KorAP: Find »[drukola/base=coană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...65 >

1,605 matches

Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403

vârcolaci, balauri, căpcăuni, stafii, arătări de ți se zbârlește părul dacă le auzi. - Da, mă? A râs coana preoteasă. Ce fel de povești sunt alea? - De sperietură. Vrei să te sperii? - Vreau! A râs din nou coana preoteasă. - Spun eu, coană preoteasă! au început copiii să înțepe aerul cu degetele. Stați, stați! i-a liniștit coana preoteasă. Veniți câte unul aici la catedră, cu fața la clasă și spuneți povestea pe care o știți. După ce terminați, treceți la loc. Apoi voi chema pe

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
A râs coana preoteasă. Ce fel de povești sunt alea? - De sperietură. Vrei să te sperii? - Vreau! A râs din nou coana preoteasă. - Spun eu, coană preoteasă! au început copiii să înțepe aerul cu degetele. Stați, stați! i-a liniștit coana preoteasă. Veniți câte unul aici la catedră, cu fața la clasă și spuneți povestea pe care o știți. După ce terminați, treceți la loc. Apoi voi chema pe altcineva să spună altă poveste. Dar să spuneți povești frumoase, mă! Cu zâne, îngerași, lebede

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
Cele luminoase cu zâne, îngeri și copii cuminți spuse de fetițe și povești întunecate, de “sperietură”, spuse de băieți. Erau teribili băieții cu poveștile lor de groază. Nici nu începeau bine povestea, că se întorceau spre catedră: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? - Nu m-am speriat, mă! Râdea coana preoteasă. Atunci se necăjea micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
și povești întunecate, de “sperietură”, spuse de băieți. Erau teribili băieții cu poveștile lor de groază. Nici nu începeau bine povestea, că se întorceau spre catedră: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? - Nu m-am speriat, mă! Râdea coana preoteasă. Atunci se necăjea micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor se miorlăia: - Nu te-ai speriat, coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă, m-am speriat! Zâmbea dumneaei. Spune mai departe! Mofluz, micul povestitor aducea în poveste huhurezi, urși fioroși

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor se miorlăia: - Nu te-ai speriat, coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă, m-am speriat! Zâmbea dumneaei. Spune mai departe! Mofluz, micul povestitor aducea în poveste huhurezi, urși fioroși, morți vii care se plimbau prin sat, îmbrăcați cu straiele știute când au fost așezați în sicriu

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
în poveste huhurezi, urși fioroși, morți vii care se plimbau prin sat, îmbrăcați cu straiele știute când au fost așezați în sicriu, care se mirau că toți fugeau de ei și-i făceau să înnebunească pe cei care îi înmormântaseră. Coana preoteasă se minuna de năzbâtiile pe care le debitau copiii, numai ca s-o sperie. Deseori chiar se speria cu adevărat, când auzea parascoveniile lor. Dar își vedea calmă de împletit, zâmbea îngăduitor și-i spunea povestitorului: - Gata, mă, cu

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
vocea blândă. Însă, atunci când descria scenele de groază cu oribilele personaje, când făcea eforturi să le imite cu vocea lui subțire, pițigăiată, îngroșarea vocii și schimbarea feței stârneau hohote de râs interminabile. Ne miram de unde știe Dică atâtea basme. Totuși, coana preoteasă, după o schemă pedagogică numai de ea știută, a început să ne cheme pe fiecare la catedră ca să spunem povești, obligându-ne în acest fel să punem la treabă imaginația bieților bunici sau mămici. În ce mă privește pe

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
zdrențe, am început să țip și am luat-o la fugă. Morții au strigat după mine: - Stai, bă, fricosule, că nu-ți facem nimic. Tocmai când ajunsesem în partea cea mai interesantă a poveștii, un coleg se ridică și strigă: - Coană preoteasă, ăsta mi-a furat vârcolacii! - De ce-i furi, mă, vârcolacii? M-a întrebat râzând coana preoteasă. - Nu i-am furat, coană preoteasă! Am protestat eu. Vârcolacii lui arătau ca oameni îmbrăcați, pe când morții mei erau morți obișnuiți. - Cum, obișnuiți

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
Stai, bă, fricosule, că nu-ți facem nimic. Tocmai când ajunsesem în partea cea mai interesantă a poveștii, un coleg se ridică și strigă: - Coană preoteasă, ăsta mi-a furat vârcolacii! - De ce-i furi, mă, vârcolacii? M-a întrebat râzând coana preoteasă. - Nu i-am furat, coană preoteasă! Am protestat eu. Vârcolacii lui arătau ca oameni îmbrăcați, pe când morții mei erau morți obișnuiți. - Cum, obișnuiți? S-a mirat coana preoteasă. - Adică niște schelete cu cranii, fără ochi, coaste înșirate, picioarele numai

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
facem nimic. Tocmai când ajunsesem în partea cea mai interesantă a poveștii, un coleg se ridică și strigă: - Coană preoteasă, ăsta mi-a furat vârcolacii! - De ce-i furi, mă, vârcolacii? M-a întrebat râzând coana preoteasă. - Nu i-am furat, coană preoteasă! Am protestat eu. Vârcolacii lui arătau ca oameni îmbrăcați, pe când morții mei erau morți obișnuiți. - Cum, obișnuiți? S-a mirat coana preoteasă. - Adică niște schelete cu cranii, fără ochi, coaste înșirate, picioarele numai oase, ce mai, morți, morți în

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
a furat vârcolacii! - De ce-i furi, mă, vârcolacii? M-a întrebat râzând coana preoteasă. - Nu i-am furat, coană preoteasă! Am protestat eu. Vârcolacii lui arătau ca oameni îmbrăcați, pe când morții mei erau morți obișnuiți. - Cum, obișnuiți? S-a mirat coana preoteasă. - Adică niște schelete cu cranii, fără ochi, coaste înșirate, picioarele numai oase, ce mai, morți, morți în toată regula! - Parcă ziceai că erau îmbrăcați! - Ei, câte-o zdreanță putredă, agățată de coaste! În rest, oase. Goale, goale! Coana preoteasă

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
mirat coana preoteasă. - Adică niște schelete cu cranii, fără ochi, coaste înșirate, picioarele numai oase, ce mai, morți, morți în toată regula! - Parcă ziceai că erau îmbrăcați! - Ei, câte-o zdreanță putredă, agățată de coaste! În rest, oase. Goale, goale! Coana preoteasă a rămas derutată, prilej pentru mine să continui povestea: - Și când i-am văzut așa, am aruncat traista cu struguri spre ei, că nu aveam niciun băț la îndemână și am alergat spre casă, fără să mă uit înapoi

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
struguri de pomană! Dac-au văzut că nu mă întorc la ei, au început să arunce cu oase după mine. Eu le-am prins și am fugit cu oasele lor în mână. Aici m-a întrerupt un alt coleg: - Minte, coana preoteasă! Este un fricos... Îl știu eu cât este de fricos! - Auzi, mă, că ești fricos și mincinos! - Nu-i adevărat, coană preoteasă! Eu am strâns oasele lor ca să mă bat cu ei dacă mă ajungeau! Copiii și coana preoteasă

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
am prins și am fugit cu oasele lor în mână. Aici m-a întrerupt un alt coleg: - Minte, coana preoteasă! Este un fricos... Îl știu eu cât este de fricos! - Auzi, mă, că ești fricos și mincinos! - Nu-i adevărat, coană preoteasă! Eu am strâns oasele lor ca să mă bat cu ei dacă mă ajungeau! Copiii și coana preoteasă au început să râdă, dar eu, foarte calm, am continuat: - Văzând că nu mă ajung, morții au început să se văicărească: - Ce

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
Minte, coana preoteasă! Este un fricos... Îl știu eu cât este de fricos! - Auzi, mă, că ești fricos și mincinos! - Nu-i adevărat, coană preoteasă! Eu am strâns oasele lor ca să mă bat cu ei dacă mă ajungeau! Copiii și coana preoteasă au început să râdă, dar eu, foarte calm, am continuat: - Văzând că nu mă ajung, morții au început să se văicărească: - Ce faci, bă! Nu ne dai de pomană și acum ne iei și oasele de pe noi?! Coana preoteasă

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
și coana preoteasă au început să râdă, dar eu, foarte calm, am continuat: - Văzând că nu mă ajung, morții au început să se văicărească: - Ce faci, bă! Nu ne dai de pomană și acum ne iei și oasele de pe noi?! Coana preoteasă m-a întrerupt: - Hai, și gata! E prea gogonată! - Da ce, am bâzâit mofluz, am spus eu că este adevărată? Asta e poveste! - Treci la loc! S-a supărat coana preoteasă. Și să dai de „pomană”, că altfel... toată

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
pomană și acum ne iei și oasele de pe noi?! Coana preoteasă m-a întrerupt: - Hai, și gata! E prea gogonată! - Da ce, am bâzâit mofluz, am spus eu că este adevărată? Asta e poveste! - Treci la loc! S-a supărat coana preoteasă. Și să dai de „pomană”, că altfel... toată vara o să te fugărească morții! Și mai terminați cu poveștile astea de groază, că nu speriați pe nimeni cu ele! Voi nu știți și povești frumoase, cu grădini fermecate, cu cerbi

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
ideea să se ascundă după tablă. Au mai adus pâlnii și alți băieți și s-au ascuns cu ele printre bănci, în mai multe locuri. Împreună cu Dică, s-a aranjat un scenariu de sperietură, care s-o dea gata pe coana preoteasă. Fiecare trebuia să scoată din pâlnie anumite sunete, țipete, urlete, imitând animalele și păsările care-l speriau pe moș. După ce a fost pus la punct scenariul basmului cu pâlnii, Dică a ridicat mâna. - Coană preoteasă, vreau să spun o

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
s-o dea gata pe coana preoteasă. Fiecare trebuia să scoată din pâlnie anumite sunete, țipete, urlete, imitând animalele și păsările care-l speriau pe moș. După ce a fost pus la punct scenariul basmului cu pâlnii, Dică a ridicat mâna. - Coană preoteasă, vreau să spun o poveste cu moșul cel fricos! - Nu, Dică, vă rog să terminați cu poveștile de groază, că m-ați plictisit! Vreau să aud și povești frumoase! - Haideți, coană preoteasă, au insistat toți copiii, că Dică povestește

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
scenariul basmului cu pâlnii, Dică a ridicat mâna. - Coană preoteasă, vreau să spun o poveste cu moșul cel fricos! - Nu, Dică, vă rog să terminați cu poveștile de groază, că m-ați plictisit! Vreau să aud și povești frumoase! - Haideți, coană preoteasă, au insistat toți copiii, că Dică povestește așa de frumos!... A zâmbit coana preoteasă și a cedat rugăminților noastre. L-a invitat pe Dică la catedră și acesta, mustăcind cu înțelesuri, a început să povestească: - A fost odată un

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
poveste cu moșul cel fricos! - Nu, Dică, vă rog să terminați cu poveștile de groază, că m-ați plictisit! Vreau să aud și povești frumoase! - Haideți, coană preoteasă, au insistat toți copiii, că Dică povestește așa de frumos!... A zâmbit coana preoteasă și a cedat rugăminților noastre. L-a invitat pe Dică la catedră și acesta, mustăcind cu înțelesuri, a început să povestească: - A fost odată un moș și-o babă, care se certau toată ziua, pentru că moșul era leneș și

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
e? s-a speriat moșul când a auzit boii vorbind. Cât p-aci să facă pe el! Dar Ionel, ascuns după tablă, a urlat în pâlnie, cu vocea îngroșată: - A-uu! A-uu! Sunt aici, aici! Copiii, să leșine de râs. Mirată, coana preoteasă a zâmbit și ea, privind suspect spre tablă și sobă. A vrut să se îndrepte spre tablă, dar când a văzut că râd copiii și mai tare, s-a răzgândit. - Hai, Dică, spune povestea mai departe! Ce-a mai

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
pe căciulă. În spatele tău aleargă o matahală de urs! - Aoleu! A țipat moșul, luând-o la sănătoasa. În acel moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o impresionează pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit-o și pe buna noastră învățătoare, care a eliberat și ea hohotele, încurajându-l pe talentatul povestitor: - Așa, Dică, așa! L-a prins ursul pe

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]