567 matches
-
-și fuga prin ascunzișuri. Eu priveam bicicleta sprijinită de peretele casei. Îmi făcea cu ochiul, așa pot descrie ce simțeam atunci. Hotărât, așa deodată o încălecai, și dus am fost! Plecam într-o aventură riscantă, așa gândeam, numai că după coborâșul de câțiva kilometri mi s- a schimbat starea de spirit, fiindcă vreo opt kilometri mersesem doar la vale, fără efort. Mai dificil avea să fie la șoseaua spre Roman din cauza mașinilor mari, care depășindumă, absorbeau bicicleta, eu trebuind să
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din fericire, efectele lui erau atenuate de mersul pe bicicletă. Gândul răcorii din salină ne înviora. Așteptând formarea unui grup mai mare, am admirat - pe bună dreptate - catedrală catolică din 1904, cărămizie, în stil gotic. În salină, trecând peste emoțiile coborâșului prin culoare de acces săpate în sare, am ajuns la un altar folosit de mineri pe vremuri. Un lac și niște încăperi dăltuite tot în sare, cu obiecte sculptate cu detalii reproduse până la cele mai mici amănunte, au fost lucruri
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Bucovinei. Serpentine și iar serpentine obositoare, sau poate prea multe și prea pieptiș în sus! Totuși, starea vremii rămăsese principalul pericol, soarele nu voia să iasă, cerul rămânea cenușiu. Mereu speram ca după următoarea curbă, apoi după următoarea, să înceapă coborâșul. Nici o șansă până la "Palmă”!. De sus, firesc, am admirat priveliștea, (analizând serpentinele pe care urma să le coborâm), după care ne-am dat drumul la vale. Trebuie spus că pe amândoi ne îngrijorase (fără s-o recunoaștem nici unul), dificultatea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
poate din nou, că de pe bicicletă peisajele sunt vii, totul este mai adevărat fiindcă ești chiar acolo, în locurile frumoase pe care din mersul mașinii poate nici nu le observi. Drumul era mai puțin spectaculos, din nou cu urcușuri și coborâșuri, cu care deja eram obișnuiți. Soarele care se reflecta în lac, Ceahlăul, apropierea de casă, peisajele specifice muntelui, au contribuit la buna noastră dispoziție. Cred că a fost cea mai plăcută parte a drumului. La Potoci plănuisem să poposim noaptea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
lac, apoi am revenit să-i aștept pe ceilalți pe terasă. Pe drumul de întoarcere, un prim incident tehnic: bicicletei bătului i s-a rupt aripa din față. Îndreptându-ne voioși spre Sfântu Gheorghe, lăsam în urmă sate, urcușuri și coborâșuri, locuri de vis, care de pe bicicletă se văd altfel. Am mâncat pe marginea drumului. Din fericire, la hotel ne-a primit un apartament cu două camere iar la cofetărie cafe-frappe. Cineva ne-a arătat "Statuiansoldatului necunoscut Bella...(?)”, care era atât
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la buclele drumului, o lua de- a dreptul, părăsind drumul. N-am mâncat la Bâlea Lac, fiindcă am fi avut prea mult de așteptat, localul fiind suprasolicitat. La cazare nici nu ne puteam gândi acolo. Știind că ne aștepta doar coborâș, poate și vreun local pe drum, am hotărât să mergem mai departe. Aveam senzația că, fiind atins oobiectivul (cascada și lacul), cu toții ne gândeam la întoarcerea acasă. Numai că mai aveam mult de pedalat. Prin tunel, doamna era prima, Mircea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din tunel era momentul fericit al zilei. Așa credeam atunci, neștiind ce avea să urmeze. Priveam drumul. Cobora abrupt, cu serpentine strânse, strecurate printre stânci cioplite, șerpuia cât vedeai cu ochii. Eram îngrijorat de starea tehnică a bicicletelor. Vedeam înainte coborâșuri abrupte, serpentinele parcă nu se terminau, și eram conștient că fără frâne sigure n-aveam ce căuta pe acolo. Doamna și copiii rămaseră în urmă, ezitând, pe bună dreptate, cu eforturi susținute pentru reducerea vitezei. Coborâșul a fost spectaculos dar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a bicicletelor. Vedeam înainte coborâșuri abrupte, serpentinele parcă nu se terminau, și eram conștient că fără frâne sigure n-aveam ce căuta pe acolo. Doamna și copiii rămaseră în urmă, ezitând, pe bună dreptate, cu eforturi susținute pentru reducerea vitezei. Coborâșul a fost spectaculos dar a necesitat atenție sporită, din cauza asta neputând admira peisajele stâncoase pe lângă care treceam ca fulgerul. Foloseam frâna de mână (aveam o Ucraina fără schimbător de viteze), conștient că trebuie s-o folosesc cât mai puțin, riscând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
am putut oferi a fost un "Da”, la fel de grăbit ca și mașina. Ce-o fi vrut, nu știu. Se înâmplase în dreptul primului indicator spre "Valea cu pești”. Până s-a văzut Statuia energeticii, drumul a fost relativ ușor, mai mult coborâș, cu puține urcușuri. Începuseră să apară oameni, tractoare și utilaje pentru întreținerea drumului. Starea de spirit ne era bună, fiindcă partea grea a drumului trecuse. Impresionant, prin dimensiuni, lacul de acumulare! După barajul de la Argeș (al treilea, după cele
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Starea de spirit ne era bună, fiindcă partea grea a drumului trecuse. Impresionant, prin dimensiuni, lacul de acumulare! După barajul de la Argeș (al treilea, după cele de la Bicaz și Valea Uzului), prin tunelul din stânga, am luat-o spre Curtea de Argeș. Coborâșul, până la stația de jos, a fost odihnitor, fără frâne ferme sau curbe periculoase. Lăsasem în urmă, într-o zonă mai înaltă, Cetatea lui Vlad Țepeș. Ajunși pe loc drept, rețin că soarele ardea puternic poate fiindcă munții rămăseseră în urmă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
să mă încurajeze, că nu mai aveam mult de mers la deal și, spre Brașov voi coborî. Așa avea să fie. Într-un sat în care se schimbau județele - Argeșul cu Brașovulunde apăru primul milițian din acest drum, a început coborâșul. Mai rău a fost când s-a luat după mine un câine ciobănesc. Începusem coborâșul, aveam viteză mare. El, inamicul, era pe stânga, deasupra drumului. Văzându-mă, începuse să alerge înainte însoțindu-mă (din fericire, din locul acela nu putea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
voi coborî. Așa avea să fie. Într-un sat în care se schimbau județele - Argeșul cu Brașovulunde apăru primul milițian din acest drum, a început coborâșul. Mai rău a fost când s-a luat după mine un câine ciobănesc. Începusem coborâșul, aveam viteză mare. El, inamicul, era pe stânga, deasupra drumului. Văzându-mă, începuse să alerge înainte însoțindu-mă (din fericire, din locul acela nu putea, încă, să coboare pe șosea). Când a reușit, era așa de indignat, că deși abia
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
țarcurile din leațuri lungi, împrăștiate, din cauza diferențelor de altitudine, când pe culmi când în jos, atât de departe că abia distingeai omul pe care-l bănuiai cosind, miam odihnit ochii și mintea. Iar pe bicicletă, peste puțin timp începu coborâșul. După cum ziceam, frâna de mână era slabă, cea de picior făcea un zgomot ascuțit strident, mai exista pericolul de a-mi sări lanțul. Cu mare grijă în serpentine am ajuns în localitatea Oituz, trecând pe lângă un popas turistic. Chiar înainte de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
țineam cont de asta, deși eram conștient că frecarea uscată între două metale produce căldura, care poate ataca orice cauciuc. Când să cobor (din nou) serpentinele prin pădure, pedalele se mișcau odată cu roțile (cred că din cauza înfierbântării frânei la coborâșuri, vaselina se topise și se scursese, frecările făcându-se la rece, apărând sunetul supărător. Cred că bilele cilindrice se blocaseră, astfel explicându-se și mișcarea simultană a pedalelor și roților), încât nu mai puteam frâna de loc. Mai mult, încercând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mașina, bicicleta ocolindu-le mai ușor. Odată terminat rezonabilul urcuș, contracarez efectul așteptatei canicule cu o primă înghețată și un suc rece. Casa muzeu, fosta reședință a lui Alecsandri, este în partea de jos a satului. Ca de obicei la coborâșuri pe două roți, deși sunt conștient că-i riscant, nu folosesc frâna; îmi vâjâie vântul pe la urechi, sunt atent la periculoasele pietricele care mă pot da efectiv peste cap, las rapid în urmă case și oameni, dar îmi arunc
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
impresia că te afli în peisajul mirific al câmpiei andaluze. O frumusețe! Acești oameni deportații iertaseră nedreptatea care li se făcuse. Au aruncat la coșul de gunoi al istoriei mânia, ura și răzbunarea, luând viața așa cum este: cu suișuri și coborâșuri. Mergeam într-o formație cel puțin ciudată, inedită. În scurta istorie a comunei Bumbăcari, nu fusese văzut niciodată un asemenea spectacol hilar, o asemenea defilare aiuritoare. Patru copii ordonați în șir indian, purtând pe umărul drept un copăcel uscat, firav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vieții și creației eminesciene, nu închizând un drum, ci deschizând acestuia un alt orizont de acces. RECEPTAREA CRITICĂ PANĂ LA 1930 (Ioana Vasiloiu) Odată încheiată ediția de Opere (complete) a lui Mihai Eminescu, într-un marș cu multe suișuri și coborâșuri, pe durata unei jumătăți de veac, sarcina realizării bibliografiei critice a acesteia se impunea cu acuitate. De altfel, o primă încercare în demararea unei atari întreprinderi, de anvergură, avem în 1976, când un colectiv de entuziaști cercetători semnează, la Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
inutilități“ și cu evadarea, când și când, din mediul și atmo sfera formală a milităriei; Într-un cuvânt, lipsa unei elementare filozofii de viață, mulțumită căreia un „țivil“ ca dumneata, citi torule, și ca mine putem privi la Înălțările și coborâșurile acestei vieți fără să ne mai mirăm sau să ne Întristăm - și cu un stoi cism egal și salutar. Ar trebui neapărat gândit la introducerea, În programa școalelor noastre militare, a câtorva materii „inutile“, la fel cum, În locul „instrucției individuale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să plece în vizită la Nicky în străinătate. O chemase telefonic. Din autocar privi atentă la fiecare peisaj de afară, îi părea vrăjit. Brazii aceia, pinii, munții cu stâncile lor, fiecare copac, fiecare floare, fiecare fir de iarbă, izvoarele cu coborâșul lor făceau parte din patrimoniul elegant și neclintit al țării noastre. O încântau. În scurgerea timpului universal toate acestea însemnau mai mult decât lumina unui fulger într-o noapte întunecoasă și în același timp, un prilej de bucurie de a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așa cum constatam la acei înaintași ai noștri care deveniseră referințe cu care se delectau elitele lumii culturale? Nu priveam în urmă cu mânie sau cu regrete. Aveam peste 50 de ani, parcursesem un drum lung, accidentat, cu nenumărate urcușuri și coborâșuri, cu încercări dificile, dar și cu satisfacții deosebite. Aveam o familie frumoasă o soție bună, inteligentă, harnică; trei copii, care deja începuseră să ne aducă bucurii, cu dragostea lor pentru învățătură, condiție fundamentală pentru creșterea lor intelectuală, cu sensibilitatea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
un km.p. se găsesc trei locuri sfinte: Zidul Plângerii pentru evrei, Biserica Sfântului Mormânt pentru creștini și Domul Stâncii pentru musulmani; la toate aceste locuri vin pelerini din toată lumea să se închine. Gânduri și fapte proprii în suișul și coborâșul relațiilor României cu lumea din Orientul Mijlociu Partea a doua22 VASILE PRUNĂ* Summary The present article represents a personal recollection of moments invested with a particular in a career of over three decades in the Romanian diplomacy. The author, an Arabist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cursul Dunării aflat pe teritoriul ei, nu văd de ce nu ar putea face același lucru România, cu sectoare din Dunăre care se află în exclusivitate pe teritoriul român. Nu trebuie să pierdem din vedere că internaționalizarea fluvială are suișuri și coborâșuri; în perioada care a urmat după 1935, a avut loc o regresiune în internaționalizare, ca urmare a căderii spiritului de la Versailles, prevalând reglementările naționale ale fluviilor, inclusiv ale Dunării, prin desființarea comisiilor fluviale Acordul de la Sinaia din 1938 a stabilit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ai noștri, care deveniseră puncte de referință, în care își găseau delectarea chiar și elitele lumii culturale. Nu priveam în urmă cu mânie sau cu regrete. Aveam peste 50 de ani, parcursesem un drum lung, accidentat, cu nenumărate urcușuri și coborâșuri, cu încercări dificile, dar și cu satisfacții deosebite. Aveam o familie frumoasă o soție bună, inteligentă, harnică; trei copii, care deja începuseră să ne aducă bucurii, cu dragostea lor pentru învățătură, condiție fundamentală creșterii lor intelectuale, cu sensibilitatea lor promițătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a unei misiuni de curtoazie PETRE TĂNĂSIE 118 Prima mea misiune diplomatică ROMULUS IOAN BUDURA 131 Secvențe din politica externă a României (1959-1979) ION AVRAM 145 ISRAEL. Schimburile comerciale româno-israeliene GHEORGHE RUSU 155 Gânduri și fapte proprii în suișul și coborâșul relațiilor României cu lumea din Orientul Mijlociu (Partea a doua) VASILE PRUNĂ 163 II. DIPLOMAȚIE MULTILATERALĂ 171 La Comitetul special O.N.U. pentru definirea agresiunii (prezență românească) AUREL PREDA 173 Tratatul de la Varșovia LUCIAN D. PETRESCU 199 Susținerea la Comitetul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și castelele istorice, grădinile Zen și Altarele shintoiste, Muntele Fuji-san ș. a. Ca țară a extremelor, fiind scuturată de cutremure și, din când în când, măturată de taifunuri și tsunami, a făcut ca locuitorii ei să se familiarizeze cu suișurile și coborâșurile vieții. Niponii privesc toate acestea ca făcând parte din mersul natural al lucrurilor. Încerc să-mi exprim simțirea în scris, pentru ca și alții să afle ce m-a impresionat pe acest tărâm vrăjit, numit Japonia. Fiecare colțișor din lume își
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]