remains a mistery“ (internet). Aceeași origine o are gr. kame, lat. comă „coama“. Vezi și dacic comati. Dar lat. comă „par, coama“ avea sensul „razele soarelui“ (Dicț. Lat. român, s.v.). • gr. thrikh pare apropiat de aster „astru“, mai ales de terki „soare“ în chukchi și de thura „soare“ în burmeză, khaite seamănă cu abhaz Hayt „soare“, magh. haj, malia cu cecen malh
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HAIR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363011_a_364340]
-
persoană, doar auzindu-i vocea!”). Mă deranjează, totuși, un miros straniu, nepotrivit...de oaie, de cioban...de transpirație abundentă? Deschid ochii contrariată: omul ăsta chiar stă pe o bundă ciobănească! E frumos, mult mai frumos decât mi-l imaginam. Pe coama dealului de lângă mănăstirea Găbud, un mitoc al mănăstirii Oașa, îmbrăcat în port popular oltenesc, bărbatul cel chipeș zice, aproape răstit: -Și Carmen, când ziseși că vine? -Soru-mea? Fac și eu pe nebuna, tot oltenește. -Nu, bă, soru-mea! Mă ridic în
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
-i spun nimic. El îmi dă răspunsurile direct, la toate frământările mele. Îmi place vocea lui, liniștea pe care mi-o toarnă în suflet. Îl am în minte, cu ochii ăia mici, imposibil de mici, ca de veveriță și cu coama încâlcită, în care am visat să mă dezmierd (și nu o dată!). Poate tocmai de-aia se poartă ras în cap...ca să nu mă ispitească! -Aici, toată lumea e cu capul plin de horincă. Am venit s-o mai văd pe bunica
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
se așterne velința încercărilor trecutului ele sunt poemul nescris al pietrei între răsărit apus înserare noapte și un nou răsărit între umbra unui vis și nechezatul unui cal pe care schița nu-l mai poate cuprinde mâna ta îi mângâie coama și-i ascultă rostirile într-o înțelepciune a ochiului conturat într-un reper romb-cruce de mâna Lui între așchie și schiță culoarea râde sursa imaginii: http://www.hivernales.fr/artiste 2012/jung-yolande/ Referință Bibliografică: așchii în schiță / Anne Marie Bejliu
AŞCHII ÎN SCHIŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363529_a_364858]
-
am auzit ploaia venind/ca o turmă de gazele în goană» (Deodată am auzit ploaia venind... - SOrd, I, 95); Soarele saltă din lucruri, strigând/clatină muchiile surde și grave. Sufletul meu îl întâmpină, ave! /Calul meu saltă pe două potcoave. Coama mea blondă arde în vânt.» (O călărire în zori - SOrd, I, 101) etc. III. Treapta afirmării iubirii ca „leoaică tânără/arămie “: O viziune a senti- mentelor (1964). De dincolo de «vizualizarea sentimentelor», de dincolo de «barocul conceptual» și de «inefabila conciliere a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
care, după câteva pagini parcurse îți dai seama că nu ai în față decât un simulacru de povestire, această carte te convinge încă din primele pagini de autenticitatea povestirii personajelor. Orice român născut puțin mai devreme într-un sătuc de pe coama unui deal românesc se poate identifica, măcar parțial, cu nea Mitică, Ion Vulc și alții care populează paginile cărții. Niciodată nu clișeizează, exprimarea este inteligentă și spectaculoasă. EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX este un manual de igienă morală
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
ne-am oprit din joc A făcut deodată, poc! 63.Zmeul În țară poveștilor ( cele scrise pe hârtie), Într-o zi, din galaxie, a sosit leu paraleu, Din mătase și lipici și legat cu sfoară,-un zmeu. S-a-nălțat până la cer, coama-și flutură în vânt, El în cer, noi pe pământ , veselie-n cartier! A trecut vara-ntr-o joacă și acum ce să mă fac, De mâine începe școală, de-aia sunt trist și posac. Concertul din lunca La pian
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Daciei (nu dintre „gasteropodele din Râpa Uvedenrode“): «jos în vale sub vâlcele / cuante reci / din rouă curg / (s-au desprins de pe smicele) / bem din ele / eu și-un murg // [...] / verde crud / verde sălbatic / drumul soarelui prin crâng / s-a zburlit coama pe murgu / fornăie pe nas prelung // ochi căprui și coamă deasă / brav îi murgul / nu mă plâng / eu nu-l las / el nu mă lasă / drumul pân' la mândra-i lung» (doină, p. 17). Pe valea „bucuriei cuantice“ a textelor
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
sub vâlcele / cuante reci / din rouă curg / (s-au desprins de pe smicele) / bem din ele / eu și-un murg // [...] / verde crud / verde sălbatic / drumul soarelui prin crâng / s-a zburlit coama pe murgu / fornăie pe nas prelung // ochi căprui și coamă deasă / brav îi murgul / nu mă plâng / eu nu-l las / el nu mă lasă / drumul pân' la mândra-i lung» (doină, p. 17). Pe valea „bucuriei cuantice“ a textelor achimesciene, liricul Eu / Eroul poematic mai trece prin gări (danubiene
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
care îmbuchetează paisprezece cântece alese și, într-adevăr, răsărite din ape, dar din ape limpezi și mirifice ce scaldă câmpul și cerul Dobrogei și poartă dorurile, dragostele, jelile pescarilor, mândrilor, mândrulițelor, grindului dintre Dunăre și Marea Neagră. „Firicel de busuioc”, „Murgule, coamă frumoasă”, „Hai, mândro, să doinim iară”, „Mândruliță dobrogeană”, „Inimioară, inimioară”, „Balada lui Zbârlea, pescarul”, „Colo jos sub mal de apă”, „Luai boii să-i înjug”, „Sârba lui Asmanu”, „Ilenuțo, und’ te duci?”, „Soră dragă, Dunăre”, „Lună, lună, soră lună”, „Pe
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]