3,186 matches
-
încep devreme, uneori chiar înainte de luna iunie. Sunt alese animalele ce urmează a fi sacrificate în timpul acestei mari sărbători, care începe de obicei din 24 iunie. Fetele cumpără materialele necesare confecționării ținutelor de sărbătoare, pe care majoritatea le croiesc și cos singure. În 24 iunie, etnicii yi sacrifică porci și oi și prepară un fel de prăjituri numite baba, iar seara se taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din aripi, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în special pentru rubrica de decese). N-a mai vrut să plece, cu vremea n-a mai acceptat nici să fie plătită, o certa pe mama că nu-i gătește cum trebuie copilului, că nu-i calcă și nu-i coase, s-a ofuscat când un băiețel mai mare, în parc, nu i-a dat lui Pușița o sabie, iar mai târziu s-a făcut foc și pară când un băiețel mai mic, tot în parc, i-a cerut lui Pușița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
chel, pe care au început să-l roadă reumatismele, tusea tabagică, gastrita și nostalgiile. E nostim și plăcut să te autocitezi, e ca și cum ai îmbrăca o cămașă pe care ai spălat-o și ai apretat-o singur, căreia i-ai cusut câțiva nasturi cu mâna ta. Iată textulețul: Eu și Pătrașcu Luigi, pionieri Aș putea să vă spun că razele soarelui, subțiri ca niște tăieței, se strecurau prin frunzișul plopilor din curte, se prelingeau pe zidurile școlii, pe tencuiala gri, zgrunțuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu un fular peste ochiul drept, apoi acel tu generic, prin care curge povestea, devine eu, persoana a doua singular se diluează și dispare, lăsând locul persoanei întâi. Și nici nu m-a prea durut când asistenta medicală mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse din perne. Pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
efectiv doar un teanc de foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor și cosînd tot acest talmeș-balmeș cu ață albă groasă, de băcănie. Mie personal mi se părea că arată ca naiba. Însă era normal ca eu să am atitudinea asta, dată fiind experiența mea de viață. Scrisese titlul de mînă pe fiecare exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ce idei năstrușnice pot să le treacă prin cap celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zero. „Femeia mea îi foarte învățată.“ Acela a mai tras un zero. „Femeia mea știe să lucreze lucruri de menaj, să facă prăjituri de tot neamul, bucate la mese mari.“ Acela a mai tras un zero. „Femeia mea știe să coase broderii artistice, coase flori, împletește, face flanele cu mașina sau cu mâna. Uite câte talente are femeia mea!“ Acela a mai tras un zero. La urmă a adăugat: „Femeia mea are frica lui Dumnezeu și este credincioasă!“ Acela a pus
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îi foarte învățată.“ Acela a mai tras un zero. „Femeia mea știe să lucreze lucruri de menaj, să facă prăjituri de tot neamul, bucate la mese mari.“ Acela a mai tras un zero. „Femeia mea știe să coase broderii artistice, coase flori, împletește, face flanele cu mașina sau cu mâna. Uite câte talente are femeia mea!“ Acela a mai tras un zero. La urmă a adăugat: „Femeia mea are frica lui Dumnezeu și este credincioasă!“ Acela a pus un unu înainte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu-i am, apoi la însemnele de grad cam ponosite, cusute pe mâneci. — Veniți de pe front, domnule locotenent? — Alex Zinnober - mă prezint eu. Nu știu dacă pot fi numit locotenent. În regimentul nostru gradele au fost abolite, dar dispozițiile se schimbă mereu. Deocamdată sunt un militar cu două trese pe mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la ea. — Un logodnic cum? întrebă ea. Sunt norocoasă că am de logodnic... ce anume? Mma Makutsi își plecă privirea. Simțea cum îi ard obrajii și era buimăcită. Pantofii, cea mai bună pereche a ei, pantofii cu trei năsturei strălucitori cusuți pe fața de sus, îi întoarseră privirea, așa cum fac toți pantofii. Apoi Mma Ramotswe izbucni în râs. — Stai liniștită, o încurajă ea. Înțeleg ce vrei să spui, Mma Makutsi. Poate domnul J.L.B. Matekoni nu-i cel mai popular bărbat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
viitoarea noastră intrare în NATO. Când vom îndeplini condițiile. - N-aveau habar cu ce să mă umple, buretele era și prea scump și-mi făcea o groază de colțuri... Arătam îngrozitor de rău, ca o stea de mare la care-ai cusut o coadă de cal. Și-atunci secretarul literar a găsit soluția asta... Stau în pijama, buimac, nu reușesc să scot nici un sunet, deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Bibliei, mai ușor va trece cămila prin gaura acului decât cel bogat cu averile sale în ceruri. Cel puțin în privința asta, eu n-am nici o grijă - trec iute ca fulgerul, și printr-un ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte se nasc toate pier, câte răsar toate mor, câte-nfloresc toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
copie a Giulgiului din Torino cumpărată la solduri, maro cu alb, drapată și croită așa încât nasturii de-un roșu lucios să țină loc de stigmate. Apoi am pe mine metri întregi de voal negru de organza înfășurat în jurul feței și cusut cu mici stele de cristal austriac tăiat manual. Nu-ți poți da seama cum arăt, dar tocmai asta-i ideea. Aspectul general e elegant și profanator, și mă face să mă simt sacră și imorală. Haute couture la mare artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sale că e ca un animal, hăcuit și cu toate organele vitale la vedere, strălucind și fremătând, știi, cum ar fi ficatul și intestinul gros. Imagini de felul ăsta, totul picură și pulsează. Mă rog ar putea aștepta s-o coasă cineva la loc, dar știe că n-o va face nimeni. Trebuie să ia ea acul și ața și să se coasă singură. — Scârbos, zice Seth. Miss Rona zice că nimic nu-i scârbos, spune Brandy. Miss Rona zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și intestinul gros. Imagini de felul ăsta, totul picură și pulsează. Mă rog ar putea aștepta s-o coasă cineva la loc, dar știe că n-o va face nimeni. Trebuie să ia ea acul și ața și să se coasă singură. — Scârbos, zice Seth. Miss Rona zice că nimic nu-i scârbos, spune Brandy. Miss Rona zice că singura cale de-a afla adevărata fericire e să riști să fii complet expusă prin tăiere. Stoluri de păsărele indigene preocupate doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un indicator care zice: Seattle 210 km. — Hai să vedem măruntaiele alea strălucitoare și fremătătoare, Bubba-Joan, comandă Brandy Alexander, Dumnezeu și mamă a noastră, a tuturor. Spune-ne o poveste personală scârboasă. Zice: — Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Coase-te la loc, zice, și-mi înmânează pe bancheta din spate un rețetar și-un fard de pleoape Aubergine Dreams. Capitolul 7 Sari mult înapoi la ultima Zi a Recunoștinței de dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să iau cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cineva? Mama tocmai se trage spre masă și-și despăturește șervetul din damasc albastru cu toate aburind între noi: ea, eu și tata. Cartofii dulci sub stratul lor de ciuperci. Curcanul mare și maroniu. Pâinișoarele sunt înăuntrul unei învelitoare vătuite cusută în așa fel încât să semene cu o găină. Ca să scoți o pâinișoară, îi ridici aripile. Mai e și tava de cristal cu murături dulci și țelină umplută cu unt de arahide. Ce să-mi dăruiască? zice mama. Noua față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cuvertura memorială SIDA? Sari la cât de mult îl urăsc acum pe fratele meu. — Am cumpărat pânza asta pentru că am crezut că va fi o carpetă frumoasă pentru Shane, zice mama. Numai că am întâmpinat niște probleme cu ce să coasem pe ea. Dă-mi amnezie. Flash. Dă-mi părinți noi. Flash. — Mama ta nu voia să calce pe nimeni pe bătături, zice tata. Rupe un copan prin răsucire și începe să dezoseze carnea într-o farfurie. Cu treburile gay trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la scară redusă al cerului văratic original. Mici diamante artificiale, nu cele de plastic scuipate de-o fabrică din Calcutta, ci alea austriece de cristal tăiate de elfi în Pădurea Neagră, pietricelele alea fals prețioase sub formă de stea sunt cusute peste tot pe tulul negru. Fața reginei absolute e luna de pe cerul nopții care se apleacă și mă sărută de noapte bună. Camera mea de hotel e întunecată, iar televizorul de la picioarele patului e aprins așa încât stelele artificiale scânteiază în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cadouri mari unul pentru celălalt. Poate doar din alea mici, zic ai mei, doar cât să încapă în șosețele. Perry Como cântă „It’s Beginning to Look a Lot Like Christmas“. Șosețelele din fetru roșu pe care mama le-a cusut pentru fiecare dintre noi, pentru Shane și pentru mine, atârnă de polița șemineului, fiecare cu numele noastre cusute de sus până jos, cu litere dichisite de fetru alb. Fiecare gâlmoasă de la cadourile îndesate înăuntru. E dimineața de Crăciun și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
șosețele. Perry Como cântă „It’s Beginning to Look a Lot Like Christmas“. Șosețelele din fetru roșu pe care mama le-a cusut pentru fiecare dintre noi, pentru Shane și pentru mine, atârnă de polița șemineului, fiecare cu numele noastre cusute de sus până jos, cu litere dichisite de fetru alb. Fiecare gâlmoasă de la cadourile îndesate înăuntru. E dimineața de Crăciun și toți stăm în jurul bradului, tata pregătit cu briceagul pentru panglicile înnodate. Mama are o pungă maro de cumpărături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
efracție în vila lui Evie în miez de noapte. Ceea ce apare în fața ochilor lui Seth descinzând de pe marile scări circulare în holul lui Evie sunt eu, îmbrăcată în unul dintre compleurile peignoir ale lui Evie, roz-caisă, de satin și dantelă, cusut la comandă. Capotul lui Evie e-o chestie retro roz-caisă à la Zsa Zsa, care mă ascunde așa cum celofanul ascunde un curcan înghețat. La manșete și de-a lungul părții din față a capotului e-o negură roz-caisă din pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să te îmbraci? — Cred că ar fi bine pentru relația noastră dacă ne-am vedea și cu alți oameni. — Pipicei. Și: — Nu-mi atinge părul! Surorile Rhea au făcut o căruță de bani. Numai jachetuța bolero a lui Katty Kathy, cos jachetuța în Cambogia cu zece cenți și-o vând aici, în America, cu șaisprezece dolari. Și oamenii o cumpără. Sari la mine parcând Fiatul cu portbagajul lui plin cu încărcătura mea drăgăstoasă pe o stradă laterală, și eu mergând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
gâtului meu pare întinsă și tare la atingere, coaste împletite, întărite prin încleiere și racordări. O simți la fel ca pe marginea superioară a unei rochii sau un costum de baie fără bretele, susținut de sârme și straiuri de plastic cusute înăuntru. Dură, dar caldă, așa cum arată o garoafă. Osoasă, dar acoperită de piele moale, palpabilă. Genul ăsta de mandibulectomie traumatică acută fără reconstrucție, înaintea decanulării tubului traheotomiei, poate duce la apnee în somn, au zis doctorii. Ăștia erau ei discutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în joacă. Doar gazetele puneau paie pe foc făcînd din Cocoș omul care ar putea răsturna guvernul. Se distrase și el de joaca asta de-a hoții și vardiștii, pentru unul care lucra în Serviciu lucrurile erau clare, totul era cusut cu ață albă, care se vedea de la o poștă. N-ar fi băgat mîna în foc pentru nimeni, dar putea spune liniștit că dacă nu jandarmii lui Călătorescu, cel puțin jurnaliștii de la Adevărul, mai bine de la Universul, îi dădeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]