5,430 matches
-
despre înmormântarea unui pedofil căruia i-am văzut numele în agenda lui Helen. Helen aruncă o privire la toate astea și zice: — Bun, deci ai aflat cum stau lucrurile. Se sprijină de muchia mesei, iar fusta i se întinde peste coapse și burtă. Zice: — Ai vrut să știi cum îți poți controla puterea. Ei bine, asta-i soluția mea la problemă. Șpilul e să devii profesionist, zice ea. Fă un lucru pe bani, și șansele să vrei să-l faci gratis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
flăcări. Descântecul de adormire. Helen cade în genunchi, scăpată din strânsoarea lui; țipă scurt în clipa în care genunchii ei se lovesc de cimentul trotuarului și se rostogolește în rigolă. Încă mai ține cheile strâns în mână. Stridie lovește de coapsă poemul cuprins de flăcări. Îl ține cu ambele mâini; își mișcă ochii dintr-o parte într-alta, citind pagina în timp ce flăcările o mistuie de jos în sus. Flăcările i-au ajuns la mâini când îi dă drumul, strigând „Nu!“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate că e în regulă. Helen zice: — Mona, slavă Domnului. Mona mi-a spus că ai de gând să mă omori, îi zic. Și Helen zice: — Mie mi-a spus că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sus, și și-i țintuiește în ceafa lui Helen. Telefonul lui Helen sună. Și Mona azvârle biluța în părul lui Helen, la ceafă. Și telefonul lui Helen sună. Cu ochii în ceaslov, Helen împinge telefonul pe scaun până ce-mi atinge coapsa, zicând: — Spune că sunt ocupată. O fi Departamentul de Stat, cu date despre o nouă misiune. O fi vreun guvern străin, cu vreo poveste de capă și spadă. Vreun baron al drogurilor căruia trebuie să i se facă felul. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lîngă șofer, pe care stă, de obicei, ghidul, se așază căutînd o poziție cît mai comodă și-și aruncă dezinvolt piciorul drept peste stîngul, bătînd aerul, în ritmul chitarelor, cu pantoful ridicat. Frumoase picioare! spune șoferul încet, alintînd cu privirea coapsele dezgolite pînă spre șolduri, a căror culoare de un roz deschis, în lumina palidă din mașină, par două flăcări mocnite, încrucișate. Remarca șoferului o lasă indiferentă pe fată, prinsă de ritmul nervos al pantofului, dirijînd parcă aparatul de radio. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-o ofere, dar și-a înflorit un zîmbet ironic pe buze, ochii lui au fixat-o scurt, apoi au coborît peste piept, s-au oprit o fracțiune de secundă pe mijlocul strîns în rochie, au sorbit întreaga lungime a coapselor și s-au pierdut în jos, în mijlocul cercului descris de vîrful pantofilor celor prezenți, într-o mișcare ce s-a vrut un gest de timiditate. "Uite-așa femeie am visat în rolul feminin din piesa aceea a gîndit Mihai -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind mărunt, să alunge amețeala. Nu, Vlad vine răspunsul. Of, Dumnezeule! exclamă Paula nervoasă, lovindu-și palma liberă de coapsă. Domnule, te rog foarte mult, dacă n-ai ce face, găsește-ți alt mod de-a-ți umple timpul! Tocmai voiam să adorm, am fost de gardă și... Vă rog să mă iertați! N-o să vă mai deranjez, îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tîrziu. Legătura se face prin centrala din Iași, iar circuitele cu Iașul sînt defectate, din cauza vîntului. Vă sunăm imediat ce... Radu trîntește furios telefonul pe covorul din mijlocul încăperii și începe să se plimbe agitat, lovindu-se ritmic cu palmele peste coapse. Mi-au dat legătura! Minciuni... Brusc, se oprește, privește lung spre aparatul aflat în mijlocul încăperii, apoi se apropie de el cu pași mărunți: Poftim! Cum să aud dacă-i închis?! Numai tu ai făcut-o, după ce-ai vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui se întorc spre fereastra clătinată mereu de viscol. "Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palmelor pe sub sînii goi, parcă să și-i aranjeze mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin cafeniul pronunțat din care e făcută fusta. Ca și cum nu i s-ar fi întîmplat nimic, ci doar s-ar fi trezit acum din odihna de după prînz, Maria aruncă ochii ei frumoși roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întinde mîna să o ia, născînd sub braț o scobitură cît urma unui sărut, care îl răscolește din nou pe Mihai. Abia cînd bluza este încheiată la toți nasturii iar palmele i s-au plimbat deja de două ori pe coapse spre poala fustei, s-o netezească, ochii femeii caută spre-ai lui Mihai, întîlnindu-i, obligîndu-i să suporte o privire lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesorul cu arătătorul în masă, ca în momentele lui de furie. Doar n-o să stau toată noaptea să înnebunesc gîndindu-mă la ninsoarea altor ierni. Où sont les neiges d'antan ? oftează Lazăr, desfăcînd larg brațele, privind tavanul. Și-avea niște coapse lungi și-o gură senzuală, dar nu vulgară, ci așa, de mare doamnă; rostea vorbele cu oarecare voal, parcă le-ar fi acoperit într-un parfum exotic... "Ești novice, am impresia, tinere" imită el vorbele femeii. Tot noroiul șantierului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dincolo, ai călcat strîmb, lăsînd-o pe aia gravidă, cine-o fi fost aia numai tu știi, că printre noi nu umblau fete așa frumoase cum o descriseseși tu, c-a trebuit să repet zile în șir, să nu uit: naltă, coapse lungi, ochi mari taci, dragă, vorbesc cu Săteanu -; ei, nevastă-mea zice să închid, să cheme salvarea, crede că am luat-o razna. Ia zi, Toadere, cu ce-ți pot fi de folos? E-o chestie strict personală; am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și el receptorul și se cuibărește la căldură, bombănind: Oi fi visat, că de-atîta viscol și-atîta zăpadă... Cum e versul ăla, de Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă scol, te trezesc eu de-a binelea, să nu mai visezi tu de-astea... Pocher în trei, fratele meu omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată în colțul gurii. Ce chilipir? Uite ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dintr-o plăcere greu de stăvilit, care o înfioară pe Maria și nu-i mai lasă mintea limpede, să-și dea seama că este dezbrăcată complet. Mai simte doar cum sărutul se prelinge pe un șold, apoi de-a lungul coapsei pînă pe genunchi. Tremurul scurt al femeii îl face pe Mihai să împingă genunchiul stîng, atît cît să-l depărteze puțin, să-și poată insinua sărutul pe interiorul coapsei în sus. Știe de mult, de-atunci, de la mansardă, ce efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum sărutul se prelinge pe un șold, apoi de-a lungul coapsei pînă pe genunchi. Tremurul scurt al femeii îl face pe Mihai să împingă genunchiul stîng, atît cît să-l depărteze puțin, să-și poată insinua sărutul pe interiorul coapsei în sus. Știe de mult, de-atunci, de la mansardă, ce efect poate avea acest sărut. Simte imediat mîinile femeii așezîndu-și palmele pe umerii lui, pentru ca apoi unghiile să-i zgîrie pielea, ca un gest de respingere sau de chemare, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un sunet straniu, ceva între scîncetul durerii unui copil ce nu știe să se exprime și exclamția de extaz, iar mîinile ei, înfipte cu disperare în părul lui la ceafă, îl trag cu putere, obligîndu-l să-și ridice capul dintre coapsele ei, să vină mai aproape, să-i poată gusta sărutul. Părul smuls de la ceafă este acum mîngîiat îndelung, parcă să alunge usturimea de mai înainte, apoi, nervoase, mîinile femeii smulg hainele de pe Mihai, aruncîndu-le la întîmplare pe birou, pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca un îndemn, însoțit de o strîngere disperată a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria, întreabă Mihai cu glasul scăzut, să nu tulbure liniștea spune-mi dacă nu ți-e teamă că... Îți interzic! se aude glasul ei ca un ordin, dar cu o inflexiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întrebat-o pe tînăra aceea gureșă, Mioara, dacă nu se teme că rămîne gravidă. Trupul Mariei, atît de inert mai înainte, prinde brusc viață, iar Mihai are impresia că va fi mistuit cu totul; nu înțelege dacă se pierde între coapsele fierbinți, sau va fi sorbit de sărutul dulce și umed, cu care este devorat pe de-a întregul. Nu mai înțelege nimic din ceea ce i se întîmplă și nu-i mai pasă dacă va fi strangulat cu adevărat de picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
categoric pe Mihai gîndește Maria, supărată că cizmulițele ei scumpe lunecă prea tare pe zăpadă. Cînd și cum mi le-a descălțat Mihai?! Nici nu mi-am dat seama... Doar sărutul lui... Ce nebunie! și-acum mă furnică pielea pe coapse... Doamne, cred că Theo ne-ar ucide pe amîndoi dacă... Ba... Deseară, cînd o să afle de la mine și de la mama adevărul, poate va fi de acord cu divorțul... Și eu... Singură... Cine-mi va cere socoteală că mă voi întîlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și nici statisticile pe care aceasta i le oferea nu reușiseră să elibereze extazul sexual încătușat în pieptul îngust al lui Carol, așa cum nu reușiseră nici cele cam șapte penisuri ca niște cârtițe oarbe, care o pătrunseseră și lânceziseră pe coapsele ei subțiri de când începuse să fie interesată de genul ăsta de lucruri. Asta avea să realizeze Dan, din pură întâmplare. Această întâmplare, la care se adaugă tendința generalizată a lui Carol de a opune un grad minim de rezistență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fost astfel distrasă de la problemă - pe care o lăsă de izbeliște, în speranța că o va rezolva în viitorul apropiat (Ce clișeu! Cum poate viitorul să fie apropiat și previzibil, mai ales atunci când știi că ai o excrescență îngrozitoare între coapsele tale fine?) - de o schimbare care îi afectă atât pe Carol, cât și pe Dan. Vestitorul acestei schimbări a fost Dave 2, iar factorul declanșator, chiar mama lui Dan. Dan se trezise în lumina cenușie a zorilor cu fața sprijinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dedesubt. Evident, Dave 2 nu avea cum să-și dea seama că anxietatea lui Carol, de altfel foarte deranjantă, nu era determinată de Dan sau de mariajul lor, ci de grăunciorul de carne aflat tocmai în locul unde i se uneau coapsele. Își băuseră pe nerăsuflate nessul, iar Dan, un Dan slab și indecis, își încheiase bluzonul modern de piele. Carol se opusese doar de formă ideii de a-l însoți la St Simon pentru prima ședință, precum și aceleia de a participa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o ghideze cu propria ei mână spre un sfârc... El se avântă flămând spre una din urechile ei, ca și cum stimularea suficientă a acesteia ar fi putut determina apariția misterioasă a lactației. Se freca afectuos de ea, gâfâind și scâncind ușor. Coapsa lui mătăsoasă alunecă peste a ei, mâna liberă îi atinse umărul și, asemenea unui marinar cățărându-se pe catarg, se urcă la bord neașteptat de ușor. Dar nu fusese dintotdeauna așa? Ia amintește-ți puțin prologul... Și amintește-ți acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]