965 matches
-
pentru îngrijirea animalelor pe durata concediului, cu siguranță se va umple de bani. În plus, cățeii până-ntr-un an pot învăța acolo bunele maniere, cu alte cuvinte capătă cei șapte ani de acasă. Întreprinzători dornici să vă îmbogățiți, stăpânii Codițelor abia așteaptă să vă dea niște bani ! 09.01.2010 Referință Bibliografică: Codiță / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1336, Anul IV, 28 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
În plus, cățeii până-ntr-un an pot învăța acolo bunele maniere, cu alte cuvinte capătă cei șapte ani de acasă. Întreprinzători dornici să vă îmbogățiți, stăpânii Codițelor abia așteaptă să vă dea niște bani ! 09.01.2010 Referință Bibliografică: Codiță / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1336, Anul IV, 28 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
velă și barca a reînceput lina alunecare pe limpezile ape din care tocmai au ieșit. Ea sa tolănită comod pe cearceaful adus special de Ionel care s-a întins și el alături, la soare. Duios i-a luat în mână codița neagră îngrijit împletită. - Dă-mi voie să bat șeaua ca să înțeleagă iapa. - Adică? Spuse ea pe un ton șugubăț și continuă: „cosița mea este șeaua?” - Cum ai ghicit? - Și ai vrea să mângâi alte părți? - Ești ghicitoare sau îmi citești
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
cu jumătate. Parcă ceva nu este în regulă dacă, folosind toți nurii nu s-a putu face dorită. S-a resemnat cu concluzia că iubirea îl face pe Ionel orb față chiar de trupul oferit. Ajungând la această concluzie întreaga codiță a participat mai intens la bucuria exprimată. A surprins-o plăcut și cererea formală în căsătorie. Certitudinea obținerii jucăriei dorite o făcu să ridice bagheta săriturii. - Aaaa! Cum rămâne cu cererea în căsătorie? Încă nu am spus da! - Vei spune
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cine, oare, se fălește Și pe toți îi ispitește, Să-l admire fiecare, Ce urechi superbe are? Ce dinți și botic frumos, Doamne, cât e de fălos! Blana moale și pufoasă, Codiță mică, stufoasă. Mândru e, nevoie mare, Dar frica stă să-l doboare, Fuge și de umbra lui, Să se teamă ca el nu-i! De dormit, foarte puțin, Asta pentru el e chin, Doar c-un ochi se odihnește, Cu
IEPURAȘUL LĂUDĂROS de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375407_a_376736]
-
ale lui Zavaidoc, jocuri populare, romanțe. Atunci putea juca și Nicu. În acea noapte s-a jucat după gramofon, deci a putut și Nicu să se distreze, mai ales să joace cu aleasa inimii sale, o fată frumoasă, brunetă, cu codițe negre pe spate, ochi negri mură, străjuiți de sprâncene dese, fin arcuite, un nas perfect, buze senzuale, roșii mac și o bărbie obraznică de unde porneau doi obrăjori mereu fragă, de-ți era mai mare dragul să-i privești, să-i
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
da seama cu cine are de-a face. Și, continuă Daniela Firicel, ca să ne introducă de-a binelea în poveste și-n aventurile acestei cățelușe uimitoare și a stăpânilor ei: „Deveni destul de repede prietenoasă și începu să dea mulțumită din codiță. Ochii erau negri, urechile roz. O frumusețe, ce mai!” În exclamațiile povestitoarei, ghicim că ea este stăpâna cățelușei pe care o adoră și s-a gândit să scrie despre ea. Însă, a inventat personajele și le-a pus lor în
(CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371145_a_372474]
-
Autorului Nu-i așa că nu mă cunoașteți? Mă cheamă ,,Amigo”. Un băiat care mă iubește foarte mult m-a numit așa și așa mi-a rămas numele. V-ați prins, sunt un autentic maidanez. Am ochii căprui, dinți puternici, o codiță scurtă, un chef nebun de joacă, sunt iute de picior, îmi place să fur mănușile lui Dino și ador să mă prefac că îi compostez hainele. Mă irită zgomotul de la motorul mașinilor și din această pricină latru în aparență fără
,, AMIGO” de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344995_a_346324]
-
mă rogi mult și bine!...” * * * Unde-i casa, stradă veche, Și magnoliile-nflorite... Prin grădină răspândite; Pe unde făceam pereche Cu-a mea dragă copiliță. Zău, nu știu de ne iubeam, Poate mai mult ne certam, Când o trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă !... Că înmărmurit stăteam: Ea
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
dentiste! “Hai, ține degețelele frumos!“ Mie, îmi face mereu el, personal, mărțișorul ... de când ne știm. Anul acesta mi-a făcut o broscuță țestoasă, cu șnur de piele. Are un desen frumos pe carapace. E verde și are un clopoțel la codiță. “Prietenia cu tine e ... de sute de ani, broscuțo! E verde...ca ochii tăi! Are un desen sofisticat, măi! Și clopoțelul...că ești zgomotoasă !!!!!!!!” Râde și mă sărută ca un copil obraznic. Râd și eu, pentru că-mi place jocul ăsta
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
despicată la vârf în vreo trei-patru fâșii șipciate și strânse cu sârmă pentru a nu se continua spintecarea și deci slăbi “palma deschisă” și răsfirată cu niște degete lungi cu care culegi merele toamna din livadă, fructul în partea cu codiță fiind “protuberanța” în care se află restaurantul “rotitor”, deasupra amenajate celelalte instalații de “sporturi” extreme și “sinucigașe”, “osia” portocalie fiind “codița” mai lungă a mărului, pe care se mișcă în sus și în jos unul din vehiculele cu viteze amețitoare
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
palma deschisă” și răsfirată cu niște degete lungi cu care culegi merele toamna din livadă, fructul în partea cu codiță fiind “protuberanța” în care se află restaurantul “rotitor”, deasupra amenajate celelalte instalații de “sporturi” extreme și “sinucigașe”, “osia” portocalie fiind “codița” mai lungă a mărului, pe care se mișcă în sus și în jos unul din vehiculele cu viteze amețitoare, care îți “bagă” frica în oase. Aferim! Sunt lucruri însă pe care doar le-am citit fără să le fi și
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
te rogi mult și bine! ... ” ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .. Unde-i casa, stradă veche, Și magnoliile-nflorite ... Prin grădină răspândite; Pe unde făceam pereche Cu-a mea dragă ... copiliță. Zău, nu știu de ne iubeam, Poate mai mult ne certam, Când o trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
care au udat, rând după rând, pagină după pagină, au fost ca stăvilarul rupt de torent după ploaie, și care cu aceeași forță a intrat și în inima celor care m-au citit. De fiecare dată luam fotografia fetiței cu codițe, cu ochii mari și visători și după câteva clipe, când ne priveam cu o tăcere al cărui sens îl știam numai noi două, îmi aruncam gândul acolo de unde veneam amândouă, „copilăria”. O uitasem de mult, și ca orice casă fără
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
cum să potrivesc buzele pe marginea încă mirosind a lemn lăcuit și am suflat. De rușinea sunetului scos de mine, n-am să încerc comparații. În acel moment, Nicoleta a început să râdă în hohote. Părea că râde pădurea însăși! Codițele împletite și legate cu elastice roșii, tremurau pe umerii firavi, iar ochii, mai adânci ca apele Arieșului, înotau în lacrimile stârnite de nepriceperea mea. După ce reuși să se liniștească, se aplecă să-mi șoptească, așa încât să nu mai audă nimeni
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
Belagine.” Volumul „Cronică Davo-Ghetă” a apărut la Editura Karta Graphic din Ploiești și este o transpunere în metru alexandrin a unei traduceri a conținutului tăblițelor de la Sinaia. Aprecieri asupra cărții au făcut Eugen Nicolaescu, prof.dr. Mihai Popescu, Marian Nistor, col. Codiță Dumitru, Valentina Sărățeanu. Eugen Nicolaescu a considerat că publicarea acestei cărți este un prilej de bucurie pe care ne-a turnat-o în suflete cu generozitate, talent, curaj într-o perioadă în care este un act de bravură să recunoști
CHRISTIAN MOCANU – LANSARE DE CARTE „CRONICĂ DAVO-GHETĂ” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376935_a_378264]
-
extrage esențele. Capacitatea autorului de a prinde esența documentelor și de a aduce completări a fost apreciată și de Mihai Popescu. După părerea lui Marian Nistor, prieten de-al poetului, cartea inspiră și răcorește, dă simțire fiecăruia dintre cititori. Colonel Codiță Dumitru a afirmat că într-o lume nebună în care toți sunt interesați de îmbogățire, cartea vine parcă din altă lume, fiind deosebită în ceea ce privește conținutul, forma, scopul și că tăblițele demonstrează faptul că istoria mondială ar putea fi reconfigurată. Autorul
CHRISTIAN MOCANU – LANSARE DE CARTE „CRONICĂ DAVO-GHETĂ” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376935_a_378264]
-
bucurie. Din cauza ninsorii abundente s-a întrerupt lumina, dar am aprins o candelă. Mă simt bine! În casă e cald, iar un parfum dulce-amărui învăluie camera. Pe dulap, stau cuminți, aliniate ca niște soldăței, vreo 20 de gutui, culese cu codiță și câte 2 frunze, ca să țină mai mult. Ele emană parfumul ce-mi trezește o anume nostalgie...Fără să vreau, gândul îmi zboară spre primii ani ai vieții mele. Lumina candelei, ninsoarea și aroma gutuilor îmi deșteaptă aducerile-aminte ale copilăriei
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
Copii > ȘORICELUL ȘI PISICA Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Șoricelul mititel E isteț, nevoie mare. Se-amuză mâța cu el, Mereu e la ea-n picioare. Ea îl prinde de codiță, El se zbate, prichindelul, Se-nvârte ca o rotiță Și scapă ușor, mișelul. Pisicuța se zburlește, Îl prinde iar, hoțomana. El se-ntoarce, se sucește, Din nou își salvează blana. Cât e ziulica toată, Se-mboldesc ca doi copii. Într-
ȘORICELUL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375896_a_377225]
-
treziseră înspăimântați, crezând că a înnebunit copila. O trăgeau de pe el și încercau să o liniștească, dar ea reușea să le scape ca o zvârlugă și iar sărea pe el, dând ba cu teneșul, ba cu pumnii, roșie toată, cu codițele-i frumoase în dezordine, cu pijamaua roz cu floricele albastre și albe la fel și cu ochii amenințători, ce parcă aruncau flăcări. Tata a prins-o din nou în brațe și o ținu mai strâns, ca să nu-i mai scape
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
Cocoșul tău pintenat,... II. ȘORICELUL ȘI PISICA, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Șoricelul mititel E isteț, nevoie mare. Se-amuză mâța cu el, Mereu e la ea-n picioare. Ea îl prinde de codiță, El se zbate, prichindelul, Se-nvârte ca o rotiță Și scapă ușor, mișelul. Pisicuța se zburlește, Îl prinde iar, hoțomana. El se-ntoarce, se sucește, Din nou își salvează blana. Cât e ziulica toată, Se-mboldesc ca doi copii. Într-
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
copii. Într-o zi, brusc supărată, Pisica îl hăpăi. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Citește mai mult Șoricelul mititelE isteț, nevoie mare.Se-amuză mâța cu el,Mereu e la ea-n picioare.Ea îl prinde de codiță,El se zbate, prichindelul,Se-nvârte ca o rotițăși scapă ușor, mișelul.Pisicuța se zburlește,Îl prinde iar, hoțomana.El se-ntoarce, se sucește,Din nou își salvează blana.Cât e ziulica toată,Se-mboldesc ca doi copii. Într-o
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
publicat în Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017. Cine, oare, se fălește Și pe toți îi ispitește, Să-l admire fiecare, Ce urechi superbe are? Ce dinți și botic frumos, Doamne, cât e de fălos! Blana moale și pufoasă, Codiță mică, stufoasă. Mândru e, nevoie mare, Dar frica stă să-l doboare, Fuge și de umbra lui, Să se teamă ca el nu-i! De dormit, foarte puțin, Asta pentru el e chin, Doar c-un ochi se odihnește, Cu
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
cât zece. Dar cu toată frica lui, ... Citește mai mult Cine, oare, se făleșteși pe toți îi ispitește,Să-l admire fiecare,Ce urechi superbe are?Ce dinți și botic frumos,Doamne, cât e de fălos!Blana moale și pufoasă,Codiță mică, stufoasă.Mândru e, nevoie mare,Dar frica stă să-l doboare,Fuge și de umbra lui,Să se teamă ca el nu-i!De dormit, foarte puțin,Asta pentru el e chin,Doar c-un ochi se odihnește,Cu
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
existe cineva care să ne-o ia nouă pe dinainte?! Ași! Cel mult vreun țigănuș grăbit de prin colonia de la capătul satului; numai aceia găseau primii ghiocei-firicei, pe care-i rupeau fără milă, abia înmuguriți, cu clopoțelul încă verde, fără codiță. Cu buchetele noastre nici nu se comparau! Ce-aduceam noi din pădure se încadra la cu totul altă dimensiune. Erau buchetele mari, aproape rotunde, atârnând ca niște globuri uriașe și revărsându-se peste pumn, îngropându-l practic în întregime în
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]