3,215 matches
-
a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El trebuie să știe cine a pus focul, el le cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atracție al confesiunilor mele de acum. Are de-a face cu dorul de măritiș al unei tinere tru fașe, apar acolo o vrăjitoare bătrînă, un pumn de guldeni, adică bani de aur adevărat, un diavol În carne și oase, fără coarne, dar cu copită la un picior, apoi un călugăr din munte plin de har, o sanie doldora de zurgălăi În susul Tisei Mari și al Tisei Negre În ziua de Crăciun, un țintirim și un mormînt căscat, oricum, imagini care nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
națiile: „Toate animalele pământului și toate păsările cerului căzură și se închinară înaintea oilor, invocându-le și ascultând de cuvântul lor” (XC, 30). Dar judecata nu culminează cu izbânda lui Israel, ci cu nașterea noului Adam („un taur alb, cu coarne mari”) și convertirea tuturor națiilor (păsările și animalele se transformă în tauri albi). „Apocalipsa cu bestiar” stă la originea unui întreg gen literar, ilustrat și în cultura română, printre altele, de Istoria ieroglifică a lui Cantemir. 4Ezdra Tradiția rabinică îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înger, Baruh urcă până la primul cer, „unde se află un fluviu pe care nimeni nu-l poate trece”. Intrarea se face printr-o poartă imensă (panmegethe). În interior, o câmpie (pedion) populată de oameni cu chipuri monstruoase: „fețe de bou, coarne de cerb, picioare de capră, coapse de oaie” (II, 3). Consternat, profetul întreabă cine sunt personajele, iar îngerul Phamael (poate Phanuel?) răspunde: „Cei care au construit turnul luptei împotriva lui Dumnezeu (theomachias)”, altfel spus, ziditorii turnului Babel. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a grăbi transferul. În săptămânile și în lunile care urmară, el continuă schimbul de scrisori cu bătrânul, dar lucrurile se împotmoliră tot mai mult. Prin februarie, văzând că nimic nu se mai mișcă, Virgil se decise să apuce taurul de coarne și să facă, în fine, deplasarea la Vidra, dar tocmai atunci îi veni Marianei sorocul să nască și trebui să amâne, din nou, totul pentru altă dată. Până atunci, soția sa își dusese sarcina cu bine, deși nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
daruri... Ca să nu le fure oamenii răi? Nu! Ca să nu cadă din sanie, că Moșul vine pe sus. El aproape că zboară cu sania lui ca o nălucă, și oamenii răi nu-l pot ataca... Da și renul dă cu coarnele, nu-i așa, tata? Așa-i, așa-i... Dar uite că îți povestesc și bunicii câte ceva, că eu mă duc să-l sun pe Moșu, că poate vine și pe la noi cu toate că-i criză. Nu uita să le spui bunicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
harnici la învățătură... Dar ei oare nu se gândesc la părinții lor care trudesc din greu pentru ca lor să nu le lipsească nimic din cele trebuincioase pentru școală? Ba se gândesc, dar nu toată lumea-i pregătită să ia taurul de coarne ca noi! Da' alții au mai multe? Nu, tată! Că toți îs niște tocilari! Atunci mai bine ar veni pe la noi ca să tragă la coarbă la tocila noastră! Și așa, poate or învăța și ei bine ca să-i îmbucure pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
promptitudine contra cost: un senvici, un covrig, câțiva dolari, o deplasare cu droșca la sau de la școală, totul era bine-venit că băiatului îi lipseau toate cele. Chiar și în aceste condiții, pe cei care îl porecleau cioară sau drac fără coarne refuza să-i ajute, spunându-le că nu are nevoie de plata lor. Ba mai mult, la orele de sport îi mai și contra cu duritate, așa ca din greșeală, pentru a-i face să simtă că nu-i lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ninetistele vibrau de emoție, îi înghițeau vorbele... Zicea: "Cu taurul ne vom îndrepta spre această minunată grămăjoară de pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam că magiciana chiar scosese un taur din joben și, luându-l de coarne, se îndrepta în direcția amintită... Pentru taur, pardon, vă imaginați că n-am putut veni aici cu smaraldul, piatra care ne ține echilibrul sufletului în viață. Am piatra la domiciliu, nu pot ieși cu averea asta în lume; e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și să nu-i faci nimic; căci știu acum, că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine". Avram a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avram s-a dus de a luat berbecele și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său". Avram a pus locului aceluia numele: "Domnul va purta de grijă". De aceia se zice și azi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și Sânul lui Abraham în care sunt primiți drepții. Iadul e reprezentat printr-un balaur, cu gura deschisă și colți ascuțiți. Din gură-i ies flăcări, iar în trupu-i încolăcit, sunt vârâți păcătoșii, pe care-i biciuiesc dracii negri, cu coarne și cozi ca de vulpe. Vezi acolo cârciumari care falsifică băutura; croitori necinstiți; desfrânați; călugări, ce nu-și fac "canonul"; arhierei, episcopi, mitropoliți și patriarhia lacomi și simoniaci etc. etc. Spovedisem o țigancă bătrână, care-și trecea vremea pe la călugării
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
bărbați În putere, capabili să se apere, iar câțiva, pungași de cea mai joasă speță. Nici pomeneală de remușcări, decât În două cazuri: unul, amorezul unei anumite doamne pe al cărei soț nu-l țineau curelele să-și reteze singur coarnele, băuse prea mult În noaptea când Diego Alatriste Îi ieșise În Întâmpinare pe o stradă prost luminată; iar căpitanul n-a uitat niciodată privirea lui tulbure, lipsită de orice Înțelegere față de ce i se Întâmpla, când, după ce-și scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
intim cred că favoritul nu intenționează să-și dea aprobarea pentru nuntă, decât dacă prințul de Wales se convertește la catolicism. De aceea Olivares trage de timp și tot de aceea tânărul Charles s-a hotărât să ia taurul de coarne și să ne pună În fața faptului Împlinit. Álvaro de la Marca lua o gustare așezat la masa acoperită cu catifea verde. Era către amiază, se găseau În aceeași Încăpere unde Îl primise În toiul nopții pe Diego Alatriste, și aristocratul mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Alarcón, atunci oricine putea deveni ținta lui, fiindcă În zilele În care se deștepta cu chef de harță, trăgea razant În tot ce mișca: Încornorat ești, Cutărică, pân’la coate și poți grebla cu tâmplele, cum văd; ți-s coarnele atâta de bogate, Încât În juru-ți o să faci prăpăd. Și tot așa. Încât nu e de mirare că, deși curajos de felul lui și dibaci În mânuitul spadei, ciufutul poet prefera să-l aibă alături pe un om ca Diego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-nfrunte, să nu te-ntrebi de unde vin, ce vor: lovește-le cu-o lacrimă în frunte. Apoi, purcede-n sus. Ca un șirag în urma ta, spre rai, prin frunza moartă, te vor conduce cerbii pînă-n prag și vor izbi cu coarnele în poartă. (Pseudokynegheticos) Ai regăsit, scumpe domnule Odobescu, într-unul din poemele de mai sus, o imagine asupra căreia zăboveai îndelung în cartea domniei tale: aceea a Sfîntului Hubert, "vînătorul afurisit care-și vînduse sufletul către diavol pentru ca să poată lovi
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
Mai departe... mai departe... (M. Eminescu, Povestea teiului) Legenda convertirii Sfîntului Hubert se încadrează unui scenariu mitico-ritual studiat în detaliu de Mircea Eliade. O similitudine izbitoare atestă legenda Sfîntului Eustațiu, respectiv a generalului roman Placidus, care descoperea o cruce între coarnele cerbului urmărit la vînătoare, iar acesta prindea a-i grăi cu glas omenesc. "Istoria - relevă Mircea Eliade - ș...ț își are obîrșia în sursele sanscrite". Tema mai cuprinzătoare este aceea a "animalelor-călăuză", între care se evidențiază cerbii; unul dintre ei
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
moare sau pătrunde în altă lume)." O asemenea "ruptură de nivel" puteam desluși cu claritate și în poemul lui Ștefan Aug. Doinaș, unde cerbii îl însoțeau pe falsul vînător în drumul său către paradis și îi anunțau sosirea lovind cu coarnele în poartă. Convergent în semnificații se arată, din nou, un exemplu citat de Mircea Eliade: "într-o poezie islandeză din secolul al XIII-lea, cerbul solar este descris cu picioarele pe pămînt și cu coarnele atingînd cerul".
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
îi anunțau sosirea lovind cu coarnele în poartă. Convergent în semnificații se arată, din nou, un exemplu citat de Mircea Eliade: "într-o poezie islandeză din secolul al XIII-lea, cerbul solar este descris cu picioarele pe pămînt și cu coarnele atingînd cerul".
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
a depășit miercuri pragul de 21.000 euro pe site-ul ebay, informează AFP. Pălăria roz pal, în formă de nod extravagant, a fost criticată de presă și internauți, care au comparat-o cu un vas de WC, un bretzel, coarne de cerb sau cu un uter. O pagină de Facebook consacrată 'pălăriei ridicole a prințesei Beatrice', creație a stilistului britanic Philip Treacy, numără 141.985 fani, informează Agerpres. Văzând ce reacții a stârnit pălăria ei, prințesa Beatrice, nepoata reginei și
Pălăria prinţesei Beatrice purtată la nunta vărului său, William, depăşeşte 21.000 euro pe ebay () [Corola-journal/Journalistic/69990_a_71315]
-
limba romaní" (stirilocale.ro, 12.12.2008). Alte dicționare ne permit să întrezărim ceva din evoluția semantică a lui șingalo, în interiorul limbii romaní. La J.-A. Vaillant, în 1861, singa era înregistrat cu sensul "corn", singaloro fiind un "animal cu coarne". În dicționarul romaní-german al lui Dieter W. Halwachs și Gerd Ambrosch (1999), adjectivul schingalo (în ortografie germană) are explicația "încornorat, cu coarne, ascuțit, colțos", iar substantivul cu aceeași formă înseamnă "rădașcă". Polițistul este așadar, din punctul de vedere al argotizantului
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
romaní. La J.-A. Vaillant, în 1861, singa era înregistrat cu sensul "corn", singaloro fiind un "animal cu coarne". În dicționarul romaní-german al lui Dieter W. Halwachs și Gerd Ambrosch (1999), adjectivul schingalo (în ortografie germană) are explicația "încornorat, cu coarne, ascuțit, colțos", iar substantivul cu aceeași formă înseamnă "rădașcă". Polițistul este așadar, din punctul de vedere al argotizantului, "cel cu coarne", "cornutul", în mai multe posibile ipostaze: poate diavolul, poate rădașca, dacă nu cumva vreun mamifer cu coarne... Până la urmă
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
romaní-german al lui Dieter W. Halwachs și Gerd Ambrosch (1999), adjectivul schingalo (în ortografie germană) are explicația "încornorat, cu coarne, ascuțit, colțos", iar substantivul cu aceeași formă înseamnă "rădașcă". Polițistul este așadar, din punctul de vedere al argotizantului, "cel cu coarne", "cornutul", în mai multe posibile ipostaze: poate diavolul, poate rădașca, dacă nu cumva vreun mamifer cu coarne... Până la urmă, șingaliu confirmă tendința puternică a argoului de a desemna polițiștii prin termeni negativi, mai ales prin metafore animaliere; în plus, există
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
încornorat, cu coarne, ascuțit, colțos", iar substantivul cu aceeași formă înseamnă "rădașcă". Polițistul este așadar, din punctul de vedere al argotizantului, "cel cu coarne", "cornutul", în mai multe posibile ipostaze: poate diavolul, poate rădașca, dacă nu cumva vreun mamifer cu coarne... Până la urmă, șingaliu confirmă tendința puternică a argoului de a desemna polițiștii prin termeni negativi, mai ales prin metafore animaliere; în plus, există ceva în comun cu caraliu: ambii înțeapă sau împung.... Între celelalte elemente ale seriei, foarte interesant e
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
în afara eului". De oriunde ar porni, autorul ajunge la același adevăr încorporat scrisului, în regim de intensitate vizionară sau de înțelepciune stoică. Două exemple: "Poezia mea are nevoie de forța unui taur ca să se impună/ ca și cum apucând un taur de coarne acesta ar începe să scrie cu ele./ Poemele mele cer să fie scrise cu lopețile și târnăcoapele/ cu care în armată săpam gropi și canale în decembrie/ dezbrăcat până la brâu și n-aveam nici pe dracu./ În zadar aș încerca
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
trece o punte de piatră; la stînga, tărîmul se-nalță acoperit cu cîțiva rari copaci, mai mult frînți și uscați. Printre această sterpă pădure se zărește cerbul, purtînd cu smerenie crucea răstignirii pe al său creștet, înfiptă în fața latelor sale coarne. Pe întîiul plan se află vînătorul cu calul și cu cînii săi; el a descălicat și a dat în genunchi, privind cu o cuvioasă mirare vedenia ce-i trimete cerul. Toate părticelele acestei compuneri sunt lucrate, ca toate operile lui
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]