734 matches
-
(Gr. "staphylē" = ciorhine + "coccos" = boabe, ) este un gen de bacterii gram-pozitive. La microscop apar ca celule rotunde (coci), grupate similar boabelor într-un ciorchine. Genul "" include la ora actuală (2006) 31 de specii - denumite generic "stafilococi". Majoritatea sunt nepatogene și fac parte din microbiota indigenă, colonizînd pielea și mucoasele oamenilor și altor organisme. O parte pot fi întâlnite
Staphylococcus () [Corola-website/Science/304604_a_305933]
-
a celorlalți colegi din producția originală în episoadele următoare: „în ceea ce privește următorul film "Star Wars", eu, Harrison Ford și Mark Hamill trebuie să ne prezentăm pe platouri în martie sau aprilie. Mi-ar plăcea să port din nou vechea coafură, cu cocurile în formă de chifle cu scorțișoară, dar cu părul mai cărunt. Cred că ar fi amuzant." În martie Fisher a afirmat că se mută la Londra pentru șase luni pentru că acolo vor avea loc fimările. Pe 29 aprilie 2014 distribuția
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
cu mâna sau la roată(oale cu brâu alveolar și butoni și cești dacice). În gospodăria unui localnic s-a descoperit capul unei statui din teracotă, reprezentând o divinitate feminină cu o diademă pe frunte si părul prins într-un coc la spate și ar putea fi identificată cu Iunona sau Venus. În satul Motiș, pe o culme din apropiere s-a descoperit o așezare medievală. În anul 1414, în sat se construiește în stil gotic biserica ce poartă Hramul "Sf.
Comuna Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/310758_a_312087]
-
bisericii și a construit o a doua casă domnească, la sud de biserică. Biserica a fost acoperită de postelnicul Iorga, iar clisiarnița și turnul de către vornicul D. Șoldan. Într-un document din 12 ianuarie 1664 se menționează că hatmanul Gheorghe Coci (fost paharnic) promisese ""să direagă trăpăzăria cia di peatră și maghernița și chelăriile și să o acopere"". El a reparat în 1646 numai trapezăria ""iară din lotru ci-au fostu stricat nemică n-au dires"", deși călugării ""au dodeit de
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
astăzi la Muzeul Național de Artă din București, este de fapt un studiu psihologic care nu poate avea acest titlu, pentru că cele cinci personaje feminine bine hrănite, deloc fericite, cu fețele puhave, înfășurate la gât cu fulare și pieptănate cu coc, par a fi personaje zugrăvite de către Toulouse Lautrec. Tabloul a fost expus la expoziția "Franța văzută de pictori români" din anul 1945, organizată sub auspiciile Asociației "Amicii Franței" de către Muzeul Toma Stelian. Lucrarea a mai fost expusă la Galeria Dialog
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
oficială. Cînd am revenit de la Ha Long, ghidul și prietenul nostru, traducătorul Pham Viet Dao, școlit la Iași, ne-a promis că, după ce vom merge spre Munții Tam Dao ne va arăta un "Ha Long pe uscat" și anume Tam Coc. Tam înseamnă și trei și opt, după accent. Aici înseamnă trei. Tam Dao - trei piscuri în munții dinspre Himalaia, Tam Coc - trei peșteri. De fapt este vorba de trei tuneluri naturale, săpate de apă în calcar, prin care am trecut
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
că, după ce vom merge spre Munții Tam Dao ne va arăta un "Ha Long pe uscat" și anume Tam Coc. Tam înseamnă și trei și opt, după accent. Aici înseamnă trei. Tam Dao - trei piscuri în munții dinspre Himalaia, Tam Coc - trei peșteri. De fapt este vorba de trei tuneluri naturale, săpate de apă în calcar, prin care am trecut cu barca pe un lac, nu albastru, dar încărcat cu flori de lotus. Despre acestea voi povesti poate într-un episod
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
Dosan. Părea uluit. Înfățișarea lui Nobunaga lua ochii. Auzise că seniorul din Oda circula îmbrăcat bizar, dar ceea ce vedea acum întrecea pe departe tot ce auzise. Nobunaga se legăna în șaua calului pur-sânge, având părul legat în creștet într-un coc de general, cu o panglică verde-deschisă. Era îmbrăcat într-o haină de bumbac cu modele viu colorate, fără o mânecă. Spada lui lungă și cea scurtă erau încrustate cu cochilii de abalone și legate cu paie de orez sfințite, răsucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
furia lui, îi spunea "e numai gura de tine!"; nu-i urma sfatul decât în parte, își mai cumpăra cîte-o rochie, dar sprâncenele ei erau subțiri de la natură și bine arcuite, părul și-l spăla și-și făcea singură un coc la ceafă, iar chipul alb n-avea nevoie de pudră și buzele frumoase, care mă sărutau și îmi șopteau cuvinte de alint, rămâneau așa cum i le știam și cum i le vedeam de-aproape, curate, puțin deschise parcă de extaz
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum absența speranței îi dădea parcă o bucurie adâncă a eliberării de o povară. Urcă sprintenă scara verandei și trecu pe lângă mine fără să-mi arunce vreo privire. Se îmbrăcase într-un taior negru, bine croit, și își făcuse un coc sever, care în loc s-o îmbătrînească, dădea chipului ei o atât de firească distincție încît tresării cu putere când o văzui de-aproape, ca, totdeauna în fața unei femei cu coc cu o frumoasă figură, venită parcă de pe altă lume. înțelesei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-un taior negru, bine croit, și își făcuse un coc sever, care în loc s-o îmbătrînească, dădea chipului ei o atât de firească distincție încît tresării cu putere când o văzui de-aproape, ca, totdeauna în fața unei femei cu coc cu o frumoasă figură, venită parcă de pe altă lume. înțelesei: monstrul pe care îl născuse vrusese s-o devore. Nu era un copil, ci un vârcolac, cu fața de brumă și părul mucezit. Bine că murise! Dar oare era adevărată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
frânghie, rufe curate prin care uitîndu-mă de lângă coapsa ei vedeam soarele în irizări albastre și aurii... această cută pură a obrazului care cu anii se adâncise fără să devie amară, acest păr castaniu niciodată coafat, strâns pe lângă tâmple într-un coc savant pe care nu-l văzusem niciodată desfăcut (cînd o surprindeam că și-l spală mă gonea cu o imperioasă voce), acești ochi mari, negri, de o strălucire opacă, în care parcă lumea nu se reflecta, asemeni unei fintîni în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă, spune o voce voioasă, cultivată. Măsline, struguri, portocale, vin, ficat de gîscă. Vocea aparține unei femei cu un păr ca aluna, brăzdat de șuvițe argintii, adunat Într-un coc. De la ce restaurant ești? — The Beat, aruncă Wakefield. — Oh, nu ești de la Argylle, nu? Nu, din nefericire nu. — Argylle e splendid, fost Chez Panisse. Eu sînt mama lui Beth, Sandina. A sunat să spună că a trimis pe cineva Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ocup de asta. M-am dus să mă întâlnesc cu James cu urechile roșii, dureroase și aproape însângerate, în loc să am o pereche de urechi pictate în castaniu, o culoare bogată și lucioasă. Dar părul mi-a rămas aranjat într-un coc sofisticat. Capitolul douăzeci și opttc "Capitolul douăzeci și opt" Trebuie să recunosc că intrarea în restaurantul ăla a fost una dintre experiențele cele mai pline de satisfacții pe care le-am avut vreodată. James a ridicat ochii de la ce naiba citea în secunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de luni Un Cheong-sam (pe înțelesul tău, o rochie chinezească) din satin roșu cu broderie, purtat peste blugi tăiați și teniși roșii de piele. Mi-am prins părul într-un coc ținut de bețișoare, un șiretlic pentru a mă sustrage de la a purta pălărie. Azi sunt șase zile de când am purtat una, duc o mică revoluție în tăcere. Mă întreb cât o să treacă până observă cineva și, crede-mă, vor observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai primești? —OK, nu-mi dau întotdeauna numele corect, dar e cu siguranță bunica ta. E o făptură mititică, care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o mănâncă la Sfântul Ioan, ci În noaptea de 1 mai, noaptea focurilor de la Beltein, o sărbătoare de origine druidică, mai ales În Highland-urile scoțiene...“ „Asta e! De ce mănâncă pâine?“ „Frământă o turtă din făină și din secară și o coc pe jăratic... Apoi urmează un rit ce amintește de sacrificiile umane străvechi... Sunt un fel de turte care se numesc bannock...“ „Cum? Pe litere, te rog!“ Făcu ce-i cerusem, i-am mulțumit, Îi spusei că era Beatrice a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o serie de portrete În medalioane cu margine dublă, ca În afișele magicianului Houdini. „Le Petit Cirque de l’Incroyable. Madame Olcott et ses liens avec l’Invisible.“ O față măslinie și masculină, două șuvițe de păr negru strânse În coc pe creștet, mi se părea că am mai văzut fața aceea. „Les Derviches Hurlieurs et leur danse sacrée. Les Freaks Mignons, ou les Petits-fils de Fortunio Liceti.“ O adunătură de monștri mititei cu o Înfățișare imundă și patetică. „Alex et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dar ce, sunteți nebuni cu toții, așa se procedează?“ Agliè, care tocmai se retrăgea, rămăsese o clipă interzis, apoi alergase la ea s-o țină pe loc. Apoi totul s-a petrecut Într-o secundă. Lui Madame Olcott i se desfăcuse cocul, era toată numai fiere și flăcări ca o meduză și-și Întindea ghearele către Agliè, zgârâindu-i fața și apoi Împingându-l Într-o parte cu violența avântului pe care-l acumulase În săritura aceea. Agliè se dădea Înapoi, se Împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe Amanda de-a lungul culoarului format de două rânduri de scaune dintr-un club londonez la modă, care fusese transformat într-o capelă pentru acest unic eveniment. Și Amanda fusese superbă. Își prinsese părul ei arămiu, strălucitor, într-un coc decorat cu flori de vară, iar rochia dintr-un satin greu, în stil Empire, arăta ca pentru filmul My Fair Lady. Accesoriul vechi au fost niște cercei antici pe care i-i dăruise el, iar cel nou, un set de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și mersul familiar ale lui Alice, dar, pe măsură ce se apropia, senzația de familiaritate dispărea. Părul persoanei aceleia nu atârna, ca o mătură, până în dreptul umerilor, așa cum îi atârna lui Alice. Părul acestei femei, greu și strălucitor, era ridicat într-un coc la modă, cu șuvițe rebele, care îi încadrau chipul prelung și gânditor. Și fața îi arăta altfel; era bine conturată și căpătase un aer dramatic datorită machiajului iscusit. Ochii erau întunecați, gura devenise plină și roz, iar obrajii alungiți sclipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și dinspre uitare spre amnezie, mă însoțeau deopotrivă răcnetele Mirabelei Dauer și calmul alcoolic al lui Dan Spătaru, pletele lui Mihai Constantinescu și obrajii bucălați ai lui Marius Țeicu, soarele gângav al Angelei Similea și cel isteric al Didei Drăgan, cocul Stelei Enache și ochelarii-fluture ai Evei Kiss, chițăielile inocente ale Angelei Ciochină și mormăitul languros al lui Marian Nistor. Mă trezeam binedispus, cu creierul anesteziat de trompetele lui Sile Dinicu, gata să încep, vesel și laș, o zi nouă. Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Congo, de-atunci nu l-am mai văzut. Odată cu el au dispărut și iluziile mele de adolescent cu prietenia între popoare, proletarii din toate țările care se unesc și alte prostii de-astea socialiste, pe care o tovarășă cu coc ni le băga pe gât la orele de „CSP“. Mai târziu, aveam să aflu că Ceaușescu oricum își clătea fața cu „Rivanol“ după ce se pupa cu trimișii diverselor bantustane, de care zicea că sunt coborâți din curmal direct în ambasade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ceaușescu; i-aș fi stârpit creștinește, cu milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi trecut cu propriul meu buldozer, imaginar, dar incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși care scuipau pe holuri și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
început, ambițiile băteau departe. Toată lumea vroia „să i-o tragă“ lu’ Tanti Leana, colegii mei de joacă păreau de-a dreptul înnebuniți, numai despre asta vorbeau, de dimineața până seara și eu nu înțelegeam ce să-i tragă sau de unde: cocul? mâneca halatului? cutia cu mărunțiș de pe tejghea? Planurile colective erau alimentate și de zvonul că Leana ne-ar fi îndrăgit în mod egal, așa cum cereau normele echității socialiste. Cezar susținea că o și-auzise odată spunând, în timp ce cotrobăia după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]