623 matches
-
trec la acțiune când am înghețat. "Așadar, de aceea..." Atât am fost în stare să bâigui. Pe urmă, parcă totul mi s-a ars în minte și nu mai aveam în cap decât cenușă. În fața mea, la lumina flăcărilor, două cobre mă priveau fix. Erau somnoroase încă și încolăcite, dar nu mă pierdeau din ochi. Cât aveau să întîrzie astfel? Nu mult timp. Din clipă în clipă, aveau să se trezească de-a binelea. Le și vedeam înălțîndu-se pe coadă, începînd
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ar fi fost de ajuns. Prin întuneric, am observat un băț pe butucul înalt de lângă mine. Am întins încet mâna, ferindu-mă să fac mișcări brusce, și l-am luat. Era o copilărie să mă apăr cu un băț de cobre și totuși trebuia să fac ceva. Nu era însă un băț obișnuit ceea ce strângeam eu în mână. Din fericire era unul din fluierele pe care le foloseau îmblînzitorii. Atunci, n-o să vă vină să credeți, din disperare am dus încet
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
melodia pe care o auzisem, ascultând și vântul, am început să cânt. Cântecul era mai degrabă trist, nu reușeam să scot accentele insinuante pe care le auzisem la îmblînzitori, dar se pare că, oricum, el își făcea efectul. Cele două cobre s-au trezit de-a binelea, au ridicat capul și au început să danseze în aer. Acum îmi era frică să mă opresc. Trebuia să cânt așa fără oprire. Cum aș fi încheiat cântecul, cobrele ar fi ieșit de sub vrajă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
își făcea efectul. Cele două cobre s-au trezit de-a binelea, au ridicat capul și au început să danseze în aer. Acum îmi era frică să mă opresc. Trebuia să cânt așa fără oprire. Cum aș fi încheiat cântecul, cobrele ar fi ieșit de sub vrajă. Flăcările au scăzut cu timpul și lingeau tăciunii gata să se stingă. Eu tot mai cântam. Și mă miram singur de unde știam să cânt melodia aceea pe care doar o ascultasem până atunci. Când, deodată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lingeau tăciunii gata să se stingă. Eu tot mai cântam. Și mă miram singur de unde știam să cânt melodia aceea pe care doar o ascultasem până atunci. Când, deodată, am auzit pași în spatele meu și cineva mi-a smuls fluierul. Cobrele s-au oprit o clipă în aer și, imediat, unul din cei doi îmblînzitori, căci se întorseseră, a pornit să cânte el, în vreme ce celălalt își înfășura mâinile și picioarele în cârpe, după care a luat un băț și a vârât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-au oprit o clipă în aer și, imediat, unul din cei doi îmblînzitori, căci se întorseseră, a pornit să cânte el, în vreme ce celălalt își înfășura mâinile și picioarele în cârpe, după care a luat un băț și a vârât cobrele în sac. M-au luat de-acolo și m-au dus prin stufăriș la marginea unei bălți care scânteia în lumina lunii. Acolo era o barcă veche, aproape putredă, legată de trestii. M-au împins în barcă, pe urmă s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceea brutală a slăbit și atunci am întrezărit ce se afla în jur. Era o peșteră plină de stalactite și de stalagmite dar... poate a fost numai o părere, provocată de obsesiile mele, dar stalactitele și stalagmitele semănau cu niște cobre pietrificate. Apoi, lumina a devenit din nou orbitoare și n-am mai văzut nimic. Numai că imaginația mea lucra. Îmi închipuiam cum cobrele de calcar începeau să se însuflețească, să se miște, să se întindă spre mine. Uneori câte o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poate a fost numai o părere, provocată de obsesiile mele, dar stalactitele și stalagmitele semănau cu niște cobre pietrificate. Apoi, lumina a devenit din nou orbitoare și n-am mai văzut nimic. Numai că imaginația mea lucra. Îmi închipuiam cum cobrele de calcar începeau să se însuflețească, să se miște, să se întindă spre mine. Uneori câte o picătură de apă îmi sărea în obraz sau pe mâini și atunci tresăream ca mușcat. M-am hotărât să caut ușa peșterii. Poate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
uit, să-mi uzez amintirile și remușcările până când vântul va așeza peste toate un strat gros de praf și n-o să mai țin minte nimic. Atunci voi fi fiară. Când mi se va întinde fluierul, voi cânta melodia care supune cobrele, la fel ca ei. Numai uneori, ascultând vântul îmi voi aduce aminte ca prin vis, poate, de timpul petrecut în gara aceasta. Așadar, domnilor, nu pentru a vă solicita compasiunea continui. Vreau să înțeleg care a situația încleștării dintre Dumnezeu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noaptea, singur, pe o plajă pustie? Și dacă era vina mea, care era acea vină? Dar dacă uitasem cine eram nu însemna că...? Acum vântul cânta parcă melodia îmblînzitorilor, iar valurile începuseră să se legene și să danseze ca o cobră. M-am aplecat și am luat din nisip o creangă ruptă și am dus-o la gură ca pe un fluier. Și în aceeași clipă m-am îngrozit. Așadar, începusem să devin îmblînzitor? "Doamne..." Dar de ce-l mai invocam eu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că orice eșafod care durează se bizuie pe un cap ce se pleacă. Și că nedreptatea s-a putut baza totdeauna mai mult pe frică decât pe orice altceva. Eu recunosc, onorată instanță, că frica m-a fascinat ca o cobră. Fără să-mi fi fost frică, n-aș fi fost aici și n-aș vorbi astfel. Odată, am vrut să scriu o poveste despre un tiran care împușca poeții, iar a doua zi le tipărea versurile în ediții de lux
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi-a povestit o întîmplare cu niște dresori de câini care au ajuns să ia în stăpânire un oraș. Ei bine. oamenii își puneau acolo singuri botnițe, de frică. Și eu însumi am trăit o aventură ciudată cu îmblînzitori de cobre, care mi-a arătat că de teama celor înfricoșați profită cei ce înfricoșează. De ce vă dau aceste exemple? E o îndrăzneală să-i judeci pe alții când tu însuți n-ai fost decât o marionetă a fricii, dar, din întîmplările
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pare atunci mai mult decât un refugiu; ți se pare un mijloc de a te apăra. Ea te împinge într-un pustiu, dar te lasă întreg. Instinctul de apărare îți spune că dacă nu te dai la o parte din fața cobrei vei fi mușcat. Descoperi atunci, cum am descoperit și eu, că ești o mangustă imperfectă. Apoi îți spui că nu ești primul și, la urma urmei, nu e vina ta. Alții au făcut la fel, de când lumea. Ei bine, eu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de o sută de ori, și a suta oară simți că-ți vâjâie capul, ți se face frică și ești gata să-ți pierzi mințile. Atunci nu mai ai încredere în Dumnezeu, înțelegi că ești singur în grota ta cu cobra. Tu și cobra, atât, amândoi față în față, fără martori și fără scăpare. Și atunci îți vine să-l blestemi pe Dumnezeu care te-a mințit, să strigi că Dumnezeu nu e decât un șarlatan, un saltimbanc care stă în spatele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de ori, și a suta oară simți că-ți vâjâie capul, ți se face frică și ești gata să-ți pierzi mințile. Atunci nu mai ai încredere în Dumnezeu, înțelegi că ești singur în grota ta cu cobra. Tu și cobra, atât, amândoi față în față, fără martori și fără scăpare. Și atunci îți vine să-l blestemi pe Dumnezeu care te-a mințit, să strigi că Dumnezeu nu e decât un șarlatan, un saltimbanc care stă în spatele eșafodului și râde
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe Dumnezeu, înțelegi că el e de partea eșafodului și nu mai ai nici o speranță în privința asta. Singura speranță care ți-a rămas sânt amintirile tale, un sunet de clopot care întîrzie să renască și... da, nu mai e timp, cobra se ridică, scoate limba și te fascinează cu legănările ei, din moment în moment se va repezi, cobrele atacă totdeauna fulgerător, iar mușcătura lor e totdeauna mortală... Ai vrea să mai ceri o amânare, dar n-ai cui s-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
speranță care ți-a rămas sânt amintirile tale, un sunet de clopot care întîrzie să renască și... da, nu mai e timp, cobra se ridică, scoate limba și te fascinează cu legănările ei, din moment în moment se va repezi, cobrele atacă totdeauna fulgerător, iar mușcătura lor e totdeauna mortală... Ai vrea să mai ceri o amânare, dar n-ai cui s-o ceri... deci renunți, aștepți să vină mușcătura, sperând că poate totuși în ultima clipă clopotul va suna să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deci renunți, aștepți să vină mușcătura, sperând că poate totuși în ultima clipă clopotul va suna să te scoată din grotă, să te ducă între oameni, într-o lume pe care o visezi, unde nu sânt nici grote și nici cobre și, poate, nici manguste, căci... dar, poate, toate astea se petrec după moartea ta, între timp, poate, ai fost mușcat, ai murit, așa că totul e zadarnic, în grote totdeauna e totul zadarnic... Acolo vin păsările și ploile și vântul. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
după aceea să fie mai puține victime. În sfârșit, aș vrea să rog curtea să mai mediteze asupra unui singur lucru. Când am început să mă interesez mai îndeaproape de ghilotină, întîmplarea a făcut să văd cum se leagănă o cobră, șuierând și pregătind clipa atacului fulgerător. Dar, firește, nu-l poate socoti pe Robespierre un om-cobră decât cineva care urăște revoluția în loc să-i regrete excesele și greșelile. Când am înțeles asta, mi-am spus că Robespierre este mai degrabă o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atacului fulgerător. Dar, firește, nu-l poate socoti pe Robespierre un om-cobră decât cineva care urăște revoluția în loc să-i regrete excesele și greșelile. Când am înțeles asta, mi-am spus că Robespierre este mai degrabă o mangustă. O mâncătoare de cobre. El avea mereu senzația că se afla într-un cuibar de șerpi. Și că trebuia, deci, să omoare cobrele. Era, dealtminteri, la fel de felin, de șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
regrete excesele și greșelile. Când am înțeles asta, mi-am spus că Robespierre este mai degrabă o mangustă. O mâncătoare de cobre. El avea mereu senzația că se afla într-un cuibar de șerpi. Și că trebuia, deci, să omoare cobrele. Era, dealtminteri, la fel de felin, de șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu timpul, îmbătată de puterea ei, mangusta a prins însă chef să ia mișcările cobrei. Or, o mangustă trebuie să rămână o mangustă. De aceea, acuzarea este convinsă că trebuie pedepsită chiar această trădare. Prin pedeapsă nu înțeleg ghilotina. Ar fi absurd să condamnăm ghilotina punînd-o în funcțiune. Și apoi, onorată instanță, am declarat de la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fost încredințat că nu eram vinovat pentru asta. Apoi, mi-am zis că, oricum, teama nu poate fi decât o vină pasivă. Greșeam. Acum văd altfel lucrurile. În realitate, prin teama mea i-am încurajat și eu pe îmblînzitorii de cobre să descopere că n-aveau decât să ducă mâna la sân pentru a obține ce vroiau să obțină. La început ei erau mai sfioși. Stăteau cu privirile în pământ și păreau că nu vroiau decât să-și câștige existența. Prezența
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ale pietonilor au început să devină obraznici. Și astfel i-am împins să ne înfricoșeze și mai mult. Până la urmă s-au considerat chiar în drept să terorizeze străzile. Ce vreau să spun prin asta? Că și eu am stârnit cobrele! Din egoism. Vîrîndu-mi capul în nisip ca să-mi apăr pielea, am încetat să mai fiu numai victimă. Încă de pe atunci pregăteam terenul ca fiara din mine să se trezească și să aibă pretenții. Ar fi necuviincios să compar acum ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Robespierre. În încheiere, aș vrea să mai spun un singur lucru, onorată instanță. Îi înțeleg pe cei care gândesc că e greu să vorbești despre curaj când te afli lângă eșafod. E la fel ca atunci când te afli în fața unei cobre. Dar nu-i înțeleg pe cei care uită că lumea nu de iertare are nevoie, ci de speranță. Eu am învățat pe pielea mea ce e frica, am văzut cum mușcă o cobră și am auzit cum poate țipa o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]