726 matches
-
pe Vlad? îmi vine s-o întreb direct, Matei! vârful degetelor ei trec abia atingând obrazul meu, proaspèt râs, de dimineațè am fost și la tuns, la Cecilia, înainte de opt, Nu te-ai schimbat deloc, Matei! Pèrul ei prins în coc, cu fruntea liberè, îi stè bine, mè ia cu naturalețe de braț, Unde mergem? Adoram acest gest al ei de a se agèța de brațul meu pe stradè, pe vremea când eram împreunè fècusem o clasificare riguroasè a situațiilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și ea, profitând de acest moment ca s-o privesc, îi recunosc mâinile, cu palma asprè și degetele lungi cu unghiile tèiate, corect lècuite cu un lac transparent, verighetă de rigoare lângè care poartè un inel subțire, Pèrul prins în coc! Încè nu ne-am hotèrât! o îndepèrtez eu cu un zâmbet pe fata care venise sè ne ia comandă, continuând apoi s-o urmèresc pe Corina, pe mâna dreaptè mai poartè inelul, dèruit de mine în urmè cu câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
uscase părul, fusese trimisă de celelalte unsprezece doamne să ia sticla cu ulei de păr; erau nerăbdătoare să-și maseze capetele cu ulei parfumat înainte de a se apuca de sarcina lungă și dureroasă a pieptănatului și aranjatului în spirale și cocuri. Oh, era oare dragoste? Surorii celei mai mici i se alăturaseră câteva dintre cele mai mari. În cele din urmă, reușiră să deschidă ușa rupând micul cârlig care o ținea închisă și-și descoperiră fratele ghemuit încă lângă peretele jilav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vis din cloaca asta infectă. Sunt neschimbate locurile de aproape patruzeci de ani de când le știe Rafael. Aceleași, doar că mai ofilite, mai prăfuite, mai ostenite, ca și cum s-ar fi trecut odată cu el, după atâtea ierni și veri. Vara te coci, iarna înțepenești de ger. Te călești și te întărești și pe urmă începi să te părăginești. Te părăginești mai repede decât locurile. Te vezi copil bălăcindu-te în balta asta, și pe urmă insomnia și somnul de veci dându-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și nu prea avea timp pentru ceea ce ea numea fumurile și pretențiile Lindei. Era ca o pată de culoare care Înviora fundalul alb al recepției, ca un tablou de Matisse atârnat pe un perete gol; Își purta părul Într-un coc elegant și aranjat, legând de obicei eșarfe viu colorate În jurul lui, fixate cu broșe mari, din aur. Turbanul de azi era compus din Învolburări de materiale roșii și verzi și se asorta foarte bine cu rochia ei roșie. Cerceii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încăperii unde se afla șemineul. Acolo am găsit două scaune și m-am așezat, străduindu-mă să nu-mi termin ginul tonic dintr-o Înghițitură. A venit și ea cinci minute mai târziu. Arăta fantastic, cu părul răsucit Într-un coc În vârful capului și Îmbrăcată Într-un trenci legat strâns În jurul taliei. Bărbații și femeile se holbau deopotrivă la ea, fără să se ascundă. Se opri la bar ca să-și ia ceva de băut. Am observat cu amărăciune că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
te deranjez? Lou Întise o mână perfect Îngrijită, o flutură pe deasupra biroului pentru a-mi da de Înțeles că n-are vreo treabă urgentă, se duse la fișetul din colț și porni ceainicul electric aflat deasupra. Astăzi nu purta turban; cocul era bine Întins, negru și lucios, rulat pe margini Înspre interior á la Oprah. Cerceii erau de rubine false, Încrustate În aur, iar jacheta de culoarea mandarinelor era purtată peste o bluză și fustă roșii. Atât jacheta, cât și bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prin fereastra mașinii: — Sâmbăta viitoare. — Rămâne stabilit. Am privit-o urcând scările și intrând pe aleea care ducea spre ușa de la intrare. Era Îmbrăcată cu impermeabilul negru, strâns bine În jurul mijlocului cu cureaua, iar părul Îi era strâns Într-un coc, În vârful capului. Rachel era atât de grațioasă Încât făcea ca un gest simplu, precum acela al urcării unor trepte, să pară recitalul lui Odette, În Lacul lebedelor. N-am fost niciodată una din acele persoane care, Începând cu anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așa cum se Întâmplase și sâmbătă: — Mi-e teamă că Derek e Încă la oră. Nu știu dacă merită să pierdeți timpul așteptând. Cu toate astea, inamicul nu mai era Naomi, ci Janice, Îmbrăcată la fel de elegant, cu părul strâns Într-un coc În vârful capului și cu o haină de lână neagră cu gulerul ridicat: Alida Valli În Al cincilea om. Prin contrast, Lesley părea din alt „film“, adică dintr-unul cu pipițe pe plajă. — Știu, spuse Janice, zâmbindu-i fermecător. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mângâie burta, și fetița mea este perfectă, i se va potrivi, nu uita că, după ce se va naște, o voi îmbrăca eu, cu mâinile mele, apoi scoate din buzunar o bandă elastică trandafirie, cu elasticul acesta îi voi face un coc, iar Ilana, care până acum tăcuse, începe să râdă, ce retardată ești, nu știi nici măcar că bebelușii se nasc aproape chei, ce coc să îi faci, cumpără-i o păpușă, Naama, îmi spune ea, de așa ceva are nevoie, o păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Discuția le-a fost întreruptă de cei care i-au invitat la joc. Au avut o nuntă frumoasă. Teofana a fost la înălțime. Rochia de mireasă, aleasă de Zina, i-a pus în relief frumusețea ca și părul pieptănat în coc. Avea alura numelui pe care-l purta, de prințesă. N-a uita să-și pună salba cu galbeni, ca o dovadă că gândul ei într-un asemenea moment din viață, se îndrepta spre cei din șatră, salbă pe lângă care a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
alcov, din atlaz de culoarea stânjeneilor, cu guler dantelat, încălțată cu papuci de atlaz, cu vârfuri întoarse ienicerește și având picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lămâiță și buchetul de mireasă în brațe, țipând și gesticulând de fericire. Tarafurile reunite zdrăngănind la țambal, călușarii apărând de după un colț: hop-șa, hop-șașa! Chiote și voie bună și ea în capul mesei, năclăită de lacrimi, și mă-sa cu cocuri triple punând în fața fiecăruia plicul pentru bani. Și-apoi, spre dimineață, ducând buldogița în pat și chinuindu-te s-o dezvirginezi. Ai coborât puțin, stai acum cu obrazul lipit de mijlocul meu și mă ții de talie. După povestea asta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu ca astea d-acu : slabe, scânduri de slabe, fără cur, fără nimic, de n-are bărbatul pe ce pune mâna... Era femeie-n putere, zdravănă și țâțoasă, duduia podelele sub ea când mergea, cu părul creț adunat într-un coc mic la ceafă, cu fața cărnoasă și albă... Să fi vrut, putea să facă orice, da n-a fost felu ei, n-a fost ea dintr-alea... Era unu, un bărbat înalt, cu mustață subțire și neagră și cu-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de un gheridon. Regele Carol și regina Elisabeta. O consolă în spatele canapelei, sub oglindă, iar pe consolă un bronz : un Apollo cu lira. Deasupra canapelei, oglinda în care poți vedea, în cealaltă parte a salonului, bustul unei femei tinere. Un coc imens, cu două onduleuri mari, ochii ușor bulbucați. O impresie de altitudine și liniște interioară pe care o crește (sau chiar o inventează) vagul cețos al oglinzii. Pentru că este suficient să apropii de ochi lupa și să-i examinezi fiecare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un parfum violent, ce nu l-am putut recunoaște. O vreme atenția ei a fost doar la imensa pălărie ce se deranjase și, ca să și-o puie la loc, a scos acul pălăriei și apoi l-a vârât înapoi în cocul umflat, cu un gest atât de decis, încât eu, cu nervii mei sensibili, m-am înfiorat : am trăit halucinația că și-l înfigea în creieri... Deși strâns în corset, pieptul mare deborda și întindea năstureii mulți, prinși cu greutate în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clipă pe George, lângă ușa din spatele casei Belmont, stând nemișcat în picioare și uitându-se în grădină. Rochia-salopetă a lui Hattie o făcea să arate ca o scolăriță, deși își înnodase părul ei blond-platinat, fără ajutorul lui Pearl, într-un coc mare, împletit, care-i atârna pe ceafă. Arăta plăpândă, aproape bolnăvicioasă (deși nu era), neatinsă de razele soarelui, cu tenul ei palid, imaculat, vag umed, ca lujerul unei plante de iarnă. Fața, din nou sfioasă acum după ce-l lăsase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să spună? — Despre ce crezi că e vorba, ce fel de scenă evocă poetul? Hattie se uită la text în tăcere, iar părintele Bernard îi admiră gâtul neted, ușor băiețesc, pe care zburdau câțiva cârcei de păr blond-platinat, desprinși din cocul ei elaborat. Nu știu, răspunse ea în cele din urmă. Din moment ce spune că fără lebădă și fără țărm, presupun că e vorba de un râu? — O deducție bună. În fond, e un poem. — Și la urmă se vorbește de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca... rufa care... nu, nu, sigur, jubilation, veselia, triumful se afundă... și privirea languroasă plutește alături de veselie... veselia ta nudă... Of, Doamne, nu poate fi așa! Hattie era stârnită de-a binelea. Cu o mână își scoase, distrată, acele din coc, apoi își adună masa de păr argintiu, mătăsos, și o împinse pe spate. Și părintele Bernard era stârnit, dar nu de analiza gramaticală, își dădea seama că el nu scrutase și nu cercetase niciodată poemul, nu-l supusese nici măcar unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era soare cu raze calde, mai mângâioase chiar decât aici. Neti stătea înaintea lui, cu mâinile la spate, ținându-și capul lăsat într-o parte și ușor răsucit. Zâmbea ferindu-și ochii de soare. Doamna Prodan îi prinsese părul în coc, dar îi scăpaseră câteva șuvițe către ceafă. Șuvițele străluceau blond-auriu în soare. Dar cu plecarea cum rămânea? Dragoș își închipuia Salonta undeva peste dealuri, munți, ape și câmpii. Acolo Neti avea să crească și să se schimbe până într-atât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de data asta trebuie să mergeți voi. Și În acea sîmbătă după-amiază au fost Îmbrăcați complet În alb, de la beretă pînă la pantofi; pentru Julius o cravată mică de mătase albă, din același material cu funda În care era strîns cocul demodat pe creștetul bălai al Cinthiei. Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai albă ca niciodată și cadoul, o corabie cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor, așezat pe canapeaua din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de sărutări. — N-aveți cumva una și pentru mine? interveni Victor, foarte sigur de el și cam nelalocul lui. Julius și Cinthia Îl priviră nedumeriți. — Anunțați-o, vă rog, pe doamna că i-am găsit. Și Vilma Își aranjă grăbită cocul. — Dar mai Întîi o să fiți atît de bună să-mi spuneți În ce zi aveți liber? Întrebă el zîmbind și rămase locului În așteptarea răspunsului. — Joia! Joia! Duceți-vă fuga! Anunțați-o pe doamna!... Victor porni ca din pușcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aducă, vine cu paharele, le Împarte, o atinge ușor pe Vilma cînd trece pe lîngă ea, pe Vilma care se privește lung În oglinda uriașă ce acoperă Întreg peretele: e frumoasă, de asta-i place lui Victor, Îi stă bine cocul și-i vin de minune pantofii cu tocuri, nici prea Înalte, căci ar fi nepotrivite cu uniforma ei de guvernantă și pe urmă nu i-ar da voie doamna, nici prea joase, aproape că nu se observă că sînt destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]