1,500 matches
-
Oțup în Novoe literaturnoe obozrenie, nr. 24. A.I. Serkov care a descoperit, tocmai acum!, în arhiva Institutului de studii slave din Paris scrisorile respective și care însoțește publicarea lor de articolul Sorbonarzii și „arhiviștii“ sau Din nou despre autorul „Romanului cocainei“ nu face decât să dovedească, eventual, că autorul romanului a ținut legătura cu Oțup, dar, în nici un caz, nu ne convinge că acesta ar fi profesorul de limbă germană de la Universitatea din Teheran, fost specialist în vopsitul blănurilor etc., etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Supplement, Libération și Le Monde. În fond, am putea lua în considerare și presupunerea că forma de jurnal a romanului nu este doar consecința unei strategii narative, ci și expresia directă a autobiografismului. „Spovedania“ lui ne sugerează că autorul Romanului cocainei era de vârsta eroului Vadim Maslennikov la izbucnirea Primului Război Mondial și că moartea lui “în iarna geroasă a lui 1919“ transpune de fapt momentul plecării în exil a autorului. Dar nu acest lucru ar fi important pentru semnificația romanului, ci capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
experiențele care au dus-o la actul final - sinuciderea. Construindu-și povestea pe firul cronologic al întâmplărilor exterioare - anii de liceu, Primul Război Mondial, începuturile studenției, revoluția - eroul narator își împarte relatarea în patru mari secvențe ale interiorității: Gimnaziul, Sonia, Cocaina, Gânduri. Fiecare din aceste capitole prezintă o poveste cu început și sfârșit propriu, liantul lor în întregul romanului realizându-se la nivelul ideii; cele patru secvențe prezintă tot atâtea momente, hotărâtoare pentru cunoașterea de sine a eroului și pentru accederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
depășită printr-un examen de sine și de situații care, prin cruzimea inciziei și prin cultivarea ireverenței la adresa sentimentalității umane, egalează „ironia crudă“ lermontoviană din Un erou al timpului nostru. În tradiția acestui clasic al literaturii ruse și universale, Romanul cocainei pare a spune și el că „istoria unui suflet omenesc e mai interesantă și mai pilduitoare decât istoria unui întreg popor“. În consecință, plasându-și acțiunea în anii plini de evenimente care au marcat istoria lumii, cartea se referă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
romanului prin moarte, luminată nu numai de prezența Jurnalului, dar și de păstrarea alături de acest jurnal a argintului cu care adolescentul a atentat la Sufletul propriu și la Sufletul altui om. Pe acest jurnal găsit asupra sinucigașului se structurează Romanul cocainei în întregul lui, cu excepția ultimelor pagini narate de un martor-medic, procedeu ce-i permite lui Agheev să întoarcă sfârșitul romanului spre începutul lui, într-o compoziție inelară, sugerând infinitul poveștii despre om, despre elanurile și căderile lui, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de a se cunoaște, punându-și iarăși și iarăși întrebarea care străbate de la un capăt la celălalt marea literatură rusă: întrucât este omul liber și răspunzător de ceea ce face cu sine și cu alții? Iar răspunsul sugerat de paginile Romanului cocainei, care evită cu obstinație tonul moralizator, este că omul se arată a fi răspunzător de sine și că el trebuie să aibă tăria de a-și asuma această răspundere pentru a-și împlini destinul de om. L. Cotorcea M. Agheev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
evită cu obstinație tonul moralizator, este că omul se arată a fi răspunzător de sine și că el trebuie să aibă tăria de a-și asuma această răspundere pentru a-și împlini destinul de om. L. Cotorcea M. Agheev ROMANUL COCAINEI LICEUL Burkeviț a refuzat 1 Pe la început de octombrie, eu, Vadim Maslennikov (aveam pe atunci șaisprezece ani), grăbindu-mă să ajung la liceu mai devreme, am uitat în sufragerie banii puși de mama într-un plic pentru a plăti taxa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bogăția în locul căreia ea se instalează. Rămâi cu bine, Vadim. Adio, scumpul meu, băiatul meu drag. Adio, visul meu, basmul meu, minunea mea. Crede-mă: ești tânăr, ai toată viața înainte și vei mai fi fericit. Rămâi cu bine! Sonia COCAINA 1 Nu mai am cum să stau atârnat pe pervazul de piatră de un cenușiu-închis imitând marmura și cu muchia din piatră albă pe care s-au ascuțit atâtea bricege. Nu mai e posibil ca, lungit pe acest pervaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Acest Zander îmi lătra răgușit în telefon că împreună cu un prieten au hotărât să organizeze în noaptea aceea o partidă de miros (nu înțelegeam ce înseamnă, l-am întrebat și el mi-a spus că e vorba să se prizeze cocaină); mi-a mai spus că au puțini bani, că ar fi bine dacă i-aș ajuta și că mă așteaptă la cafenea. Aveam foarte vagi cunoștințe despre cocaină, îmi imaginam că e ceva în genul alcoolului (în orice caz, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întrebat și el mi-a spus că e vorba să se prizeze cocaină); mi-a mai spus că au puțini bani, că ar fi bine dacă i-aș ajuta și că mă așteaptă la cafenea. Aveam foarte vagi cunoștințe despre cocaină, îmi imaginam că e ceva în genul alcoolului (în orice caz, mă gândeam la gradul ei de periculozitate pentru organism) și, întrucât în seara aceea, ca de altfel în ultimele seri, n-aveam ce să fac și nici unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spinării, Hirghe încuviință cu aceeași silă lenevoasă. 3 După un sfert de oră, noi toți, Nelly, Zander, Mik și eu - eram adunați într-o cameră bine încălzită și cu mobilă în stil vechi în așteptarea lui Hirghe care plecase după cocaină (pe drum mi se spusese că Hirghe nu se droghează, că el doar vinde cocaină). În spatele ușii se afla o veche pianină, care nu putea fi deschisă decât pe jumătate. Clapele pianinei semănau cu niște dinți îngălbeniți. Pe suporturile așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nelly, Zander, Mik și eu - eram adunați într-o cameră bine încălzită și cu mobilă în stil vechi în așteptarea lui Hirghe care plecase după cocaină (pe drum mi se spusese că Hirghe nu se droghează, că el doar vinde cocaină). În spatele ușii se afla o veche pianină, care nu putea fi deschisă decât pe jumătate. Clapele pianinei semănau cu niște dinți îngălbeniți. Pe suporturile așezate în partea de sus a pianinei se ridicau niște lumânări roșii, spiralate și poleite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
stătea mai aproape de el. În momentul când pronunță aceste cuvinte mi-am dat seama ce tăcere înfiorătoare s-a lăsat în cameră. - Ei, dar aici nu mai e aproape nimic, spuse Mik, în timp ce Hirghe, fără un cuvânt, scoase încă puțină cocaină cu lopățica și-o scutură ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce strânse între degete cocaina până ce aceasta formă o casetă netedă și strălucitoare, îi întinse pachețelul lui Nelly. În timp ce Hirghe cântărea și pregătea următoarea porție (de obicei, vindea praful gata ambalat, dar Mik, temându-se că Hirghe pune chinină în cocaină a ținut numaidecât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
după ce strânse între degete cocaina până ce aceasta formă o casetă netedă și strălucitoare, îi întinse pachețelul lui Nelly. În timp ce Hirghe cântărea și pregătea următoarea porție (de obicei, vindea praful gata ambalat, dar Mik, temându-se că Hirghe pune chinină în cocaină a ținut numaidecât ca praful să fie cântărit chiar în fața lui), deci, în timp ce se pregătea următoarea porție, o priveam pe Nelly. Aceasta își desfăcu imediat pachețelul, scoase din geantă un tubuleț scurt și îngust de sticlă și, cu un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cântărit chiar în fața lui), deci, în timp ce se pregătea următoarea porție, o priveam pe Nelly. Aceasta își desfăcu imediat pachețelul, scoase din geantă un tubuleț scurt și îngust de sticlă și, cu un capăt al acestuia, desprinse din blocul fragil al cocainei o grămăjoară minusculă. Apoi apropie de această grămăjoară un capăt al tubulețului, își plecă capul și, ducând la o nară capătul superior, trase adânc. Grămăjoara de cocaină dispăru, deși tubulețul nu atinsese cocaina, ci doar fusese fixat deasupra ei. Procedând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de sticlă și, cu un capăt al acestuia, desprinse din blocul fragil al cocainei o grămăjoară minusculă. Apoi apropie de această grămăjoară un capăt al tubulețului, își plecă capul și, ducând la o nară capătul superior, trase adânc. Grămăjoara de cocaină dispăru, deși tubulețul nu atinsese cocaina, ci doar fusese fixat deasupra ei. Procedând la fel cu cealaltă nară, strânse restul de praf, îl puse în geantă, se duse spre fundul camerei și se lăsă într-un fotoliu. Între timp, Hirghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
al acestuia, desprinse din blocul fragil al cocainei o grămăjoară minusculă. Apoi apropie de această grămăjoară un capăt al tubulețului, își plecă capul și, ducând la o nară capătul superior, trase adânc. Grămăjoara de cocaină dispăru, deși tubulețul nu atinsese cocaina, ci doar fusese fixat deasupra ei. Procedând la fel cu cealaltă nară, strânse restul de praf, îl puse în geantă, se duse spre fundul camerei și se lăsă într-un fotoliu. Între timp, Hirghe terminase de cântărit următoarea porție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
admirându-și opera, privea dintr-o parte spre grămăjoara de praf, ah, nu-l presa, nu trebuie. Și, luând cu o mână tremurătoare praful nepresat din mâna neclintită a lui Hirghe, Zander își puse în palmă o porție minusculă de cocaină care era totuși mai mare decât porția pe care o luase Nelly. Apoi, întinzându-și gâtul acoperit de păr astfel încât totul să se petreacă deasupra mesei, Zander își apropie nasul de grămăjoara de cocaină și, fără s-o atingă, strâmbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în palmă o porție minusculă de cocaină care era totuși mai mare decât porția pe care o luase Nelly. Apoi, întinzându-și gâtul acoperit de păr astfel încât totul să se petreacă deasupra mesei, Zander își apropie nasul de grămăjoara de cocaină și, fără s-o atingă, strâmbându-și gura pentru a-și acoperi o nară, trase cu zgomot aer pe cealaltă nară. Grămăjoara din palma lui nu mai era. A procedat exact la fel și cu cealaltă nară, cu diferența că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strâmbându-și gura pentru a-și acoperi o nară, trase cu zgomot aer pe cealaltă nară. Grămăjoara din palma lui nu mai era. A procedat exact la fel și cu cealaltă nară, cu diferența că de data aceasta porția de cocaină era atât de mică, încât abia se vedea. - Pot trage doar cu nara stângă, îmi explică el ca un om care, vorbind despre caracterul excepțional al firii sale, atenuează lauda făcând-o pe nedumeritul. Cu o expresie de dezgust, Zander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
stângă, îmi explică el ca un om care, vorbind despre caracterul excepțional al firii sale, atenuează lauda făcând-o pe nedumeritul. Cu o expresie de dezgust, Zander își scoase limba și începu să lingă locul de pe mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată umedă și mată care se uscă repede. În sfârșit fu cântărit și praful meu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe care Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de sticlă pe care o scosese din buzunar. După ce-și luă porția de cocaină (Mik priza și el într-un fel aparte, introduse în retorta, în care cocaina parcă se lipise de pereți, coada unei periuțe de dinți și, scoțând o mică piramidă de praf, o duse la o nară, fără să piardă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de sticlă pe care o scosese din buzunar. După ce-și luă porția de cocaină (Mik priza și el într-un fel aparte, introduse în retorta, în care cocaina parcă se lipise de pereți, coada unei periuțe de dinți și, scoțând o mică piramidă de praf, o duse la o nară, fără să piardă nici un fir), Mik zări pachetul meu de care nu mă atinsesem. - Dar ce faci, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strigă el spre Zander și spre Nelly care, într-un colț al camerei, desfăceau o masă de joc, pregătind cărțile, ce faceți acolo, veniți să vedeți aici cum o nară de om își pierde nevinovăția! Mik deschise pachețelul din fața mea (cocaina, care mai avea un miez tare, începuse să se surpe pe la margini și, când Mik a deschis pachetul, grămăjoara a plesnit la mijloc și s-a risipit în toate părțile), luă cu capătul periuței de dinți puțin praf și, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]