958 matches
-
va urca, își va face dușul și va muri, pentru câteva ore, într-un somn adânc, preistoric. A doua zi, marți, va pieri ca prima, neștiută. Film, excursie, somn, cine ar ști să spună. Miercuri, vremea se va răci. Cerul coborât, îngroșat, negru. O plimbare până la librărie. Joi, excursie la castel, lectură, plimbare pe la vile, prin oraș, prin parc, pe la poștă. Duminica la munte are ceva ascuns, batjocoritor parcă, se smiorcăie, alintată. Orele se târăsc, într-un soi de provocare mocnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și câteva exemplare, ziarul vă orientează asupra activității noastre. Este un ziar special, nu se vinde la chioșcuri, e numai pentru membri. Deci, în curte, un mic birou, unde e tov Ionel, redactorul, și doamna Irina, care face machete. Imediat ce coborâți, o ușă cu perdeluță verde. Tov Ionel e vechi la noi, el știe totul, vă orientează... Își îmbrăcase deja paltonul cafeniu, uzat, își pusese deja căciulița de lână. — Trebuie nervi de oțel, să știți. Nu-i ușor! Deloc nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răzeșii, urmașii celei mai vechi, mai bune și mai viteze boierimi, veritabili hommes d’armes, liberi și posesori de pământ în devălmășie din moși-strămoși, nu se pot împăca deloc cu situația de robi la care se văd, zi de zi, coborâți. Unii reușesc să se judece. Dar sunt puțini dintre aceștia. Iar noul guvernator numit, bătrânul Sturdza, nu poate face prea multe pentru ei, fiind doar un guvernator civil. Adevărata putere o au militarii ruși. Aceștia taie, spânzură și dobândesc, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Încins de la osii și miros de fier ruginit și Încins (de la căldura locomotivei?, de la bătaia soarelui În acoperișul vagoanelor?); și, pe de a cincea parte, miros de vagon de-a treia. Stau la fereastra vagonului. Cu coatele rezemate de geamul coborât; În genunchi stau, pe baloturile puse Între banchetele din lemn frumos. Stau la fereastră și, uite, nu mi se frânge inima de jale că nu mai stau În calidorul meu. Ba mi se frânge, dar nu arăt, nu spun. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate, dominioane, târguri și cetăți, aparent inexpugnabile. Și, cam atât. În colțul drept, străjuia în solitudine o armură medievală completă, care includea, de sus în jos: Un coif, cu panaș și cu viziera coborâtă. Un scut (reliefând o săgeată și un corb cu un inel în plisc, cu aripile deschise și orientat dextrogir, către o stea în șase colțuri, păzită de o semilună, învecinată de-a stânga, cu un leu încoronat). Precum și o spadă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mod egal și simetric, în ax și în sens opus; pentru a strânge o semicheie, trebuie tras unul din capete către sine și celălalt îndepărtat; o dublă semicheie în același sens formează un nod fals, ea poate fi strânsă și coborâtă, cele două semichei pot fi întoarse în sens invers. Nodul chirurgical nu se desface, dar el trebuie asigurat de un seminod complementar în sens invers. Prezența de dehiscențe la nivelul planului superficial de sutură se poate evita prin îndesirea firelor
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
după câtva timp. Și mai tîrziu: Să vedeți ce clădire frumoasă, cu arbori înalți și ce alee curată, cu pietriș, și scara de piatră vânătă... Internul îl privise tot timpul curios, tăcând încurcat. Mașina se opri în dreptul scării. - De ce nu coborîți? auzi o voce. - Așteptăm să vină plantonul, să dăm în primire, răspunse șoferul. În curând se auziră pași grăbiți pe pietriș și din spatele mașinii apăru un bărbat oacheș, cu obrazul ciupit de vărsat și părul tuns militărește. Chirilă deschise portiera
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
umană surprinsă în ipostazele unor trăiri ce deschid, prin intensitatea tensiunii lor, spre ierarhii și paliere ontice superioare. Această absorbție metafizică a lăuntricului ce se refuză exteriorității cotidiene este reprezentată prin experiența reculegerii. Plângerea zăbovitoare în fața evidențelor ireversibile ale morții coborâte peste criptă, resurecția estetică întru popasul sub visul hipnotic al artei sau liniștea pășirii întârziate prin spațiul naturii tonifiante, toate acestea sunt forme ale survenirii reculegerii. În circumscrierea sacră oferită de templu, reculegerea îmbracă forma mistică ca stare propedeutică care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
p. 37). 8. Există excepții ale satisfacerii ierarhizate: persoane pentru care stima de sine este mai importantă decât dragostea; persoane cu o creativitate înnăscută, care acționează pentru autorealizare, chiar dacă nu au satisfăcute nevoile primare; persoane cu un nivel de aspirație coborât și încremenit la un nivel inferior; persoane deprivate de dragoste în copilărie care își pierd nevoia de afecțiune (personalități psihopatice); persoane pentru care satisfacerea îndelungată a unei nevoi duce la subevaluarea ei; persoane cu idealuri, standarde și valori ridicate (martirii
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
devenea tot mai firbinte. Duduielile sacadate se auzeau mai distinct. Și platforma pe care se oprise se legăna. Mai coborî un șir de trepte aeriene. Nu reușea să vadă nimic dedesubt decât alte împletiri de țevi, la un nivel mai coborât decât cele pe care le văzuse la început. Nu observase pereții laterali, și acum, când aburii se întețiră, nu putea distinge nimic în jur. Întregul eșafodaj, cu el în mijloc, părea să atârne în spațiu. Tom se gândi că ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumii de dincolo, unde, în mod inefabil, întreaga creație va cânta gloria lui Dumnezeu și va fi în același timp pătrunsă și transfigurată de Cel de trei ori sfânt. Lourdes, loc al întâlnirii cerului cu pământul sub privirea Mamei cerești, coborâtă însă aici la poalele Pirineilor, pe malul Gave-ului, în grota de la Masabielle, pentru a-i aduna pe oamenii de pretutindeni și a-i reorienta spre Cel de la care venim și spre care ne îndreptăm în drumul vieții noastre pământești. In
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
prinși între palmele ferme ale doamnei Chivu. Capul îi era răsucit și bărbia îi era ridicată către fața ei. Simți bețigașul de ruj trecându-i lunecos și gras peste buze, necurat, mirosind ciudat a ceva putred și dulce. De sub pleoapele coborâte, privirea ei îi fixa buzele căutând vreun retuș de făcut. Dar era agitată și în criză de timp și pe moment nu găsea nimic de corectat. Îi dădea drumul. Nu trebuie să vă rușinați, băieți, spunea doamna Poenaru. N-o s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oprea la cea în care Elena, în picioare în rândul al doilea, privește în jos la el cum stă ghemuit în rândul întâi, jos între Aneta și Mara. Șuvița de păr curbată îi ascunde obrazul pe jumătate, iar peste pleoapa coborâtă cade umbra, așa că nu-i chiar sigur că la el privește. În fundal, în spatele grupului, puțin în stânga Elenei, se vede o sculptură reprezentând-o pe Fecioară sărutându-l pe frunte și sprijinindu-l, în timp ce cade, pe un soldat ucis în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu gândul la șopârlele acelea, cum se chemau oare?, cărora li se opresc bătăile inimii la zero grade. Probabil, fiecare ființă are temperatura ei la care moare. Sub care nu mai rezistă. Temperatura la care moare omul e mult mai coborâtă decât a șopârlelor, dar există o limită dincolo de care ceea ce trăiește el este mai degrabă tăcerea dintre zgomotele sticlei de coca-cola. Pentru că, din păcate, omul este destul de des o mangustă imperfectă. Bănuiesc că știți ce este o mangustă. Poate ați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și pentru drum ceva mâncare. Apoi, plecăm mai departe. Cerul s-a înnorat. Nu plouă, dar e o tensiune dramatică în atmosferă. Ziua în care am fost la Delfi, prima oară, arăta la fel! Același cer ursuz, greu, aceiași nori coborâți foarte jos. Nimic din faimoasa lumină greacă. În plus, zeii se țin departe de autostrăzi. Ne oprim la Levadia, să ne dezmorțim. Ca prin vis, îmi aduc aminte de cele două izvoare de aici. Unul al Mnemosynei, al memoriei, altul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cale, mai puțin frunzișul rododendronilor care, dimpotrivă, se umplu de flori roșietice, cărnoase, ce reușesc să parfumeze și praful. În acest timp, cu cer galben, nu cade nici o picătură de ploaie, iar locuitorii Asybarisului țin, continuu, ferestrele închise și obloanele coborâte. Altminteri, praful s-ar strecura până și în visele lor. După o vreme, în pământ apar crăpături mari, ca niște șerpi morți. Atunci străzile rămân pustii, mai ales în ceasurile amiezii când aerul capătă un miros greu, de stârv descompus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
iluzie cu privire la ce aș putea găsi acolo. Dar m-am oprit pentru o clipă și m-am descoperit ascultînd să văd dacă se întîmplă ceva înăuntru, parcă jumătate din mine s-ar fi așteptat să audă sunetul greutăților ridicate și coborîte. Apoi am început să mă plimb de-a lungul pontonului, care era foarte alunecos, negru ca smoala și alunecos, și din care deja lipseau scînduri. Trebuia să mă concentrez la fiecare pas, brațe răsucite, degete sîngerînd, haina mea larg deschisă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
binișorul când acesta protestă și se văietă de plictiseală, apoi ceru prin ușă un scaun. Se așeză cu greu, avea artroză. A fi medic nu te scutește de boli, cum s-ar cuveni într-o lume dreaptă. Vorbiră, cu ton coborât, despre ciudățeniile acestei povești. Credeți că-i vreo legătură între domnul Dan Crețu, pe care tocmai l-am angajat - spuse cu o urmă de îngrijorare Procopiu - are școală bună, cred că din străinătate, și junele acesta? — Pesemne. Coincidențele sunt rare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în francmasonerie, mâna dreaptă dusă în dreptul inimii este forma de salut între membrii Ordinului. Degetul arătător al mâinii stângi este o prelungire a inimii și de aceea în francmasonerie, mâna stângă, onestă, pură, este utilizată la vot, la cercetași. Mâna coborâtă arată umilirea. Mâna exprimă ideea de activitate, de putere, de dominație, determinare cu sens alchimic de solve et coagula/dizolvare, coagulare, adică de neintervenție și de concentrare a eforturilor, mâna este un însemn regal. DOMINAȚIE! Comunicarea dintre divinitate și ființele
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
tineri domni de acum o jumătate de veac își lăsau cărțile de vizită, pendula anunța orele de bal sau de primire, în oglindă, îngălbenită acum, se reflectau chipuri gingașe într-o cascadă de bucle, zulufi, pene și flori, umeri goi, coborâți după cum cercau canoanele frumuseților contemporane cu Eugenia de Montijo. În scrinul de cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele fine de antilopă albă adăstau alături de dantela scumpă Valenciennes ori mai modestă de Bruxelles... Melania Lupu trase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șopti, a văzut lumină... Întrebați-l ce vrea, dar nu-l lăsați să intre. Își luă arma și se ascunse în nișa ferestrei. Ionescu trecu de partea cealaltă a ușii. Se lipi de un bufet înalt. Melania Lupu ținea pleoapele coborâte. " Un mic ghinion, draga mea. De când o vizitezi pe Florence, nimeni nu v-a deranjat la asemenea oră. Te rog, nu-ți pierde capul! S-ar putea totuși să nu fie nimic..." Își făcu o cruce cu limba în cerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți flăcările aprindeau vâlvătăi lungi de un verde-mineral ca otrava. ―------------------------------------ Cianură pentru un surâs Rodica Ojog-Brașoveanu PROLOG Femeia îmbrobodită în dantelă albă ținea pleoapele ușor coborâte. Buzele rumene zâmbeau în spatele evantaiului. Gâtul... Colonelul Werther von R. Își întoarse privirea. Gâtul alb, umflat, gâlgâind parcă a râs, a șoaptă, a țipăt nedeslușit îi crea un sentiment tulbure. Un sentiment ce nu-l încercase nici în fața trupului elegant
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bani..." Înghiți la repezeală câteva linguri, mai subtiliză o ceapă și un pumn de minciunele din dulăpiorul Melaniei Lupu și părăsi bucătăria. * Valerica Scurtu își perie îndelung părul decolorat. Avea o față pământie, fără pomeți. Pe buza subțire cu colțurile coborâte îi răsărise un herpes. Se desprinse oftând de oglindă și începu să se plimbe prin cameră. Se oprea din când în când și ridica scame invizibile. Lucrurile străluceau de curățenie. Vitrina șifonierului cu ceștile de cafea așezate într-o rână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu n-avea nimic împotriva lor, le asimila însă cumva aparte, independent de primul diagnostic. După 20 de ani de meserie, își închipuia că poate califica -cel puțin cu aproximație ― licărul răutăcios din privirea lui Grigore Popa, ca și linia coborâtă a gurii proeminente, ochii de copil luminând chipul limpede al Melaniei Lupu. Îi atrăseseră atenția farmecul aproape periculos al sculptorului, obrazul bolnav, răvășit al Valericăi Scurtu. Cel de alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu-i așa ? a spus judecătorul cu un glas rece. \ Da, a răspuns Rieux, privind din nou copilul. OCHII MAMEI S-AU MĂRIT, DAR CONTINUA SĂ NU ZICĂ NIMIC. JUDECĂTORUL TĂCEA ȘI EL, APOI A SPUS, PE UN TON MAI COBORÂT: ― Ei, bine, doctore, trebuie să facem ceea ce e prescris. Rieux se ferea s-o privească pe mamă, care își ținea mereu batista la gură. \ Are să meargă repede, a spus el șovăind, dacă aș putea să telefonez. DOMNUL OTHON SPUNE CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]