2,322 matches
-
să ia pe zi, apoi pe unguente, pe fiole și mai scrise câteva indicații medicale. Ar mai fi vrut ca fata să-i acorde ceva mai mult timp, dar aceasta Îi mulțumi, Îl sărută afectuos și plecă imediat. Ajunsă la cofetărie, Sorina Încercând să pară cât mai naturală și detașată de starea ei febrilă, spuse: Iubite, nene Popa, mă rog la mata ca la Dumnezeu, să nu uiți nimic din ce-ți spun eu, te rog să fii atent: pastilele să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
deschide. Picoloul intră. Îi spune sincer: — Nici nu știți cât mă bucur că vă găsesc în viață, domnule. — Și eu, răspunde la fel de sincer Lionel. Nu mi-aș fi iertat niciodată dacă ajungeam prea târziu. A fost o mică încurcătură la cofetărie. Pune cartonul pe masă, fără să-l deschidă. Continuă de unde a rămas: — Azi e ziua dumneavoastră de naștere. — Așa e. Uitasem. — Permiteți-mi să vă urez la mulți ani din partea domnului Claude și a tuturor clienților bistroului nostru. Și a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel nu știe ce să creadă. Îi face semn să se așeze. — Pot să iau o felie de tort? Lionel dă din cap. Esmé își taie o felie consistentă. O mănâncă pofticioasă. — Foarte bun. Să-mi dai și mie adresa cofetăriei. Lionel continuă să tacă. — Florile astea sunt pentru mine? Îți mulțumesc, ești foarte drăguț, nu trebuia. Oricum, o să le iau, să nu se veștejească. Auzi, n ai și tu o muzică, să ne simțim bine? Ceva de pe la noi? Valurile Dunării
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
despre existența unei rețele de adolescente care prestau pentru un număr restrâns de „inițiați” În plin centrul Capitalei. Aceștia trebuiau să rostească o parolă continând o marcă de bomboane fine de ciocolată, care nu se găsea În comerț, vânzătoarelor de la cofetăria Lămâița. Vânzătoarele Încasau prețul, iar, prin altă parolă, clientul era Îndrumat spre adolescentele plăcerii. După decembrie 1989, prostituția a ieșit din relativul ei anonimat și din semi-clandestinitatea ei, pentru a cunoaște o amplă expansiune. Dincolo de propria opțiune a unor prostituate
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nu-ți aduci aminte cum te-a tratat ultima oară, v-ați întâlnit în oraș ca doi străini, v-ați plimbat pe străzi în timp ce el îți spunea povești cu roș cocoș, tu ardeai de dorințe, te-a băgat într-o cofetărie, ți-a cumpărat o înghețată și a căscat îndelung până ai terminat de mâncat, îți venea să fugi, erai atât de umilită încât îți venea să intri în pământ, el se uita plictisit la tine, nu mai aveai putere nici
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mult, cum Îi era obiceiul. După ce s-a aranjat Într-o oarecare grabă, a dispărut, fără să salute, În seara cernită peste orașul zgomotos, care o Înghiți cu aviditate. Pe masa din bucătărie trona un tort de ciocolată, cumpărat de la cofetăria din cartier, pe care scria, cu litere mari, trandafirii „La mulți ani, Căprioară!” Au trecut mai bine de trei zile de când Melanie nu a mai apărut. Sunt extrem de Îngrijorat. Nu știu ce s-a Întâmplat cu ea. Străbat garsoniera cu pași mărunți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
digurile. Pe măsură ce se apropiau, vedeau cum punctul de ieri-seară ajunsese atât de mare, încât putea fi orice. Acea pată imensă se oglindea acum în ochii lor, însă nu era un port, așa cum se așteptaseră, nici urmă de diguri sau de cofetărie cu umbrele de soare. Pata plină de speranță, care îi readusese la viață și îi făcuse să se simtă din nou vii, semăna din ce în ce mai mult cu dopul unei sticle uriașe în care își petrecuseră atâtea zile și atâtea nopți, crezând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și-ar fi exprimat-o, i-ar fi fost îndeplinită. La finele clasei a IV-a, Mihăiță luă premiul II și i se puse pe cap o coroniță de flori de câmp. După serbare, când pășea mândru alături de părinți către cofetăria din centrul orașului pentru a sărbători evenimentul cu o porție dublă de înghețată, trecând pe lângă un magazin cu instrumente muzicale, copilul nu-și dezlipi ochii mult timp de vitrina acestuia. Părinții bănuiră ce anume îl atrăsese, dar îl lăsară să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
răpește pe nepot. Mihăiță sări în sus de bucurie. Nu era în fiecare zi duminică; nu avea prea des prilejul de a-i însoți pe părinți undeva și spera din toată inima ca acest drum să treacă și pe lângă o cofetărie. * Merseră împreună aproape o jumătate de oră, noua casă a familiei Georgescu fiind situată în altă zonă a orașului. Când ajunseră pe strada Teilor, încă de la colț, Ina întrebă: - La ce număr este casa noastră? - Uite că acest lucru chiar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și el, prin bae, după care se îmbrăcară și revenirea în aerul curat, proaspăt și sub soarele atoatebinefăcător. Îl conduse la fotoliul de pe care îl luase. Vrei să rămâi aici, ori să ne mișcăm puțin? Să ne mișcăm. Alături era cofetăria stațiunii. Serviră câte un pahar cu suc, și câte o prăjitură, pe care o plăti el. Apoi se despărțiră. Trecură câteva săptămâni. Se reîntâlniră de mai multe ori. La fel, însă, ca înainte de contact: Bună, ce mai faci? Bine, mulțumesc
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
numai. Eroul nostru, Fulgerul Pustnicu, era unul din cei care, din timp în timp, băga spaima în oamenii care n-au altă treabă decât să fie de treabă. Ultima lovitură a fost însa cu ghinion. Penultima - atac la sertarul unei cofetării. Reușita i-a dat curaj. Totul a fost rapid, bine pregătit, potrivit îndemnării autorului. A folosit un cuțit, pentru intimidarea vânzătoarei casierițe. A amenințat-o, a golit sertarul și a dispărut în trafic. În plină zi. Nu cu mult după
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
știi? Și când eram întrebat ce o să mă fac când mă voi face mare, repede răspundeam: fotoglaf, așa cum puteam. Eram la vârsta la care toți cei din jur se distrau de felul cum pronunțam unele cuvinte: fluture futete, sărut mânasulamina, cofetărie cotolofie. 7. Vineri, 14 noiembrie ’80. Exaltarea ține de moment. Atunci miroase o întreagă zi, a fericire, chiar și când pe sub nas îmi mărșăluiesc „cai beliți”. În altă ordine de idei, în sfârșit, cartea lui Eliade, “Aspecte ale mitului”. După
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
greu, cât dulapul de înalt și solid și adevărat bonom, care se întâlnea acolo la bar cu Esesistu', prietenul lui din copilărie și șofer pe-o tiriboanță cu trei roți, ca un fel de motoretă, cu care căra înghețata la cofetării. Mic dar inteligent. Începeau show ul, fără să fi fost chercheliți. De multe ori regretai și tu și colegii tăi că nu puteai asista ore în șir, la tot ce se povestea la masa aceea ascunsă după ușa de la intrare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor În Olanda. -Domnule cerșetor, dar nici să transporte morții În mașinile de pâine prin tot orașul și nici să atârne de copaci coșciugele, ca niște fructe, sau să le sprijine de zidurile cofetăriilor!.. Sunt scene morbide numai pe gustul unei țări Înapoiate. -Oricum, Uniunea Europeană e o șmecheră fără pereche. -Exagerați! Dar șoselele, podurile, trenurile confortabile, mașinile nepoluante, turismul, interzicerea fumatului În locurile publice, de care ea are grijă, pompând sume uriașe de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eu (dacă mă-ncumet!). Soarele a coborât mult de tot, totul e purpuriu (inclusiv proza mea), iar eu le urmăresc de la o distanță suficient de mare și, la un moment dat, le văd traversând piața și intrând vesele în micuța cofetărie de lângă parc. Până-mi adun și eu curajul să intru pe ușă - toate privirile vor fi, desigur, ațintite asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chibițare și (pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai ales când vine vorba de insultele ce se revarsă dinspre tipul pe care taică-meu l-a categorisit drept „rusnacul ăla nebun“, Biderman, proprietarul cofetăriei din colț (bârlog al pariorilor), și care are o aruncare „ezitantă“ din șold, nu numai foarte nostimă, ci și foarte eficientă. — Abracadabra, zice el și aruncă mingea în direcția jucătorului aflat la bătaie. Și de fiecare dată îi strigă doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai mult pe șantier, un fel de politruc..." Mihai a ținut cont de sfatul prietenului și a invitat-o; doamna Mia s-a simțit ușor ofensată, totuși a acceptat cu plăcere să-l întîlnească. Dar n-au depășit stadiul de cofetărie. "Lasă, data viitoare..." îi surîdea doamna Mia cînd auzea invitația lui Mihai, "să putem sta un pic împreună, în linște..." Se întîlneau, de obicei, la ceasul de la Universitate. În seara în care doamna Mia promisese solemn că va veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mateiul mic nu era doar o plăcintă pătrată, acoperită cu zahăr pudră. Era un simbol. Mai întâi, pentru că mama n-a făcut în viața ei plăcinte, iar de câte ori am rugat-o să facă, ne-a dat bani să mergem la cofetărie. Pe urmă, fiindcă plăcinta cu mere despre care e vorba, una grozavă, era specialitatea lui tanti Lucica. Or, tanti Lucica, sora unei mătuși prin alianță, e una și aceeași persoană cu Uca. Iar Uca a fost pentru Matei mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să le fixezi câte-un băț între piciorușe, de milă, poți paria liniștit cu Ionuț Costov, când el zice că fetele au puță fiindcă altfel n-ar reuși să facă pipi. Ne-am certat pe drumul dintre D 13 și cofetăria din C 7, pariul l-a tăiat Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, iar lămurirea ne-a dat-o Despina Tudorache, de la a IV-a F, care se întorcea de la sifoane. Noi, eu, Ionuț și Șobi, eram într-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur că stă la rînd undeva pentru cine știe ce gumă de mestecat cu aromă de fructe. — CÎntărește pe puțin doi funți jum’ate, Își dădu cu părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o mulțime de polițiști, și se Înghesuiră Într-un taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul Strandului În ruine. O fostă casă de asigurări Îi privi cu ochii goi; multe ferestre erau astupate cu scînduri; o cofetărie mai avea În vitrină o cutie cu bomboane mov, pentru fumători. Domnul Prentice le spuse În șoaptă: — Domnilor, vă cer un singur lucru: să vă purtați cît mai firesc. Mergem la un croitor, ca să-mi ia măsurile pentru un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zborul? - Am murit după o săptămână de stat în spațiu. - Oh... îmi pare rău. Eu sunt Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției. - Serios? I-am arătat legitimația de împărat. - Îmi plac împărații, a zis. - Mă bucur. Am intrat într-o cofetărie și am comandat două cafele și plăcintă cu brânză. - Aveți o voce frumoasă, a zis ea, mușcând din plăcintă. - Mersi. - Știți că pot să-mi dau seama după vocea dumneavoastră cum este viața dumneavoastră sexuală? - Zău? Atunci propun să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
remarci inteligente, profunde, sensibile. Ceea ce nu avea să se întâmple, deoarece o secretară intră în sală și anunță că „Dna Profesoară e bolnavă, și nici săptâmana viitoare nu vine“. - Bem o cafea jos? propuse Camil. - Da, sigur. „Jos“ însemna o cofetărie cu mese de plastic și pereți albaștri, unde, odată ajunși, comandară într-adevăr două cafele. Purtară apoi o discuție despre profesori, cursuri, bani, prețuri, colegi, apartamente, baruri și licee. Deosebit de plicitisitor. Povestesc toate astea pentru ca la un moment dat am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și pereți albaștri, unde, odată ajunși, comandară într-adevăr două cafele. Purtară apoi o discuție despre profesori, cursuri, bani, prețuri, colegi, apartamente, baruri și licee. Deosebit de plicitisitor. Povestesc toate astea pentru ca la un moment dat am intrat și eu în cofetărie cu doi tipi și o fată. Ei erau prieteni cu Camil, pe care și eu îl cunoșteam, așa că ne-am așezat la masa lor, făcând prezentări, trăgând alte scaune de plastic la masă, comandând alte cafele. Cu tot prost-gustul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mi-a plăcut c-a murit. Și văru-meu a luat banii puși pe piept, pe icoană, erau mulți, și de cincizeci, și de-o sută, erau și mai mărunți, dar pe aceia i-am lăsat și ne-am dus la cofetărie, am mâncat Diplomat și-am băut Cola și am mers și la jocuri mecanice. La jocuri am mers aproape o săptămână, îmi place mai mult ăla de strategie, dar și ăla de mașini, acolo sunt chiar bun, am viteză. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]