338 matches
-
al XX-lea, cu fabricile, sindicatele, grevele și problemele sale sociale...? Să vrei să asimilezi triburile sălbatice însemna să vrei să mărești numărul marginalilor din suburbii: milioanele de înfometați din „favelas“ de la Rio, din „bidonville-urile“ din Santiago, din „cartierele de cocioabe“ din Caracas, sau din „mahalalele-mizerie“ din Perú“... Cum să vrea să-i „civilizeze“ pe sălbatici cineva care nu reușise să-și rezolve propriile probleme...? Îi văzuse pe copiii yubani jucându-se și alergând prin împrejurimile satului. Poate că nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
simțeau mândri când constatau că indicele scădea pe zi ce trece. Dar nimeni nu se gândea serios că făptura omenească e alcătuită din ceva mai mult decât un trup ale cărui boli trebuie combătute. Unui copil dintr-un cartier de cocioabe nu îi erau de ajuns vaccinurile și antibioticele; avea nevoie de aer curat, de spațiu să alerge, de veselie ca să trăiască și de multă dragoste, tot ce se putea găsi într-o așezare yubani. Avea dreptate José Correcaminos? Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care se scoate prin apăsare un suc foarte acru folosit în medicină ca purgativ (n. tr.). „Consiliul Americilor“ (în engl., în orig.). Ceață amestecată cu fum (în engl., în orig.). Compania Minieră a Sudului (în engl., în orig.). Cartiere de cocioabe (în portugheză, în orig.). Așezările bune, în portugheză în original. Numele unei Misiuni de studii antropologice din Brazilia (n. tr.). Râu în Brazilia, în Mato Grosso, lung de 1980 km, cel mai mare afluent al Amazonului. Pe cursul superior al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta sa oprit la o cocioabă confecționată din resturi și mici furtișaguri, fără uluc de scurgere și fără gard pentru delimitarea feudei doamnei Mardare. Omulețul bate la ușă, suportînd stoic un adaos de apă care se scurgea de pe acoperiș drept în capul lui. Doamna Mardare! Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
clădirii, spre Chelsea; de la etajul al doilea În sus, cel care urca scara redescoperea priveliștile războiului. Mai toate turlele bisericilor păreau ciuntite În vîrf, aidoma unor batoane de zahăr, și multe străzi altădată selecte arătau ca niște maidane după dărîmarea cocioabelor. Rowe se opri, cu o strîngere de inimă, În fața casei cu numărul 63, cîndva familiară. Îi fusese totdeauna milă de Henry din pricina nevestei lui autoritare și din pricina profesiei de expert-contabil - o profesie lipsită de orizont și de viitor. Rowe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc. Și-ți amintești de o stradă de pe malul apei, bolovănoasă și roasă de vreme, cu viața ei golașă și aspră, cu Îngrămădirea de cocioabe, blocuri ieftine și ziduri mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei de nedescris, și-ți amintești cum ai trecut Într-o zi pe strada aceasta În amurg și-ai văzut toate culorile soarelui și portului sclipind, strălucind, Într-un dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
monotonă, precisă, a timpului, a timpului celui Întunecat? Oare Garfield, Hayes și Harrison nu studiaseră legile În birouri Încărcate de un miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce stîrneau nori de praf tropotind pe străzi neîngrijite, cu cocioabe și clădiri cu fațade false? Nu auziseră glasurile oamenilor hoinărind În căldura zumzăitoare? Oare nu auziseră glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în sat cu burta dezumflată, taica popa a făcut acte și a adoptat el bastardul, iar pe ea, fiica denaturată, cicloapă și cu naturelul iubăreț, au expediat-o la București. Acolo l-a cunoscut pe Victor ospătaru’, mare proprietar de cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr. 2. Pe ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ultima, capitalistă. "Ia te uită ce de investuri!" Am luat-o înapoi, să înregistrăm bloom-ul. Într-o pricăjită de casă se lăfăia coșcogea "Grand Orient", colț cu "Midel Est", în ortografia firmei. Societatea "Ierusalim import-export" înghesuise trei filiale într-o cocioabă. Majdolin vindea orez, ca și Murad. În aceeași curticică, uniți în fapte, vindea orez și Mohamed, și Mahmud. Ralco vindea, fireștemente, orez, gard în gard cu Rosyr, mare cultivator de orez Uncle Ben. "Și cine ne mai repară ciubotele?" a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ocular, dădea declarații și făcea pe interesantul. O privi mirat. I se întipărise pe chip un zâmbet ciudat. - Ce dracu` e așa de interesant, scumpete? L-a lovit pe unul mașina, extraordinar, un agent imobiliar mai puțin. Niște escroci. Vând cocioabe și zic că sunt palate, te simți obligat să le mulțumești fiindcă vor sări țevile în aer, abia după ce te muți, bineînțeles, parcă sunt programate. Uite-i și pe amărâții de la circulație, se fac că muncesc, dar în sinea lor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
O casă, o casă a mea, a noastră... - Avem noi acum banii trebuitori? - Vom avea. Am găsit ceva convenabil și sper să mă pricep, măcar prin profesie, să-i dau o înfățișare și utilitate să-i placă prințesei mele. - Cine știe ce cocioabă ai găsit? - Am să te duc într-o zi s-o vezi. Are grădină mare, este pe o stradă liniștită și, în spatele casei, pe o pantă ușoară, are o vie bine expusă la soare și câțiva pomi fructiferi. În plus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zis: de dragul ei) a făcut datoria la Banca Română, puțin înainte de surpriza ei cu cadoul. A crezut atunci că refuzul ei de a sta la țară mai mult de douăzeci și patru de ore ar fi numai din cauză că i-e silă de "cocioaba fără gust și fără confort", cum spunea ea că este conacul bătrânesc de la Amara. Ca să o ademenească, s-a gândit să clădească un castel demn de frumusețea ei. Bătrânul era mâhnit că vechiul conac, în care s-au născut și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătăii, căci tată-său îl cam snopea când se supăra, porni tândălind devale pe uliță. Era desculț, cu capul gol, cu o cămașă murdară, ruptă și cu mânecile largi. Cum se depărtă puțin își recăpătă zburdălnicia obișnuită, iar ajungând la cocioaba babei Ioana, înainte chiar de a intra în ogradă, începu să cheme pe Nicu, băiețelul lui Vasile Zidaru, de peste drum, cu niște strigăte de să răscoale toți vecinii. Baba Ioana era necăjită cu o găină care căzuse cloșcă, o așezase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar glasul babei la ușa cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. Observând îndărătnicia copilului, șoferul dădu să-l ferească la dreapta. Costică trecu de asemenea la dreapta, parc-ar fi vrut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Dumnezeu să aibă milă de bieții copilași, că mi se rupe inima cât sunt ei sărăcuții de golași și de flămânzi... Aoleo, aoleu... nu mai pot, mă năbuș... Uite cum mi s-au răcit mîinile!... Aoleu, Maică Precistă! În cocioabă era un aer greu de sudori și de suspinuri. Pe geamurile murdare de-abia pătrundeau câteva raze de soare. În vatră fâșâia un ciot verde bolbocind șomoioage de fum. Un băiețel de doi ani se juca gângurind vesel cu un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Shiva, pe sub crengile de bughenvillia ce acoperă zidurile, îi transpune într-o stare de letargie senină, mistică. În această țară a atâtor credințe ciudate, trecând prin aeroportul Bombay cu paturi în sălile de așteptare, printre vile și hoteluri supraetajate alături de cocioabe din cartoane și pungi de plastic refolosite, de la cluburi sportive elegante la bordeie de pescari, autoarea se împărtășește de tainele ei cu respect, compasiune și smerenie. Ea și soțul ei au vizitat, timp de zece zile undeva, la 3000 m
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
lîngă cei stabiliți la țară, s-a creat o colonie numeroasă de circa 400 000 de locuitori în împrejurimile Atenei și Pireului. Aici, facilitățile privind locuințele, sistemul sanitar și sursele de apă potabilă erau cu totul necorespunzătoare; populația trăia în cocioabe și mahalale. Era totodată greu de găsit o slujbă în orașe. Cu toate că industrializarea Greciei începuse în timpul lui Trikoupis și se intensificase în perioada interbelică, ea era încă relativ limitată. În 1940, industria asigura 18 % din venitul național și doar 15
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nostru, în Franța mai întîi, la sfîrșitul celui de-al XIX-lea veac. Explozie a populațiilor în orașe: patru sute de milioane de bărbați, femei și copii trăind de pe o zi pe alta, vegetînd sau făcîndu-și tabere în jurul lor. Îngrămădiți în cocioabe sau în coloniile de squatteri regrupate în grabă, ei au fost exilați de sărăcie, război sau foame. Orașele i-au atras prin iluzia unui loc al păcii și al bunăstării. Aceste populații cresc numeric cu zece la sută în fiecare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Zăvoianu, Ramițki și Eduard Valdara) sunt duse cu sania dintr-o cârciumă situată pe una din „străzile subțiri căzând perpendicular pe Lipscani” (adică în perimetrul oficierilor mateine), undeva la periferie, într-o zonă cu grădini, fără case, doar cu o cocioabă, într-un spațiu înconjurat cu un gard înalt de lut, ce fumegă sub viscol. Cocioaba cu pereți dărâmați se dovedește, la o privire mai atentă, a fi citadelă și, intrând în ea, oaspeții văd scânteind pe un perete, de pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
din „străzile subțiri căzând perpendicular pe Lipscani” (adică în perimetrul oficierilor mateine), undeva la periferie, într-o zonă cu grădini, fără case, doar cu o cocioabă, într-un spațiu înconjurat cu un gard înalt de lut, ce fumegă sub viscol. Cocioaba cu pereți dărâmați se dovedește, la o privire mai atentă, a fi citadelă și, intrând în ea, oaspeții văd scânteind pe un perete, de pe care se ridică o perdea, „în lucrătură de aur, icoane vechi, inscripții slave, sfinți în mantii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
în cât nu se póte citi pe ele" (Haret, 1903, p. 48). Astfel se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și mucenicii eroici ai istoriei naționale. Întunericul fizic ce domnea în cocioabele tenebroase care erau cele mai multe școli sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul trecut românesc depictat în tablourile istorice. În acest tulburător clarobscur trebuie să se fi desfășurat orele de clasă la țară, în care pruncii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
i-a căzut din buzunar cînd se ducea la cinema. A inventat totul, evident că n-a fost la cinema. Nimeni nu l-a văzut ieșind și nici nu-și amintește ce film a văzut! (...) S-a născut într-o cocioabă. Se știe că de acolo ies astfel de criminali." Juratul recalcitrant insistă: "Spun doar că e posibil ca băiatul să-și fi pierdut cuțitul. E posibil ca altcineva să fi folosit o armă identică. E posibil." Celălalt jurat ia cuțitul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
franceză, pentru poșta din Valladolid. "Acest portofel aparținuse unui ofițer francez căruia îi văzuserăm cadavrul întins în drum. În consecință, procesul acestor doi guerillas nu a fost lung. "Comandantul de Vérigny îi făcu să se așeze în genunchi în fața peretelui cocioabei în care fuseseră prinși caii lor. Un pluton al detașamentului luă armele și cei doi căzură împușcați după ce și-au făcut semnul crucii și au rostit aceste cuvinte: "Să mori pentru Dumnezeu, să mori pentru patrie, aceasta este moartea oricărui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lirică. Privirea îi cade pe concretul imediat, descris conștiincios, dar tern, în ciclurile Rurale și Urbane, unde sunt prezente imagini ale Bărăganului natal sau ale suburbiei bucureștene. În Tablouri și cântece din călătoria mea (1938), Slove desculțe (1939), Daruri pentru cocioabe (1944) S. continuă să schițeze diferite scene, unele și din natură, adesea în alcătuiri destul de expresive, deși nu foarte originale, repetând în exces câteva figuri de oarecare efect la început. Discret, își fac loc și aluzii la nedreptățile și revoltele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
formulare mai deosebită. Preponderent descriptive, stihurile demonstrează unele virtuți plastice, uneori finețe cromatică, iar o serie de exprimări alegorizante au o prospețime senzorială care surprinde. Este, poate, și atitudinea unui meseriaș, hotărât să facă lucruri utile și frumoase („daruri pentru cocioabe”), dar și doritor de a da drept de existență în artă realităților umile, dintr-un fel de (auto)compasiune, mândrie, frondă față de „lumea bună” socială sau literară. Apreciat de Tudor Arghezi ca un „talent autentic și sigur”, S. aduce mărturia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]