393 matches
-
În primul rând cu oile. În timpul iernii, oile primeau paie și coceni la discreție, iar din luna decembrie primeau o dublă de porumb la 100 de oi, mergând până la două duble până În Februarie. Rentabilitatea se calcula pe complexul realizat oaie-paie coceni grâu. Să nu uităm că oile puteau pășuna În porumbiște până toamna târziu. Agrotehnica nouă nu ținea seama de acest sistem, recomandând arătura imediat după orice recoltare. Această recomandare o practicau toți cei ce nu aveau oi. Așa făceam și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aramă Și de aur în văpăi Arde-n galbena năframă De pe dealuri și pe văi. Tata-și doarme somnișorul Sub căruță lângă boi Numai piciul stă-n răzorul Lanului de popușoi Și ferit mai într-o parte, Din mătase de cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat și serios, Cu sprâcenele-aplecate, Piciul pufăie vârtos Și cu mucul de țigară Între degete teșit Victor Ion Popa, dramaturg talentat, Printre dinți, ca omul mare, regizor, dar și un poet al gingășiilor. Scuipă foarte mulțumit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rupă picioarele. Poate altcineva. Pe Tarabă nu l-am mai căutat. Oricum, aflasem de la popa că nici el n-a citit cartea. Și doar io spusesem că era abuziv considerat alfabetizat. Oricum avea treabă, avea de luat o căruță de coceni, treburi mai urgente. Am scris despre el că la magazin la Farmacistu muncea un pârlit de paișpe ani, care era plătit cu țigări și rachiu contrafăcut în loc de bani. Asta era perfect adevărat, dar Tarabă nu mai lucrase acolo de aproximativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
după afaceri rapide și pricopseli de la o zi la alta și nici nu cunoșteau dis tracțiile noastre mecanice, atroce, trăind, amuzându-se și mu rind În liniștea unei existențe patriarhale, Îndreptându-se apoi cu toții spre Cimitirul Bellu, Pătrunjel sau Trei Coceni, cu taraful de lăutari după ei cântând sârbe și chindii, tot cântece de lume, așa cum i-am văzut În copilărie, ducându-l spre groapa lui, pe beizadea Sturdza Vițel. Fire de felul meu atentă și curioasă după Întâmplări și lume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zi cu mine, pe vremea lava lierei vagabonde, În căruța cojanului de pe Ialomița care mă ducea, pentru o cinzeacă de țuică, cu Ioachim Botez, să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult pomenit de Herodot - soartă nevisată vreodată de tragicul poet al spleenului și exemplu tipic al barbariei noastre prezumțioase. Parnasienii editați de Lemerre ornau câteva rafturi din libră ria Alcalay, unde priveam, Într-o zi din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
putut sta Înăuntru prea mult, nici unul dintre noi nefiind prea rezistent la frig, după cum v-am mai spus. PÎnă la urmă, după una dintre poveștile noastre triste pe care le aveam În program, unul dintre oameni ne-a dat niște coceni de porumb, iar altul inima unei vaci și niște potroace. O femeie ne-a Împrumutat ceaunul ei și am Început să ne organizăm masa, Însă pe la jumătatea procesului, pirotehniștii au eliberat drumul și cîrdul de camioane a Început să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în creșterea și educarea copiilor noștri, Vasilică, Vasilică...! Trăiam copilăria sub cer vânăt de plumb Pe plită coceam boabe din galbenul porumb Afurisita foame ne da mereu târcoale Și adormeam plângând cu pântecele goale. În sob-ardeam tizic și resturi de coceni Păziți ziua și noaptea de bravi milițieni Foarte activi și harnici ca trântorii în stupi Având drept ajutoare o haită de câini-lupi. Îndurerat, voi spune doar atât: Copilăria noastră a fost un vis urât, Supravegheată zilnic de bunul Dumnezeu Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sunt politicienii demagogi, baronii din toate partidele și fariseii care înalță zilnic liturghii luciferice banului? Ochiului dracului? N-avem bani pentru medicamente, n-avem bani pentru pâine și nici chiar de lumânări. De ce, Doamne? Cum e posibil? Cum?? De ce? "Rumegând cocenii de pe lângă jug, S-a-ntrebat odată boul de la plug: Doamne, pe când alții huzuresc mereu Pentru ce eu singur să muncesc din greu? La-ntrebarea asta, un prelung ecou I-a răspuns din slavă: Pentru că ești bou." (G. Topîrceanu) Acceptând în final ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe care l-am transformat în făină. De asemenea, am avut pentru iarnă o rezervă de cartofi, fasole, untură, ulei, care s-a consumat. Desigur, ne făcuserăm și noi provizii de combustibil solid: tizic, tulpini de bumbac, de floarea-soarelui, de coceni; am ars aproape tot. Dar nu tot așa stăteau lucrurile cu familiile în care forța de lucru era matură, iar toți membrii ei apți de muncă. Ei aveau tot ce le trebuia: și cămara plină de alimente și material pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel de fel; și care cu boi și căruțe cu cai. Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu atenție printre căruțele înghesuite, lăsate alandala într-un spațiu fără stăpân, în cea mai deplină și pitorească dezordine. Grupul nostru cuaternar plus cățelandrul nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a umplut ieslea de coceni cu frunze lungi, proaspete și moi, apoi, mulțumindu-i proprietarului pentru ajutorul acordat, s-a întors acasă. Am luat cina împreună, după care noi, "echipa de încărcători", învinși de oboseală, "... am adormit pe laurii idilelor lui Teocrit" (Ion Minulescu) A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
caprei căreia, în urma botezului, i se atribuise numele de Miți. În același timp, îmi revenea și obligația îngrijirii ei. Era o dimineață frumoasă de primăvară și eu tocmai îi dădusem caprei să bea apă și îi pusesem să roadă niște coceni, când mama abia târându-se până în fața ușii a lansat în eter o frază imperativă, necondiționată: Titi, du-te repede până la moașă și spune-i să vină urgent că fată Miți!! Textul m-a luat prin surprindere, contrariindu-mă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în cel mai înalt grad. În momentul în care am recepționat ordinul mamei, tocmai isprăvisem cu obligațiile mele de crescător de capre. M-am întors și m-am uitat cu atenție la patrupedă. Miți, calmă, pașnică, destinsă, ronțăia liniștită la cocenii din față, primind cu plăcere în stomacul ei compartimentat bolul alimentar îmbibat cu suc dulce-amărui. Dobitocul a sesizat că îl priveam într-un fel deosebit, încercând să mă substitui unui specialist cu diplomă în domeniu și parcă iritată de privirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încorporat în el transpirație și de aceea era adunat cu grija și migala culegătorului de mărgăritare. Nu-mi amintesc să fi văzut vreun sătean, adult sau vârstnic, care să treacă nepăsător pe lângă un mănunchi de spice, un știulete sau un cocean, un cartof sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu”), ceea ce mai rămânea din bucate și chiar firimiturile erau strânse cu grijă și date animalelor și păsărilor. Aruncarea, irosirea unei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
animalelor, rânitul și căratul gunoiului din grajd și așezarea lui într-o grămadă special clădită pentru a putrezi și a se transforma în îngrășământ pentru ogoare. Tot băieții măturau curtea, ocolul oilor, greblau nutrețul din jurul girezilor de paie, fân sau coceni, participau la muncile câmpului când acestea se impuneau ca urgențe. Deși își iubea copiii și se sacrifica pentru creșterea și înzestrarea lor, țăranul nu-i ținea la icoană, cum se spunea pe atunci, îi iniția în treburile din gospodărie și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
suferit avarii mari ca urmare a unor catastrofe naturale sau incendii, salvarea unor culturi amenințate să fie sufocate de buruieni, aparținând unei persoane aflate în suferință; strângerea în scurt timp a unor recolte pe cale să fie compromise; desfăcatul știuleților de pe coceni la persoane neputincioase; plantarea puieților pe povârnișuri supuse erodării; curățirea și întreținerea imașurilor ș.a. La unele clăci, încheiate cu un modest ospăț, cu bucate sărace, stropite cu un pahar de rachiu puturos și cu unul-două pahare de vin pe jumătate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
zi, iar Kojak era celebru doar pentru chelie și pentru acadea. Când a venit unul cu o acadea la școală, adusă de taicăsău din străinătate, a fost pentru scurt timp vedetă. Altfel, cei tunși chilug erau porecliți Kojak (cu varianta Cocean) și nimeni nu era fericit de o asemenea poreclă. Alte seriale de oameni mari stăteau la baza unor poezele, pe care le spuneam cu un aer important. De exemplu, problematica din Dallas era sintetizată în zicerea „Oan, ciu, fri, Pamela
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tronat în fotoliu, îmbrăcată într’o mirobolantă blană; a dat să se citească versuri de Esenin. Tudor a citit versuri, à sa manière, dintre care una cu titlul Varza mamei. Titlul a adus perplexitate. În final autorul a terminat cu coceanul de varză ce-l ronțăia sub dinții tineri. Doamne, mare e grădina lui Dumnezeu! Ad[erca] a citit o poezie a lui Maiacovski (sic): Crezul comunist. Iată un sincer expozeu al ședinței, dar obicinuită acum să nu mai redau liber
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
id="(184, p. 50)"/>. În 1891, Theodor Speranția a versificat o asemenea „anecdotă populară”, intitulând-o Jidanii la bătălie. Întreaga „armată evreiască” este parodiată, folosindu-se - cum crede etnologul Petru Caraman - unele elemente „de inspirație pur folclorică” : evreii sunt „Pe coceni Încălecați,/ De păreau curat soldați”, conducătorul oștirii merge călare „pe-un codoi/ de măturoi”, iar soldații suflă nu În goarne, ci „În foi de ceapă”. Armele oștenilor (sulițe din lemn de tei, puști de soc, foarfeci) fac și ele parte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de vreo 55 de ani, scund, slab, și cu o privire iscoditoare. Vorbim o bucată de vreme apoi Guillermo pleacă la ședința cu părinții și mă lasă să-mi petrec după-amiaza cu Carlos. Discutăm în timp ce-l ajut să sorteze niște coceni de porumb (până la urmă, și șamanii trebuie să trăiască!) și îmi povestește cum a venit în Remolino Grande în urmă cu 15 ani, înainte locuia în altă comunitate în josul râului. A descoperit lumea șamanismului la 25 de ani când a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
suflet care a venit și ne-a felicitat pentru modul în care am îngrijit copilul recomandându-ne un medicament străin Sirolin Roche. și am trecut și de răscrucea asta. Apropo de căldură, lemne nu erau și se foloseau la încălzire cocenii, paiele, ciurlanii. Mâncarea, mai modern, se făcea la primus folosindu-se gaz lampant. În 1935 s-a resimțit din plin seceta. Guvernul de atunci a înființat cantine în toate comunele din Bugeac, deci și în Tabacu. Nimeni nu a suferit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
din oraș minute în șir, uneori și câte o oră, în așteptarea mașinii poștei sau a unei mașini care ne ducea până la intersecția dinspre comună, de unde un tractor sau o sanie care trecea spre sate ne lua pe toate. Adunam coceni de porumb, îi scuturam de zăpadă și făceam focul în câmp, ca să ne încălzim mâinile. Uneori, în zilele foarte reci, ca din întâmplare, Aro-ul de la Consiliul Unic, fără instructor, trecea pe acolo. Urcați toate repede, spunea șoferul, vă duc
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
organizat de Direcția Sanitară de „Ziua Inimii”. 15.VI. Program artistic dat de fanfara copiilor din Strășeni sărbătorind poetul Mihai Eminescu 20.VI. Sfințirea „Monumentului Eroilor României” căzuți pentru eliberarea Basarabiei, la cimitirul din Nisporeni, cu participarea filialei Sângeorz (Prof. Cocean) și a d-nei Maria Diaconu (Iași) Iulie Participarea a 16 elevi din Telenești (Basarabia), la Tabăra de vară de la Oglinzi, Tg. Neamț. August Vizitarea Mănăstirii Agapia și stabilirea de legături cu o Mănăstire din Basarabia. 20-30.VIII.Tabăra de vară
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cu carnea albă) se propun câteva experiențe sexuale. Iubirile, în care femeia ia totdeauna inițiativa, se înfăptuiesc în medii și condiții variate: o fată de țăran de vreo 12 ani se lasă sărutată de căprarul Aurel într-un șopron, printre coceni; o altă dragoste, cu o tânără nevastă, bulgarcă, se realizează printre mormane de verze, în apropierea a două copile moarte, ciopârțite de porci; a treia experiență se face cu o "codană roșie", printre câini lătrători, pe ardei, și în spaima
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de mine mai devreme. Mi-am dat seama la puțin timp că ori găsim soluții, ori murim acolo... Eu trebuie să-i mulțumesc tatălui meu că de mic m-a pus să muncesc și știam de toate, inclusiv să tai coceni de porumb, pentru că se tăiau manual, se făceau snopi și se foloseau ca furaj pentru vite. Și eu știam să tai de la vârsta de șapte-opt ani, că Învățasem de la cei pe care Îi angaja tata. Și au adus un maistru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]