2,315 matches
-
Helen era din nou în picioare realizând, precum un pictor, un tablou cu gesturi repetitive și totuși sigure. -Peste râuleț, era confiserie „Noisettes„ , cu planșeul de sticlă transparentă. Eu tresării de emoție, îmi imaginam apa aceea curgătoare și peste ea cofetăria așezată pe sticlă... -La primii pași, continuă ea, am avut senzația că o să cad pe spate , că mă ia apa și chiar m-am prins cu mâinile de-un scaun . Parcă și eu amețesc puțin.... -Era fabulos ! Mese cu scaune
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486981406.html [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
presupune o pregătire, o anume disponibilitate. Așa după cum se spune că cine are urechi să audă, aude, cine are ochi să vadă, vede. Interesul pentru o anume informație este un filtru selectiv. Un alt local celebru în anii 70 era cofetăria Albina. Aici venea Nichita, venea Păunescu, veneau mulți, cu precădere poeți, literați, venea Tăzlăoanu cu nevasta Margot care se înrudeau, spuneau ei, cu Octavian Goga. Poate că ar merita o discuție mult mai amplă despre aceste locante, care au amprentat
INTERVIU CU MAESTRUL PANDURU, UN OM CU HAR, CUPRINS DE AURA SFANTA A PASTELUI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 by http://confluente.ro/D_l_panduru_un_om_cu_har_cu_valerian_mihoc_1367785941.html [Corola-blog/BlogPost/348023_a_349352]
-
Zile și Nopți a realizat recenzia sub anonimat și a achitat integral nota de plată. Exact așa cum trebuie - Il Calcio Romancierilor Așezat strategic pe colțul pe care bulevardul Drumul Taberei îl face cu strada Romancierilor (își mai amintește cineva de cofetăria Indiana, aflată acolo în urmă cu ani buni?), Trattoria Il Calcio oferă călătorului înfometat șansa unui popas gastronomic mai mult decât decent. Pentru cine nu știe, numele lanțului de restaurante este inspirat de pasiunile comune pentru fotbal și bucătăria italiană
Trattoria Il Calcio București by http://www.zilesinopti.ro/index.php/articole/15096/recenzie-pe-bune-trattoria-il-calcio [Corola-blog/BlogPost/96590_a_97882]
-
copiii, nu te mai saturi, iar eu m-am plictisit! E drept, ea nu părea încântată, nici nu-și cumpărase cine știe ce, o brățară de argint și un portofel de piele. - Gata, mergem, am răspuns fără șovăire. Ne oprim la o cofetărie? aș mânca o prăjitură, am întrebst-o eu în drum spre mașină. - Dacă ții morțiș, dar sunt semne că va începe ploaia în curând, a răspuns Nico fără entuziasm. - Dacă nu ai chef, le iau la pachet, cred că e mai
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1486126752.html [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
pe care îl găsești pe buzele tuturor este „țak”, ceea ce s-ar traduce, sau mai bine zis ar însemna, „cu plăcere, vă rog”... Dacă ceri o informație, soliciți un număr de telefon, intri sau ieși din hotel, comanzi ceva la cofetărie sau la restaurant, în magazin, angajezi un taxi, ești condus în sala de teatru, „țak” este un cuvânt de politețe și ospitalitate. Nu am auzit nicăieri un schimb de cuvinte ofensatoare, nu am văzut priviri încruntate. Să facă parte oare
MICA SIRENĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1410793656.html [Corola-blog/BlogPost/362158_a_363487]
-
POVESTIRE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 407 din 11 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Povestire de Al.Florin ȚENE Aventură unui manuscris De câte ori bătrânul scriitor ieșea în oraș cu diferite treburi oprea la cofetăria “Carpați “, unde bea o cafea și răsfoia ziarul local.De mult renunțase să citească revistele literare, pe motiv că publică numai bârfe despre scriitori și orgoliile lor inutile.” E loc pe lumea asta pentru fiecare.Numai Dumnezeu poate să ne
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Aventura_unui_manuscris_povestire_de_al_al_florin_tene_1328967678.html [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
găsit pe jos.Este al tânărului care stătea la masa de alături. -Da ... de mult timp vine la noi, fără să servească ceva, si scrie.M-am tot întrebat, ce-o scrie? -Poate e student ... -Poate! Dorul Dorin ieși din cofetărie, după care șuvoiul de oameni de pe bulevard îl înghiții anonimizândul. După câteva săptămâni, înainte de a se duce la redacția revistei, unde mai colabora din când în când, intră în cofetăria să preferată. Acolo era aceeași tânără căruia i-a înmânat
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Aventura_unui_manuscris_povestire_de_al_al_florin_tene_1328967678.html [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
o scrie? -Poate e student ... -Poate! Dorul Dorin ieși din cofetărie, după care șuvoiul de oameni de pe bulevard îl înghiții anonimizândul. După câteva săptămâni, înainte de a se duce la redacția revistei, unde mai colabora din când în când, intră în cofetăria să preferată. Acolo era aceeași tânără căruia i-a înmânat caietul găsit.În cofetărie nu mai era nimeni. -Caietul este tot aici, domnule! Tânărul n-a mai venit. -Dați-mi-l! Poate am eu șansă de a-l descoperi pe propietarul acestuia
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Aventura_unui_manuscris_povestire_de_al_al_florin_tene_1328967678.html [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
de oameni de pe bulevard îl înghiții anonimizândul. După câteva săptămâni, înainte de a se duce la redacția revistei, unde mai colabora din când în când, intră în cofetăria să preferată. Acolo era aceeași tânără căruia i-a înmânat caietul găsit.În cofetărie nu mai era nimeni. -Caietul este tot aici, domnule! Tânărul n-a mai venit. -Dați-mi-l! Poate am eu șansă de a-l descoperi pe propietarul acestuia. Față, îmbrăcată într-un halat cafe-ole scurt, de i se vedeau pulpele apetisante, se
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Aventura_unui_manuscris_povestire_de_al_al_florin_tene_1328967678.html [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
tânărul care pierduse caietul.Acesta a scos aceeași revista din buzunarul haine, o deschise la pagina doi, si începu să citească, privindu-l pe sub sprincene pe Dorul Dorian. După ce a băut cafeaua, scriitorul se ridică, și înainte de a ieși din cofetăria preferată, s-a oprit la masa tânărului. -Tinere acum cateva saptamani ați pierdut aici un caiet! Acesta ridicându-se cu respect îi răspunse: -Mă numesc Florin Ene și cunosc aventură acestuia, domnule Dorul Dorin. -Mă cunoști!? -Cine nu va cunoaște
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Aventura_unui_manuscris_povestire_de_al_al_florin_tene_1328967678.html [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
pentru text. E scris destul de bine.Te mai aștept să vi și cu alte povestiri. Ne vom întâlni tot aici, la o cafea. -Vă mulțumesc! Dorul Dorin după ce îi întinse mâna, se îndrepta spre ieșire. În urma lui la radioul din cofetărie se cântă”Florin și Florina “, melodie ce-i aduse aminte de primă iubire ... Al.Florin Țene Referință Bibliografica: Aventură unui manuscris, povestire de Al.Florin ȚENE / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 407, Anul ÎI, 11 februarie
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Aventura_unui_manuscris_povestire_de_al_al_florin_tene_1328967678.html [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
Literatura > Proza > D E S T I N E - EP. 25 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ziua trecu destul de repede și, înainte de ora șapte seara, toți trei erau postați în fața cofetăriei unde Laura își dăduse întâlnire cu Rodica. Aceasta fu și ea punctuală și-i îmbrățișă pe toți într-o adevărată explozie de bucurie. - Valentina, ce surpriză ! Chiar nu ne-am văzut de o grămadă de vreme, ești neschimbată, parcă timpul
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1463768113.html [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
salon și, de ce nu, dormitor, pentru micile moțăieli din timpul după-amiezei. Protipendada aci își făcea veacul, de dimineața până seara, sub ceruri aburinde de cafea, după cum spunea de data aceasta un poet ceva mai contemporan. Capșa Capșa = cafenea, braserie și cofetărie a Bucureștiului. Între vestitele cafenele ale orașului după cea de-a doua jumătate a secolului al 19-lea se numărau Fialkowski, Kubler, High-Life, Cafe de la Paix, Cafe-braserie Corso, Terasa Oteteleșanu. Cafeneaua Capșa, situată la încrucișarea Căii Victoriei cu strada Edgar
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1455077788.html [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
alcătuită din pictori, actori și scriitori cu portofele mai modeste a fost „Café de la Paix” aflată lângă fostul restaurant Simplon de pe Calea Victoriei. A dispărut și ea în 1948 odată cu venirea comuniștilor la putere în România. Contemporană cu Capșa a fost cofetăria și cafeneaua polonezului Fialkovsky, care a dus-o bine în perioada 1853-1898 la parterul casei „Török” pe locul căreia se află astăzi blocul Adriatica, lângă Novotel. ** Adrian Grauenfels 2015 surse și contribuții: -Andreea Apostu - co autor ( http://viabucuresti.ro/cafenele-literare-din-bucurestiul-anilor-30
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1455077788.html [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
Restaurant TAGO - pizza, pastă, grill este un local din Iași deschis de câteva zile în fosta “Cofetărie Opera” (de pe Strada I.C. Brătianu nr. 36). Este locația ideală pentru un prânz, o cină sau pentru celebrarea unui eveniment special alături de prieteni și familie. Încă de la primul pas în restaurant, esti surprins de interiorul modern, luminos, atmosfera caldă, boema
Mancare Iasi by http://www.iasi4u.ro/stire/mancare-iasi/ [Corola-blog/BlogPost/95891_a_97183]
-
la cantină pentru masă, căci primiseră hrană rece. Alături de Zmeurica și Matei au rămas un grup de câteva fete care voiau să meargă la un film. Dar nu toți erau de aceeași părere, astfel că s-au oprit la o cofetărie, când nu mai aveau mult până la căminul lor, undeva aproape de Piața Păcii. Aici pe scena din fața Casei de Cultură a Studenților se desfășura un spectacol, unde participau formații studențești și de amatori din oraș. Zmeurica intenționat voia să se despartă
7 ZMEURICA; DUMINICA PE CETĂŢUIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_leonte_1404767680.html [Corola-blog/BlogPost/349191_a_350520]
-
tanchete, care veneau spre centru. <Ce-ar fi să se fi amestecat în mulțime, s-o ia apa și pe ea și s-o ducă în focul evenimentelor?> Se va întoarce tot la Televiziune. Dar înainte de asta intră într-o cofetărie, trebuia să mănânce ceva că era lihnit de foame. Ceru un pahar cu lapte și o chiflă și le înghiîi repede. -Sunteți ostaș?- îl întrebă vânzătoarea, o fetișcană drăguță, dornică să afle și ea ceva de la un om autorizat. -Nu
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Revolutia_ion_ionescu_bucovu_1387269309.html [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
pe la vecinii noștri. Bacăul era orașul în care TOMOZEI umbla cu flori pe stradă, iar copiii făceau haz de dânsul și el se supăra foc. Era orașul cu mireasa îmbrăcată în alb își căuta mirele pe stradă. Era orașul cu cofetăriile IONESCU și GHEORGHIU, pline de clienți „bine” și cu cârciumile pline de proletari. Bacăul era orașul cu regimente. În zona regimentelor, chiar paralel cu calea ferată se afla Regimentul 10 Roșiori, al cărui comandant era celebrul Colonel MADANCOVICI. La fel de cunoscută
VIZITA MS REGELE CAROL II LA BACAU de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/constantin_zavati_1455467120.html [Corola-blog/BlogPost/350358_a_351687]
-
-mi spuneți prea multe. Aș fi bucuros, să aveți dreptate. Apropo, de cât timp sunteți căsătorită? -De peste 30 de ani, am o familie frumoasă, mă bucur pentru ei. Discuția a continuat încă multă vreme, erau de peste două ore în cofetărie. -Îmi place compania dumneavoastră, sunteți o femeie cultă și cu darul vorbirii, ar fi bine, să intrați în politică. -Și dumneavoastră sunteți un interlocutor agreabil, am și uitat să merg acasă. -La ora asta bărbatul a venit de la serviciu? -Da
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1478175839.html [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
agitată, cu un radio în mână, spre o altă clădire din aceeași curte. La început, nu mi s-a părut ceva deosebit. Importanța acestui episod am aflat-o mai târziu. Când am ajuns în centrul orașului, în fața sfatului popular - la cofetărie - în timp ce ne serveam tacticoși prăjiturile și sucurile, a intrat o altă tânără salariată, foarte speriată, pe care nu am înțeles-o ce spunea repede colegelor sale și plângea. Noi ne terminaserăm prăjiturile, așa că am ieșit cu fetița afară și atunci
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424169786.html [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
dimpotrivă, genera o stare de anxietate, de nesiguranță pentru că pe stradă - dacă nu îi plăcea de figura ta - îți cerea actul de identitate și delegația de deplasare în caz că nu erai din localitatea respectivă, iar în vreun local, la cinematograf sau cofetărie, legitimația de serviciu. Eram pe la finele anului patru de liceu, când, în cadrul unei ore de dirigenție, s-a purtat o discuție pe tema viitorului nostru, fiecare fiind invitat a spune ce carieră dorește să îmbrățișeze. Discuția mi s-a părut
„VINOVATUL DE SERVICIU” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1440036694.html [Corola-blog/BlogPost/373520_a_374849]
-
visați și pe care o considerați grozavă, dar am o singură rugăminte: când ajungeți acolo și vă întreabă cineva de țară din care veniți, spuneți că bunicii vă așteaptă cu pâine caldă de casă când îi vizitați, că patiseriile și cofetăriile din România sunt grozave, că avem niște fete cu gene frumoase și că ne tragem din latini, și de aia suntem așa de pasionați de muzică și de reuniuni de familie mari. Spuneți orice altceva va trece prin cap, dar
Scrisoarea unei studente românce din Anglia „Am urât România până am văzut Anglia. VREAU ACASĂ!” by http://balabanesti.net/2013/07/26/scrisoarea-unei-studente-romance-din-anglia-%e2%80%9eam-urat-romania-pana-am-vazut-anglia-vreau-acasa%e2%80%9d/ [Corola-blog/BlogPost/340032_a_341361]
-
mai bogat decât intrasem... După masa de prânz, parcă și mai bogată ca în ziua anterioară, ne-am odihnit și apoi am plecat în oraș, la festival. Ne-am plimbat, am ascultat puțină muzică și apoi am intrat la o cofetărie cu terasă, împreună cu proaspătul meu prieten, Dan Petrescu, chiar în vecinătatea Casei de Cultură. Aici, surprinzător, avea și bere. Eu nu am dorit înghețată, pentru că răcesc foarte repede, dar am băut cafea și bere. Ambele au fost de calitate, așa cum
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1413904105.html [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
o glumă...? Eu m-am uitat întrebător la Silvia, ea la mine. Aveam doar lucrurile noastre. - Nu, vericule! Unde naiba ai lăsat-o? Aveai și bani în ea? - Nu, nu am... Banii îi țin în buzunar, dar... Mă întorc la cofetărie, a răspuns el cu vocea moale, văzându-se deja în postura de păgubaș. Am aprins o țigară și l-am așteptat. Nu am mai făcut niciun pas. Îl urmăream cu privirea. A revenit imediat, radios. Avea borseta agățată de mână
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1413904105.html [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
noastre de azi! Răsfoiesc revista cu o plăcere anume, precum aceea pe care o aveam când, la sfârșit de săptămână, lipseam de la cursuri și seminarii și, în Iașii studenției mele, singur, singurel, mă ascundeam în a doua cameră a unei cofetării de pe strada Lăpușneanu, goală de lume la acele ore de dimineață, cu „Contemporanul” lui G. Ivașcu, cu „Gazeta literară”, cu „Tribuna” de la Cluj și cu alte vreo două publicații pe masă. Eram rege! Făceam ce-mi plăcea! Și mă îmbătam
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Al_mirodan_un_monument.html [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]